6,584 matches
-
sunt moduri valide cu prima premisă tip I. Incorectitudinea raționamentului este așadar evidentă. Totuși, e puțin probabil ca migăloșii scolastici să nu fi descoperit aceste capcane facile ale raționamentului. Cu toate acestea, raționamentul funcționa, În sensul că dintr-un enunț singular se putea ajunge la susținerea altui enunț singular. Cum era posibil acest lucru? O modificare a modului de citire a raționamentului, Însă nu și de scriere a lui, ne arată o simetrie În cadrul celor cinci propoziții. Dacă se citește al
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
Incorectitudinea raționamentului este așadar evidentă. Totuși, e puțin probabil ca migăloșii scolastici să nu fi descoperit aceste capcane facile ale raționamentului. Cu toate acestea, raționamentul funcționa, În sensul că dintr-un enunț singular se putea ajunge la susținerea altui enunț singular. Cum era posibil acest lucru? O modificare a modului de citire a raționamentului, Însă nu și de scriere a lui, ne arată o simetrie În cadrul celor cinci propoziții. Dacă se citește al doilea silogism În ordinea (5) → (3), obținem un
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
obiecția cu referire la condiția de verificabilitate a enunțului afirmativ general (nu mai trebuie verificat dacă toți oamenii sunt muritori). Dar numai În aparență noua premisă este diferită de cea veche, căci prin trecerea subiectului gramatical al premisei majore la singular nu s-a obținut și reducerea sferei subiectului judecății. (Se poate pune, pe bună dreptate, Întrebarea „ce este desemnat prin cuvintele cel ce gândește”, nu cumva ascundem doar numele omenirii prin acest pronume?) Hamelin avea Însă nevoie de această modificare
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
Liber va să zică determinat prin sine”); dar această „ființă liberă” care este statul „e mărginită în esența ei reală, pământească”, e determinată „întru câtva de împrejurări”. Personalitatea, la rândul ei, trebuie să-și „înmulțească puterea” apelând la „puterea cea esterioară”; „omul singular” are nevoie de „puterea tuturor până la un grad oarecare. Noi ne folosim de lucrarea omenirei întregi”. Apelul la rolul comunității în formarea și dezvoltarea personalității, trimiterea la ideea de solidaritate e, mai departe, deosebit de clară: „Omul trăiește în puterea colectivă
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
Noi ne folosim de lucrarea omenirei întregi”. Apelul la rolul comunității în formarea și dezvoltarea personalității, trimiterea la ideea de solidaritate e, mai departe, deosebit de clară: „Omul trăiește în puterea colectivă a omenirei întregi - omenirea întreagă trăiește în fiecare om singular. Comunitatea oamenilor lucrează pentru fiecare, și fiecare lucrează pentru comunitate - viața comunității e identică cu viața noastră”. Și, întrucât comunitatea e „identică cu ființa” omului, e clar că aceasta „va trebui să aibă natura individului singular”. Această „natură” a individului
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
trăiește în fiecare om singular. Comunitatea oamenilor lucrează pentru fiecare, și fiecare lucrează pentru comunitate - viața comunității e identică cu viața noastră”. Și, întrucât comunitatea e „identică cu ființa” omului, e clar că aceasta „va trebui să aibă natura individului singular”. Această „natură” a individului e aceea „de-a fi o personalitate, de-a se determina pe sine însuși”. După cum și „această comunitate trebuie să fie o personalitate”, nu o simplă materie inertă, un obiect. Și acum definiția: „O comunitate de
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
samaritean; 8. pasaje influențate de teologia și hermeneutica samariteană 1. Un alt indiciu al revizuirii textului samaritean îl constituie faptul că modificările intenționate erau introduse în text potrivit concepțiilor teologice; astfel, forma plurală Elohim este modificată uneori într-o formă singulară, un înger este introdus în scenă pentru a se evita unele antropomorfisme etc. O altă posibilitate care merită luată în seamă este cea sugerată de către Sperber, care explică mulțimea variantelor textuale plecând de la constatarea că în timp ce textul masoretic prezintă o
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
multe detalii referitoare la analiză. Cadrele didactice universitare ne-au informat că au nevoie de ajutor în a-i învăța pe cei care urmează studii postuniversitare să analizeze informațiile obținute cu ajutorul focus grupurilor. Acest aspect poate reprezenta o latură copleșitoare, singulară și frustrantă a lucrului cu focus grupurile. Intenția noastră a fost aceea de a elimina posibilele neclarități ale acestui proces. Am încercat să definim tipurile de decizii pe care le luăm în timp ce analizăm un proces ce are loc în mai
Metoda focus grup. Ghid practic pentru cercetarea aplicată by RICHARD A. KRUEGER, MARY ANNE CASEY [Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
spirit ultracivilizat și deci corupt” și nu un barbar, ca Luther, „care credea în tot ce spunea” (II, 26). Cert este că acuzația ipocriziei și imposturii i-a însoțit prezența concretă. Întrebarea lui Mounir Hafez nu e deloc inocentă și singulară. Iată un alt exemplu, pe care Cioran îl consemnează riguros, dovadă a interesului pe care i-l stârnea această problemă: „Jacqueline Piatier a citit în întregime Căderea în timp. Adesea, în discuțiile noastre, a făcut aluzie la ea și am
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
în Caietele sale, Cioran. Și aici trebuie căutată cauza primă a scrisului său: să înțeleagă meandrele urii de sine. Neputând să ucidă, scribul țese ca un păianjen pânza în care își prinde și își devoră propria ființă. Este felul lui, singular, de a supraviețui. Este felul în care ura de sine întemeiază. Neputând acționa în afară, Cioran acționează în el însuși și edifică prin distrugere. Vorbind de Lucrețiu și de Luther, caută în îndârjirea lor „dedesubturile”. Or, dedesubt se află „voință
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
interesate (eng. stakeholders) și mediul înconjurător. În acest sens, câteva întrebări necesită răspunsuri: O companie poate să aibă mai multe obiective direcționate spre acționari și părțile interesate (clienți, angajați, furnizori, societatea, mediul înconjurător)? Maximizarea valorii pentru acționari este un scop singular sau parte a unui set de obiective? Maximizarea valorii pentru părțile interesate este cauză (scop) sau efect? Pentru a răspunde la aceste întrebări, trebuie mai întâi clarificate o serie de concepte cu care vom opera în continuare: Părțile interesate (eng
Analiza performanţei prin creare de valoare by Costin CIORA () [Corola-publishinghouse/Science/182_a_278]
-
părțile interesate” a fost tratată, avându se la bază câteva întrebări importante, precum: o companie poate să aibă mai multe obiective direcționate spre acționari și părțile interesate (clienți, angajați, furnizori, societatea, mediul înconjurător)?; maximizarea valorii pentru acționari este un scop singular sau parte a unui set de obiective?; maximizarea valorii pentru părțile interesate este cauză (scop) sau efect? Referindu-ne la prima întrebare, din cercetarea realizată și opiniile autorilor, putem concluziona că utilizarea unei singure funcții obiectiv de maximizat pentru companie
Analiza performanţei prin creare de valoare by Costin CIORA () [Corola-publishinghouse/Science/182_a_278]
-
pentru părțile interesate a condus la următoarele întrebări la care am urmărit răspunsul: o companie poate să aibă mai multe obiective direcționate spre acționari și părțile interesate (clienți, angajați, furnizori, societatea, mediul înconjurător)?; maximizarea valorii pentru acționari este un scop singular sau parte a unui set de obiective?; maximizarea valorii pentru părțile interesate este cauză (scopă) sau efect? Prin argumente și contraargumente considerăm că utilizarea unei singure funcții obiectiv de maximizat pentru o companie îi poate aduce un surplus de valoare
Analiza performanţei prin creare de valoare by Costin CIORA () [Corola-publishinghouse/Science/182_a_278]
-
planul narativ, interiorizarea discursului poetic transformându-se în modalitate directă de receptare a semnificațiilor. Deicticele antitetice ( aici / acolo) fisurează, parcă, planul expresiei pentru a re-semantiza planul conținutului, în timp ce singularizarea rezultată din opoziția masculin / feminin ilustrată în planul expresiei de opoziția singular / plural redefinește, cu ajutorul comparațiilor, plenitudinea înțelesurilor: "Vai, sărace fetele, / Îs toate ca florile / Aici cresc, / Colea-nfloresc, / Dincolo se veștejesc. Dar feciorul săracul / Este ca grădinarul, / Când se plimbă prin grădină, / Toate florile-i se-nchină. / Și el se plimbă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sunt implementate politicile. În general, NG accentuează (Bovaird și Loffler, 2003, p. 18): - abordarea holistică a problemelor cetățenilor: multe dintre problemele cetățenilor transgresează liniile de separare administrativ-organizatorică a serviciilor oferite, astfel că atenția nu trebuie îndreptată exclusiv asupra serviciilor publice singulare sau a indicatorilor lor de eficiență, ci preocuparea ar trebui să vizeze soluționarea problemelor globale, dar specifice ale cetățenilor. Calitatea vieții devine conceptul central în locul celui de calitate a serviciilor oferite; - nevoia ca problemele specifice să fie abordate în cooperare
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
a unei existențe de coșmar. Ajuns la capătul volumului, te întrebi de ce și de unde atâta beznă și delir? O lume care ne amintește prin suferință de Goya, prin neliniște de Poe, prin melancolia apăsătoare de Byron. Baconsky este un destin singular în istoria noastră literară. La doisprezece ani după "Fluxul memoriei", volumul " Cadavre în vid" vine în contextul poeziei actuale din nou cu o notă aparte și cu o altă deschidere spre o poezie substanțială și de maturitate poetică. Volumul este
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
folclorice, pastelul, lirica intimă și mai ales romantismul unor sentimente incerte, demonstrând că poezia înseamnă evocarea de sentimente și fapte, într-o umbră voită. Și mai rămâne prin lunga biografie în care se confesează, explicân du-și condiția și ținuta singulară în istoria noastră literară. Nicolae Labiș "Puiul de cerb", Editura Tineretului, 1956; "Primele iubiri", Editura Tineretului, 1956, "Lupta cu inerția", Editura Tineretului, 1958,"Moartea căprioarei", E. P. L., 1964. Nicolae Labiș publică în 1956 "Primele iubiri", volum caracterizat printr-o atitudine
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
De la "Cântecele de pierzanie" la "Steaguri" (1951) poetul aduce ecouri multiplicate pe fondul tradiției ardelene. Cu "Mărul de lângă drum" (1954) și cu următoarele volume până la "Cântecele inimii" (1960) se manifestă ca un poet prodigios, de o vitalitate și un orgoliu singular, sau își confundă destinul cu al mulțimii. Este perioada sentințelor, a exclamațiilor retorice, a marilor interogații, fără să însemne întotdeauna falsă poezie. Mihai Beniuc va rămâne în istoria noastră literară din această perioadă prin gestul liric care a impulsionat evenimentul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
proprii primului volum, "Poezii" (1950). Din acest moment, evocarea istorică este un prilej de meditație, de reîntoarcere a poetului spre el însuși, într-un extaz melancolic și sacru. În volumul "Cadavre în vid" are sentimentul golului în istorie, al destinului singular: Voi pleca deși lăsând moștenire o lungă/ trenă de sânge, de zgură, de fum..." pentru că " Vid, vid, prea mult vid în istorie/ și toate nu vor să te învețe decât supunere oarbă și spaimă." Volumul marchează un nou început în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
altul/ ascultăm piatră de piatră cum crește nenorocu-n ea." Uneori, autorul imnelor își asumă ipostaza de nou psalmist: "Tu toate le știi. Doamne, Tu știi că te iubesc." "Imnele bucuriei", sunt poeme ce par a fi rodul unei experiențe poetice singulare în peisajul literaturii contemporane. Vibrează în poezia lui Ioan Alexandru ecouri din poezia lui Coșbuc și Blaga, precum și din Goga. Neliniștea argheziană își face loc și aici. Pe când la Arghezi dominantă era dorința de cunoaștere, nevoia de certitudini, iar tensiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de vedere compozițional? * Care este centrul de interes și de ce? * Care este relația dintre om și fundal (univers)? * Ce se află în spatele formei exterioare (vizibile)? * Care este rolul desenului? * Ce fel de mesaj transmite lucrarea? Fiecare percepe într-un mod singular lumea și transmite experiența sa interioară prin propria viziune asupra acestei lumi. Pe parcursul acestor ore, se vor derula exerciții de cunoaștere a ființei umane, ce vor fi urmate de transpuneri în limbaj plastic a experienței trăite în urma acestei cunoașteri. SCENARIU
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
opțiuni) că unul din punctele slabe l-a constituit lipsa de implicare mai activă a tuturor elevilor la discuții; dar, în același timp, 12 elevi mărturisesc că nu găsesc nici un punct slab al acestui curs. Celelalte păreri sunt împărțite și singulare: sunt prea puțini profesori implicați în proiect care participă la aceste întâlniri, s-a vorbit prea puțin despre pictură, în comparație cu celelalte arte; a lipsit o coeziune evidentă între partea întâi și cea de a doua; ba chiar opinii opuse de
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
lui Alexa Visarion nu este doar adaptarea cinematografică a operelor literare de la care pleacă (Vine doamna și domnul General de Gheorghe Brăescu, Moartea înghițitorului de săbii și Revoltă în port de Alexandru Sahia), Înghițitorul de săbii este filmul unui AUTOR singular în lumea noastră cinematografică, al cărui patetism dramatic emoționează pentru că nu e desuet, nu are stridențe și e sincer, are rasă și substanță intelectuală, lucru rar și cu atât mai valoros cu cât este însoțit de har. După mai bine
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
tale contradicții, te recapeți în lumina dureroasă și fericită a renunțării la tine. Așa mi-l închipui pe pedagogul platonician, care nu predă tâlcuri în public, pentru că tâlcurile se strică atunci când devin publice, ci le transmite la incandescența unei gândiri singulare care se adresează altei gândiri singulare. Totuși, Alexa Visarion mărturisește mereu încrederea în tâlcul rostit public, adică în teatru. Mă și intrigă un pic încrederea asta neclintită în teatru, dat fiind că majoritatea reformatorilor moderni ai teatrului, de la Artaud la
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dureroasă și fericită a renunțării la tine. Așa mi-l închipui pe pedagogul platonician, care nu predă tâlcuri în public, pentru că tâlcurile se strică atunci când devin publice, ci le transmite la incandescența unei gândiri singulare care se adresează altei gândiri singulare. Totuși, Alexa Visarion mărturisește mereu încrederea în tâlcul rostit public, adică în teatru. Mă și intrigă un pic încrederea asta neclintită în teatru, dat fiind că majoritatea reformatorilor moderni ai teatrului, de la Artaud la Grotowski sau de la Brook la Novarina
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]