4,631 matches
-
mai mult sau mai puțin mortală vieții, dar nu este mai puțin adevărat că acea viață, acel corp în care se frământă astfel de probleme trebuie să fi fost anterior afectat pentru a permite astfel de gânduri. Nimeni nu se sinucide din cauza unor întîmplări exterioare, ci din cauza dezechilibrului său interior și organic. Aceleași condiții exterioare defavorabile pe unii îi lasă indiferenți, pe alții îi afectează, pentru ca pe alții să-i aducă la sinucidere. Pentru a ajunge la ideea obsedantă a sinuciderii
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
atât chin și o spargere atât de puternică a barierelor interioare, încît din viață să nu mai rămână decât o amețeală catastrofală, un vârtej dramatic și o agitație stranie. Cum o să fie sinuciderea o afirmație a vieții? Se spune: te sinucizi, fiindcă viața ți-a provocat decepții. Ca atare ai dorit-o, ai așteptat ceva de la ea, dar ea nu ți-a putut da. Ce dialectică falsă! Ca și cum acel ce se sinucide n-ar fi trăit înainte de a muri, n-ar
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
fie sinuciderea o afirmație a vieții? Se spune: te sinucizi, fiindcă viața ți-a provocat decepții. Ca atare ai dorit-o, ai așteptat ceva de la ea, dar ea nu ți-a putut da. Ce dialectică falsă! Ca și cum acel ce se sinucide n-ar fi trăit înainte de a muri, n-ar fi avut ambiții, speranțe, dureri sau deznădejdi. În sinucidere, faptul important este că nu mai poți trăi, care nu rezultă dintr-un capriciu, ci din cea mai groaznică tragedie interioară. Și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
te consumi într-o agonie treptată, pe când în marile pasiuni contrariate te stingi ca un fulger. N-am admirație decât pentru două categorii de oameni: pentru acei care pot oricând înnebuni și pentru acei care în fiecare clipă se pot sinucide. Numai aceștia mă impresionează, fiindcă numai în ei clocotesc mari pasiuni și se dezvoltă mari transfigurări. Acei care trăiesc viața pozitiv, cu siguranța fiecărei clipe, încîntați de trecut, prezent și viitor, n-au decât stima mea. Singuri aceia care în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
care trăiesc viața pozitiv, cu siguranța fiecărei clipe, încîntați de trecut, prezent și viitor, n-au decât stima mea. Singuri aceia care în fiecare moment iau contact dramatic cu realitățile ultime mă zguduie până dincolo de orice rezistență. De ce nu mă sinucid? Fiindcă mie mi-e scârbă atât de moarte, cât și de viață. Sânt un om care ar trebui aruncat undeva, într-un cazan cu flăcări. Nu pricep absolut deloc ce-o fi cu mine în acest univers. Simt în acest
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
caracterul ei precis. Cred că forma cea mai esențială a iubirii este iubirea dintre bărbat și femeie, care este nu numai sexualitate, ci implică un complex întreg de stări afective, a căror fecunditate este destul de sesizabilă. Mă întreb: s-a sinucis cineva pentru Dumnezeu, pentru natură, pentru artă? Toate acestea sânt realități prea abstracte pentru a putea fi iubite cu intensitate. Iubirea este cu atât mai intensă cu cât este legată cu ceva individual, concret și unic. Iubești o femeie pentru
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
să iubești viața atunci când nu poți dormi. Și apoi, senzația aceea de scufundare, de prăbușire în adâncimi, de scafandru al neantului, care se naște în unele clipe de veghe absolută, nu indică ea o formă de nebunie? Acei care se sinucid, aruncîndu-se în ape sau din etajele caselor, o fac desigur sub un impuls orb și o atracție nebună înspre adâncimi. Cine nu s-a cutremurat la viziunea interioară a scufundării lui în ape adânci, la senzația unei imersiuni nelimitate, evoluând
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o astfel de tensiune și o inspirație atât de adâncă, încît e inexplicabil cum cineva, după asemenea momente, mai poate distinge ceva. Dacă în lume ar exista o consecvență imanentă și fatală, ar trebui ca toți marii compozitori să se sinucidă la un moment suprem al vieții lor sau, dacă nu, să înnebunească. Și nu sânt pe drumul nebuniei toți aceia care s-au avântat în infinit? Ce ne mai importă normalitatea sau nenormalitatea! Să viețuim în extazul infinitului, să iubim
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
are reîntoarcerea în platitudinea existenței? Nu numai după experiența neantului și a disperării îmi pare un nonsens supraviețuirea, dar și după intensitatea voluptuoasă a actului sexual. Nu voi înțelege niciodată cum de nu s-au găsit oameni care să se sinucidă în culmea voluptății sexuale, cum de nu s-au găsit ființe care să simtă vulgară și plată orice supraviețuire. Fiorul acela, nemărginit în intensitate, dar aproape iluzoriu în timp, ar trebui să consume într-o clipită toată ființa noastră. Și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
se reducă la voința încordată a unei schimbări la față, la trăirea exasperată și dramatică a metamorfozei întregului nostru stil de viață. Dacă înțelepciunea seculară, care spune că istoria nu face salturi, ar avea dreptate, atunci ar trebui să ne sinucidem cu toții pe loc. Dar instinctul, pasiunea și elanul nostru profetic de la toți pot să învețe ceva, numai de la înțelepți nu. Existența noastră nu poate primi un sens decât de la un salt, de la un salt definitiv și esențial. O voință totală
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cămin era lemne multe și risipite. Le trântii în sobă și aprinsei un foc cumplit, trăsei o mică sofă roșie față. cu focul, cu cugetarea decisivă de-a astupa soba nainte de-a se potoli focul, astfel încît să mă sinucid cu carbon. Am stins lumânarea și m-am pus în fața flăcărilor ce lingușeau gâtul căminului cu roșii limbe de balaur. Privind în flăcări, cu picioarele întinse și cu capul pe piept, viața mea toată mi se părea un fantastic vis
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Sraer"Sraer - care fugise În 1946, În momentul când era secretar de stat la Ministerul de Interne -, Mirel xe "Costea"Costea (Zaider) - cumnatul lui xe "Calmanovici"Calmanovici și important activist la secția de cadre a Comitetului Central, care se va sinucide În 1952 -, colonelul de Securitate M. xe "Dulgheru"Dulgheru, arestat În 1952, dar și fruntași sioniști ca dr. Mella xe "Iancu"Iancu 2. Trebuie amintit că, exact În acea perioadă, este arestată și anchetată Ana xe "Pauker"Pauker (februarie-aprilie 1953
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
pentru Troțki, care era binecuvîntat din aceste puncte de vedere; de aceea a și ezitat în momente cruciale, pierzîndu-se în compromisuri și calcule false. Unul dintre partizanii săi, Yoffe, i-a și mărturisit-o într-o scrisoare, înainte de a se sinucide: Întotdeauna m-am gîndit că nu aveți suficient de mult din caracterul lui Lenin, inflexibil și refuzînd să cedeze, nu aveți suficient din acea facultate a lui Lenin de a se menține și de a rămîne singur pe calea pe
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Securitatea l-a dezinformat constant pe Ceaușescu asupra stării de spirit a populației protestatare. Cât despre primii morți de la Timișoara, aceștia ar fi fost produși intenționat, pentru a incita populația să-și radicalizeze protestul. Generalul Vasile Milea nu s-a sinucis, ci a fost ucis cu complicitatea Securității, astfel încât Victor Athanasie Stănculescu să preia Ministerul Apărării, care urmărea camuflarea loviturii de stat în spatele revoltei populare (p. 37). Un alt punct nodal al demonstrației lui Cernăianu îl constituie așa-numita fugă a
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
1989, tuturor celor care au avut curajul să protesteze împotriva dictaturii, cu mâinile goale. Celor care au fost uitați de prea multă vreme deja și de care nimeni nu-și mai aduce aminte decât la aniversări. Celor care s-au sinucis, dezamăgiți de nedesăvârșirea revoluției din decembrie 1989. Bibliografietc "Bibliografie" *** Decembrie ’89 în presa italiană. Reportaje, interviuri, comentarii (selecție de texte și note de Nicolae Luca, traducere de Nicolae Luca și Alina Ciofu), Editura Sempre, București, 1999 *** E un început în
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
mama se bucurase mult de ocazia aceea să meargă la mare, fusese cu ani înainte, când fratele meu și sora care a murit înainte de nașterea mea erau mici. mama a mai fost după aceea la mare o dată - după ce s-a sinucis fratele meu - cam la cinci ani după ce eu i-am risipit acea bucurie, cu boala mea bruscă. a mai vrut să meargă o dată, încă mulți ani mai târziu, în vara dinaintea iernii când a murit. Medicii nu i-au dat
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
în ultimă instanță, hotărârea că orice persoană se va naște aparține femeii. Femeia poate să aleagă să avorteze sau, in extremis, existențialist vorbind, ea mai poate avea o alegere și când pare că nu are nici una: aceea de a se sinucide în loc să dea curs unei sarcini. Maternitateaxe "„maternitate" face ca femeile să aibă o esență diferită de a bărbaților. Datorită ei, femeile sunt esențial biofile, păstrătoare și dătătoare de viață, mai nonconflictuale, mai pacifiste. Foarte importante sunt reflecțiile Sarei Ruddickxe "„Ruddick
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
dacă scapă înseamnă că o să trăiască. Din punctul lui de vedere, a scăpa e totuna cu a muri. E o ușă de pe pragul căreia el vrea să treacă dincolo, iar noi îl tragem înapoi. Poate că nu voia să se sinucidă... a alunecat, pur și simplu, de pe balustradă... Pantelimon scoase o monedă din buzunar și începu să și-o treacă iute de la un deget la altul. Era gluma lui... Doctorul fără de arginți care se joacă, îndemânatic, cu o monedă de argint
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
liberă și își aranjă farfuriile cu gândul la privirea bolnavului. La urma urmei, de ce să-i spunem bolnav ? De ce boală suferea ? Să-i spunem, de aici înainte, pacient, o să-i propună lui Panteli mon. El va spune : „Dacă a te sinucide n-ar veni tot dintr-un fel de boală, oamenii ar cădea din balcoane ca perele coapte din pom“. Poate că boala totuși e a celorlalți, nu a lui. — Îmi permiteți ? Abia atunci își dădu seama Cosmina cât era de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
din nou : Dar pe noi, nu-i așa, asta nu ne deranjează... Iacob răsuci peticul de hârtie între degete. — Ce amestec are Dostoievski în povestea asta ? — În Demonii se găsește un personaj, Kirillov, care ține cu tot dinadinsul să se sinucidă. E pregătit, doar că așteaptă semnalul ca să nu se sinucidă chiar fără rost. ăstălalt, de care vorbim, voia să se sinucidă la o anumită dată. Pentru el sinuciderea era înscrisă în calendar. — Ce fel de calendar ? — Calendarul creștin, firește. Care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ne deranjează... Iacob răsuci peticul de hârtie între degete. — Ce amestec are Dostoievski în povestea asta ? — În Demonii se găsește un personaj, Kirillov, care ține cu tot dinadinsul să se sinucidă. E pregătit, doar că așteaptă semnalul ca să nu se sinucidă chiar fără rost. ăstălalt, de care vorbim, voia să se sinucidă la o anumită dată. Pentru el sinuciderea era înscrisă în calendar. — Ce fel de calendar ? — Calendarul creștin, firește. Care altul ? — Sinuciderea are și ea sfinții ei ? Și când se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
are Dostoievski în povestea asta ? — În Demonii se găsește un personaj, Kirillov, care ține cu tot dinadinsul să se sinucidă. E pregătit, doar că așteaptă semnalul ca să nu se sinucidă chiar fără rost. ăstălalt, de care vorbim, voia să se sinucidă la o anumită dată. Pentru el sinuciderea era înscrisă în calendar. — Ce fel de calendar ? — Calendarul creștin, firește. Care altul ? — Sinuciderea are și ea sfinții ei ? Și când se sărbătorește sfântul ăsta, al sinucigașilor ? — Depinde... — Depinde de ce... ? — De ziua în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Doar ești medic, de ce întrebi ? — Pentru că nu văd să fie ceva în neregulă acolo... Nici n-ai să vezi... Tu cauți frânturi de oase și, de fapt, ar trebui să cauți frânturi de lumină... Omul tău a vrut să se sinucidă trăgându-și un glonte în tâmplă. — Nu e adevărat ! — Bineînțeles că nu e adevărat. Numai că lovitura a fost la fel de puternică precum un glonte. Uite aici... E precum balansarea spânzuratului, o măruntă fisură între vertebrele atlas și axis. În rest
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fiecare dintre pacienții de la reanimare dacă te cunoaște. — Mi-e teamă că o să bănuiești cine e, prin eliminare. Pentru că el n-o să fie în stare să-ți răspundă. E în comă... — În comă ? Stai... nu cumva... A încercat să se sinucidă ? — Auzisem că nu se mai poate face nimic pentru el... — Doamne ! exclamă Cosmina. Ionuț ! Ești vărul lui Ionuț Penescu... — De fapt, mamele noastre sunt verișoare de nu știu a câta spiță. Ce fel de om e ? Povestește- mi, poate că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cumva o să trebuiască să-l reinventeze, așa cum reînvață să meargă. Doar că nu știu dacă poate cineva să-l ajute, nu știu să existe vreun manual al aducerilor aminte. — Singurul mod în care puteai să te aperi era să te sinucizi. Îți puteai lua viața înapoi doar murind. În felul ăsta, sinuciderea era o izbândă. Însemna că ți- ai păstrat, încă, posibilitatea de a alege. Nu doar noi știam că asta e singura portiță de scăpare, ci și ei. Nicăieri lacătele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]