2,424 matches
-
socială e că inexistentă, tabloul vieții, timpul e restrâns și palid, comicul sau e fără vigoare, iar limbajul n-are savoarea limbii populare. S-au păstrat șase comedii, concepute într-un foarte scurt timp (166 - 160): "Față din Andros" (Andria), "Soacra" (Hercyra), "Cel ce se pedepsește singur" (Heautontimorumenos), "Eunucul" (Eunuchus), "Formio" (Phormio), "Frații" (Adelphoe). Terentiu este cel care a spus: ""Sunt om și nimic din ce e omenesc nu-mi este străin"", maximă celebra și azi, sugerând cunoșterea vieții sub toate
Terențiu () [Corola-website/Science/314941_a_316270]
-
căsătorit la Genova, Italia, la 12 iulie 1919. În cele din urmă Boris și soția sa s-au stabilit provizoriu la Nice, Franța. În 1922, el s-a mutat într-o reședință mai mare, în apropiere de Champs-Élysées, împreună cu soția, soacra și secretarul particular. Boris și frații săi s-au reunit în exil în septembrie 1920, la Contrexéville în sudul Franței, la decesul mamei lor Marea Ducesă Maria Pavlovna. Boris a moștenit smaraldele mamei, cele mai valoroase piese din colecția Marii
Marele Duce Boris Vladimirovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318422_a_319751]
-
de lumea interlopă, dicționar realizat de către NKVD. În noaptea de 30 iunie spre 1 iulie 2002, a fost rănit mortal în casa lui din satul Mamulino, Tver de către indivizi necunoscuți. În casă se mai aflau încă 4 persoane, soția sa, soacra și copiii. Doi atacatori neidentificați au intrat la al treilea etaj al casei între 23:00 și 00:15 unde au dat peste soacra sa și i-au provocat mai multe leziuni. La auzul strigătelor femeii, Mihail Krug și soția
Mihail Krug () [Corola-website/Science/322885_a_324214]
-
satul Mamulino, Tver de către indivizi necunoscuți. În casă se mai aflau încă 4 persoane, soția sa, soacra și copiii. Doi atacatori neidentificați au intrat la al treilea etaj al casei între 23:00 și 00:15 unde au dat peste soacra sa și i-au provocat mai multe leziuni. La auzul strigătelor femeii, Mihail Krug și soția sa, Irina, au încercat să fugă după ajutor, dar criminalii au deschis focul. Soția sa a reușit să se ascundă prin vecini, dar Mihail
Mihail Krug () [Corola-website/Science/322885_a_324214]
-
cu regina și mai târziu regian-mamă Caterina de Medici. Din aceste motive, poziția ei la curte era influentă. Devenită Ducesă de Guise după moartea socrului ei în 1550, ea a condus domeniile familiei și imensa avere a familiei Guise cu ajutorul soacrei sale, Antoinette de Bourbon. De asemenea, ea a fost activă în numele tatălui ei și a acționat ca mediator între curțile din Franța și din Ferrara. A născut șapte copii, dintre care patru au ajuns la maturitate. În februarie 1563 soțul
Anna d'Este () [Corola-website/Science/323021_a_324350]
-
în grup, se apără mai bine. Cum noi suntem în afara grupului, suntem și pradă. Ce vă doriți cel mai mult în acest moment?</i> Să continui să scriu. Am terminat între timp a doua carte, Împărăteasa în care vorbesc despre soacra mea, o taranca simplă, una dintre acele figuri care dispar, din păcate, din lumea noastră. Satele se golesc, treptat, lumea emigrează sau moare, cresc buruieni pe bătătura și se ridică goale case de ciment și atât. Fără suflet. Sper că
Cunosc femei care suferă de foame, suportă umilinţe... şi nu ştiu că pot merge la centrele sindacaliste () [Corola-website/Science/296087_a_297416]
-
Bucureștiul ocupat de trupele germane, ziarul "[[Lumina]]", condus de [[Constantin Stere]], publică schița "Bibi" (manuscrisul este datat [[19 august]] [[1915]] și poartă dedicația "Pentru Puia, când va fi mare"). Tot aici, în lunile [[februarie]] și [[martie]], vor mai apărea: "Norocul", "Soacra Sfântului Petru". Din data de [[1 august]] datează primul plan detaliat al romanului "Șarpele", pornind de la drama poeților [[Ștefan Octavian Iosif]] și [[Dimitrie Anghel]], ambii îndrăgostiți de [[Natalia Negru]]. Proiectează un volum de nuvele, anticipând, prin atmosferă, problematica romanului "Pădurea
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
finalizeze romanul. Pe [[29 decembrie]] are loc premiera comediei "Cadrilul". Un nou volum de nuvele (edite și inedite): "Răfuiala", apărut la "Universala-Alcalay". În sumar: "Bibi. Poveste de copii mici pentru oameni mari" [inedită]; "Cântecul iubirii"; "Norocul"; "Talerii"; "Cearta"; "Glasul inimii"; "Soacra Sfântului Petru"; "Idilă de la țară": "Ofilire"; "Barba" (imitație); "Țăranul și coasa" (imitație); "Răfuiala". (Cele două imitații se publică pentru prima oară în volum.) Pe [[14 august]] [[1917]], autorul termină prima versiune a romanului "Ion". În noiembrie 1919 începe să transcrie
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
multe cronici dramatice . În nr. 1 - 3 din "Biblioteca universală" a editurii Alcalay și Calafeteanu, apare culegerea de povestiri "Norocul" (Schițe și nuvele). În sumar: "Norocul"; "Strănutarea"; "Ițic Ștrul, dezertor"; "Cuceritorul"; "Bibi. Poveste de copii mici pentru oameni mari"; "Cerșetorul"; "Soacra Sfântului Petru". În colecția "Scriitorii români contemporani. Pagini alese", tipărită de "Casa Școalelor", apare volumul "Nuvele și schițe". În sumar: "Proștii"; "Dintele"; "Ocrotitorul"; "Nevasta"; "Catastrofa"; volumul se deschide cu prezentarea unor date biografice. Începe prima versiune integrală a romanului "Pădurea
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
încheie și versiunea pentru tipar. În luna [[mai]] apare romanul "Adam și Eva". Editura "Cartea românească" din București tipărește a III-a ediție din "Golanii". Sumar revăzut: "Proștii"; "Dintele"; "Bibi" [inedită]; "Norocul" [inedită]; "Cuceritorul"; "Nevasta"; "Cântecul iubirii"; "Strănutarea"; "Vrăjmașii" [inedită]; "Soacra Sfântului Petru" [prelucrare inedită]; "Idilă de la țară" [inedită]; "Ocrotitorul"; "Culcușul"; "Cerșetorul"; "Pozna"; "Golanii". Este ales președinte al Societății Scriitorilor Români. Pe data de [[17 martie]] [[1926]], are loc premiera piesei "Apostolii". La sfârșitul anului 1926, plecând de la proiectul unei nuvele
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
floarea în apă, a spălat lâna și a constatat cu uimire că lâna s-a albit. Fericită că a reușit să ducă la bun sfârșit această sarcină grea, și-a îndreptat pașii spre casă, dar nu a fost primită bine, soacra sa, din contră, auzind povestea fetei aceasta a acuzat-o că Mărțișor (așa îi spunea fata, deoarece nu-l recunoscuse pe Iisus) era iubitul ei. După aceasta întâmplare, Dochia a pornit împreună cu turma sa spre munte, fiind convinsă că primăvara
Masivul Ceahlău () [Corola-website/Science/297115_a_298444]
-
Cîte zile am trăit" "Rău la nime n-am dorit" "Dar bine cît-am" "putut" Orișicine mia cerut "Vai săraca lumea mea" Că greu am trăit în ea"</poem> Pe o altă piatră scrie: <poem> Sub această cruce grea Zace biata soacră-mea Trei zile de mai trăia Zăceam eu și cetea ea. Voi care treceți pă aici Încercați să n-o treziți Că acasă dacă vine Iarăi cu gura pă mine Da așa eu m-oi purta Că-napoi n-a
Cimitirul Vesel din Săpânța () [Corola-website/Science/297425_a_298754]
-
mai trăia Zăceam eu și cetea ea. Voi care treceți pă aici Încercați să n-o treziți Că acasă dacă vine Iarăi cu gura pă mine Da așa eu m-oi purta Că-napoi n-a înturna Stai aicea dragă soacră-mea </poem>
Cimitirul Vesel din Săpânța () [Corola-website/Science/297425_a_298754]
-
cărei regi era împăratul Austriei. Cei doi Cantacuzini au rămas la Viena ca ostatici, garanție pentru ținerea angajamentului, însă în țară s-a întors numai Șerban Vlădescu, întrucât Constantin Bălăceanu a fost întâmpinat în Transilvania de văduva lui Șerban Cantacuzino, soacra sa, care i-a adus vestea că Brâncoveanu a dispus plătirea restului de haraciu datorat din averea rămasă de la domnul răposat. Brâncoveanu l-a pedepsit pe boierul Șerban Vlădescu, fapt care l-a condus pe istoricul Constantin Giurescu să caute
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
La 1 octombrie 1766 Sophia s-a căsătorit prin procură cu Gustav la Palatul Christiansborg din Copenhaga. Cei doi s-au căsătorit în persoană la Stockholm pe 4 noiembrie. La curtea suedeză a fost primită cu amabilitate de rege însă soacra sa o ura iar soțul său o ignora. Louisa Ulrika a încurajat distanțarea dintre fiul ei și soția acestuia în ciuda faptului că Sophia era frumoasă, a adus o zestre mare și era perfect educată pentru a fi o bună regină
Sophia Magdalena a Danemarcei () [Corola-website/Science/317532_a_318861]
-
Pavlovna a Rusiei, sora Țarului, însă în special pentru că își dorea o regină frumoasă. În 1795 Gustav a refuzat să se căsătorească cu Ducesa Louise Charlotte de Mecklenburg-Schwerin deoarece auzise că nu este frumoasă. A fost tratată cu blândețe de soacra sa, Sophia Magdalena a Danemarcei, care și-a amintit cât de rău a fost tratată de soacra sa. Frederica a fost descrisă ca fiind rigidă, timidă, neprietenoasă și frumoasă. Primii ani ea a constatat că este dificil să se adapteze
Frederica de Baden () [Corola-website/Science/317774_a_319103]
-
a refuzat să se căsătorească cu Ducesa Louise Charlotte de Mecklenburg-Schwerin deoarece auzise că nu este frumoasă. A fost tratată cu blândețe de soacra sa, Sophia Magdalena a Danemarcei, care și-a amintit cât de rău a fost tratată de soacra sa. Frederica a fost descrisă ca fiind rigidă, timidă, neprietenoasă și frumoasă. Primii ani ea a constatat că este dificil să se adapteze etichetei stricte a curții și juca jocuri pentru copii cu doamnele ei de onoare. Căsătoria a fost
Frederica de Baden () [Corola-website/Science/317774_a_319103]
-
și procedura de divorț a început în 1811. Frederica și Gustav au divorțat în 1812. În secret ea l-a susținut financiar după separare. După divorț, ea a încredințat tutela copiilor ei Țarului Rusiei. Ea a continuat corespondența cu fosta soacră, Sophia Magdalena și cu regina Hedvig Elizabeth Charlotte căreia i-a încredințat interesele ei economice în Suedia. În conformitate cu doamnele ei de onoare, Frederica a refuzat propunerile de la cumnatului ei Frederic Wilhelm de Braunschweig-Oels și Frederic Wilhelm al III-lea al
Frederica de Baden () [Corola-website/Science/317774_a_319103]
-
a familiei. La 27 iulie 1857, la Bruxelles, Charlotte s-a căsătorit cu verișorul ei de gradul doi Arhiducele Maximilian de Austria, fratele mai mic al împăratului Franz Joseph I al Austriei. La curtea de la Viena era foarte apreciată de soacra sa care vedea în ea exemplul perfect al soției unui arhiduce austriac. Charlotte n-o plăcea pe împărăteasa Elisabeta (Sisi), soția lui Franz Iosif. Se spune că arhiducesei îi displăcea legătura profundă care a existat între împărăteasă și Maximilian, care
Charlotte a Belgiei () [Corola-website/Science/319621_a_320950]
-
descris ca un "preot perfid și intrigant", și-a început viața ca profesor sărac în familia generalului von Itzenplitz, un aristocrat din Brandenburg. După moartea generalului, și spre scandalul regelui și a nobilimii, s-a căsătorit cu fiica generalului; cu ajutorul soacrei lui s-a stabilit pe o mică proprietate. Prin experimentele sale practice și prin scrierile sale el a câștigat o reputație considerabilă în calitate de economist. Dar ambiția lui nu s-a mulțumit cu acest lucru și a căutat să-și extindă
Frederic Wilhelm al II-lea al Prusiei () [Corola-website/Science/319759_a_321088]
-
km nord-est de Madrid, la Alcalá de Henares. În momentul în care Élisabeth a ajuns în Spania, eticheta de la curtea spaniolă era mult mai strictă decât la Versailles și, pentru a face lucrurile și mai rele, Elisabeth a descoperit că soacra sa, Elisabeta de Parma, era foarte dominantă. Ca rezultat, ea a petrecut cea mai mare parte a timpului departe de regină, jucându-se cu păpuși. Élisabeth i-a scris tatălui ei că este nefericită. La 31 decembrie 1741, la vârsta
Prințesa Louise-Élisabeth a Franței () [Corola-website/Science/315580_a_316909]
-
la Palatul St. James la 7 septembrie 1761. A doua zi, a avut loc ceremonia nunții efectuată de arhiepiscopul de Canterbury, Thomas Secker. Mariajul a fost unul fericit, în ciuda trecutului amoros al soțului ei și a lipsei de simpatie a soacrei sale iar aparent, regele n-a fost niciodată infidel. Au avut 15 copii din care doi - Octavius și Alfred - nu au ajuns la maturitate. De-a lungul timpului, ea s-a bucurat de o putere considerabilă în regat însă n-
Charlotte de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/315633_a_316962]
-
rolul ei ca instrument de propagandă, Adolf Hitler a descris-o pe Elisabeta ca fiind „cea mai periculoasă femeie din Europa”. În urma războiului, sănătatea soțului ei s-a deteriorat, Elisabeta rămânând văduvă la vârsta de 51 de ani. La moartea soacrei ei, Regina Mary, în 1953, fiica ei cea mare, Regina Elisabeta a II-a, avea doar 25 de ani, astfel că Regina Mamă Elisabeta a devenit practic capul familiei. De-a lungul anilor, și-a păstrat popularitatea, chiar și atunci când
Elizabeth Bowes-Lyon () [Corola-website/Science/315623_a_316952]
-
de Williamsburg. În 1676 părinții ei s-au căsătorit. Au existat discuții pentru o căsătorie între Sofia Dorothea și viitorul rege al Danemarcei, însă discuțiile s-au încheiat după ce mama viitorului rege a vorbit cu Sofia de Hanovra (viitoarea ei soacră). Un alt angajament, cel cu ducele de Brunswick-Wolfenbüttel, a fost rupt după ce ducesa Sofia l-a convins pe cumnatul ei de avantajul unei căsătorii între Sofia Dorothea și vărul ei. La 22 noiembrie 1682, la Celle, Sofia Dorothea s-a
Sofia Dorothea de Celle () [Corola-website/Science/316483_a_317812]
-
cu mulțimi care jubilau și care se înghesuiau pe străzi și la balcoane. Se spunea că Alexandra semăna mult cu sora logodnicului ei, Marea Ducesă Alexandra Nicolaevna, care murise la o naștere, lucru care a umplut-o de lacrimi pe soacra sa la prima lor întâlnire. În februarie 1848, Alexandra s-a convertit la ortodoxism și a luat numele de Marea Ducesă Alexandra Iosifovna, care reflecta numele tatălui ei "Joseph". Alexandra și Constantin s-au căsătorit la Palatul de Iarnă din
Alexandra de Saxa-Altenburg () [Corola-website/Science/316523_a_317852]