4,201 matches
-
ochii lui se iviră doua lacrimi ce au rămas aninate de gene, o vreme, ca două diamante într-o pânză de paianjen. Deodată, i se făcu negru înaintea ochilor. Picioarele i se tăiară din nou. Se apucă repede de prichiciul sobei... Căzu în genunchi, rămânând așa, câtva timp. „Trebuie să mă pun în pat!“, abia avu puterea să gândească. Se târî, anevoie, și se așeză îmbrăcat în pat. Brațele și picioarele nu-l mai ascultau, doar ochii... ochii mai dădeau semne
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ai plouat cu gânduri sufletul s-a umplut de tine niciodată nu crezusem în revărsarea concretă a ochilor verzi (diluviu) pe urmă mi-ai nins atunci când m-am umplut de alb eram din nou copil tu îmi spuneai povești gura sobei nici nu exista dar trozneau cuvinte sub flăcări de gând atunci mi-a fost mai cald ca niciodată la fereastră râdeau (de mine) toate anotimpurile 8 octombrie 2011 Măceșele din ochi uneori poposesc într-o poiană din mine stau cu
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
de locuințe. Apartamentul lui Frau Schmidt era tipic pentru generația mai În vârstă din acest oraș. Mobila era solidă și plină de Înflorituri: berlinezii cheltuiesc mulți bani pe mese și scaune - iar În camera de zi mai era și o sobă din plăci mari de porțelan. O reproducere după o gravură de-a lui Dürer, care era la fel de des Întâlnită Într-un cămin berlinez ca și un acvariu În sala de așteptare a unui medic, atârna lipsită de strălucire deasupra unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pe Inge tușind de parcă era cât pe ce să vomite. M-am dus repede la fereastră și am deschis-o. Am stat o sclipă În fața ei, bucurându-ne de aerul curat. Apoi, privind pe jos, am văzut niște hârtii În fața sobei de gătit. Una dintre ușile incineratorului era deschisă și m-am aplecat ca să arunc o privire. Înăuntru, soba era plină cu hârtie arsă, În mare parte transformată În cenușă. Ici și colo mai erau petice din câte ceva ce nu fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
deschis-o. Am stat o sclipă În fața ei, bucurându-ne de aerul curat. Apoi, privind pe jos, am văzut niște hârtii În fața sobei de gătit. Una dintre ușile incineratorului era deschisă și m-am aplecat ca să arunc o privire. Înăuntru, soba era plină cu hârtie arsă, În mare parte transformată În cenușă. Ici și colo mai erau petice din câte ceva ce nu fusese ars de flăcări. — Vezi dacă poți să salvezi ceva din astea, i-am zis lui Inge. Se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
era un extorcator de mare clasă de obiecte de artă. Se pare că a fost plătit pentru totdeauna. Cineva l-a pieptănat cu ăsta. — Ce e? — Un tac de biliard, rupt, i-am răspuns și l-am azvârlit Înapoi În sobă. N-ar trebui să anunțăm poliția? — Nu avem timp să-i ajutăm să-și găsească bâjbâind drumul până aici. Nu acum, oricum. Am sta să răspundem la tot felul de Întrebări tâmpite tot weekendul. Mă gândeam și că două zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
devorat de larve al lui Von Greis și apoi am Înălțat din umeri: — Nu se grăbește nicăieri, am răspuns. Și apoi, nu vrei să strici ospățul, nu? Am luat resturile de hârtie pe care Inge reușise să le strângă din sobă și am oprit un taxi ca să ne Întoarcem Înapoi la birou. Am turnat pentru amândoi coniac din belșug. Inge l-a băut recunoscătoare, ținând paharul cu ambele mâini ca un copil care bea cu lăcomie limonadă. M-am așezat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
odată. Părea atât de... vegetal, ca un sac de cartofi putreziți. Am rezistat tentației de a mai face Încă o remarcă lipsită de bun gust. În schimb, m-am Îndreptat către biroul meu, am scos bucățile de hârtie găsite În soba de la pensiunea Tillessen și m-am uitat la ele. Majoritatea erau facturi, dar era una, aproape neatinsă de foc, care m-a interesat deosebit de mult. — Ce e aia? mă Întrebă Inge. Am ridicat cu două degete bucata de hârtie: — Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Într-o nuanță spălăcită de galben. Lipite de pereți erau paturi de campanie pentru doisprezece muncitori, dintre care trei nu aveau saltele, iar trei erau ocupate de bărbați care aveau pe ei numai lenjeria de corp. În mijlocul barăcii era o sobă ca o oală mare, făcută din fontă neagră, cu burlanul ieșind direct prin tavan, iar lângă ea se afla o masă mare din lemn, unde stăteau patru bărbați care jucau cărți pe câțiva bănuți. Welser vorbi cu unul dintre jucători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Safta cosea cămășile pentru sărbătoarea Crăciunului. „ Ce știu ei!?” se gândi Gheorghe, rupând un hartoi de mămăligă și întingând în scrobul gălbiu, încrustat cu bucățele albe de brânză iute. Și lacrimile începură a-i șiroi pe obrajii încălziți de căldura sobei. Ce-ai pățit, omule? începu a se tângui Safta, rămasă pironită în ușă, cu o covată plină cu țoale țesute, pe când era fată mare. Mai lasă, Doamne, covata jos, c-o să lepezi! răcni bărbatul, încercând a lua povara femeii. Ți-
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
adus acasă o femeie, ca să nu mai fie singur, că femeia aceea i-a mai făcut trei fete... Până când, într-o zi, moșul n-a mai venit, plecând să se bată cu turcii și balaurii din poveștile spuse la gura sobei din bucătărie. A plecat să-l caute și inginerul, chemând-o, apoi, și pe frumoasa basarabeancă. Rămânând singură, fata a fost trimisă la orfelinat, mama vitregă nevoind să-și mai bată capul cu o gură în plus. Anii au trecut
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
să tremur în pijamaua prea mare pentru mine... Am intrat în cămăruța de culcare hiper-încălzită, unde doar lampa de pe masă tăia un cerc de lumină peste hârtiile și cărțile mele, restul rămânând în penumbre groase, am deschis ușița înroșită a sobei și am privit fascinat, multă vreme, flăcările ver-zui-gălbui-albăstrui, arlechinești, care jucau acolo cu neobrăzare. Am stins focul, apoi și lampa. Pe fereastră a apărut atunci luna, rotundă, tăioasă, scânteietoare, aler-gînd pe cerul întunecat. M-am ghemuit în pat, mi-am
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
acvariul pustiu al vilei din Cumpătu, plin doar de aerul cameleonic - acum e auriu, mai deschis sau mai întunecat 18 după cum norii umbresc stațiunea - și de țiuituri care se rotesc printre mobile. Descui ușa camerei mele și mă învăluie căldura sobei lăsate aprinsă. La fereastră bate aceeași creangă de pin, cenușie și cumva plină de viață, încordată și sigură pe sine. Dar trag draperiile și aprind veioza, căci viața n-are nimic de-a face cu artificiul paginilor din fața mea, care
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
degetul, așa cum scriam zilnic câte ceva, ca într-un jurnal fără memorie: DISPARI. In seara asta m-am învîrtit de câteva ori prin holul care acum a prins o urmă de căldură, mai curând un miros foarte diluat de fum de la soba crem, care toarce în colțul ei. Mi-am trecut mâna peste mobilele vechi și desperecheate, peste suprafețele acelea lucioase care zăceau în întuneric, abia atinse de câteva fâșii de lumină de lună. Oglinzi întunecate, tablouri întunecate, o scară care duce
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
36 lipsă, despre care nu știu dacă funcționează și, dacă nu va mai veni nimeni în vilă, nici nu voi ști vreodată. Mă răsucesc, fac piruete, strig tare și totul rămâne apoi la fel de imobil, tăcut, țiuitor. Merg în cameră, sting soba și intru în pat. în întunericul absolut stau cu ochii deschiși și mă gândesc. Cum să lupt cu himera mea? Cu acel dragon de focuri bengale care s-a ridicat și a țipat în viața mea de adolescent retras și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de drumul prin pădure ca să nu mă tenteze să-l prelungesc. Mi-am închipuit cum se întorcea Trakl, clătinîndu-se, prin pădurea incen- 58 diată. Aveam atâta nevoie de aer proaspăt, de o schimbare a liniștii țiuitoare din camera mea cu soba încinsă pe liniștea atotcuprinzătoare a pădurilor, acea tăcere a locurilor unde nu a călcat picior de om. Peisaj pur, natură pură, indiferentă, împăcată, contopită cu tot ceea ce într-adevăr există. Am trecut podețul de scânduri putrede de peste pârâul secat, cu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ciclurilor, unde, ca un abur mecanic, ca un abur arhitectural, ca un abur structurat și complicat precum universul, sufletul sublimează din trup. Tot mai adânc, tot mai fierbinte, tot mai imposibil de respirat. Prietene, scriu mai departe în cămăruța cu sobă încinsă, cu fereastră prin care se văd munții, la fel de cețoși și-ndepărtați ca tot ce există pe lume. Rătăcesc seară 108 de seară prin holul înghețat, printre mobilele reci și greoaie, privesc prin geamuri cum cade zăpada în lumina vreunui
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și-ndepărtați ca tot ce există pe lume. Rătăcesc seară 108 de seară prin holul înghețat, printre mobilele reci și greoaie, privesc prin geamuri cum cade zăpada în lumina vreunui felinar. Vorbesc uneori cu glas tare, pe când aprind focul în sobă, pe când pășesc de-a lungul marelui bufet, trăgând o linie cu degetul prin praful de pe luciul lui. Merg la baie, în cămăruța strimtă și înaltă în care bazinul closetului bolborosește stins, ca să mă privesc în oglindă. încremenită în straturi nesfârșite
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
un bitum dezolat în care mai lucesc doar ochii tăi, Victor. Ochii tăi deodată lărgiți, cu pupilele înghițind tot irisul și făcând întuneric în sala înghețată. Mă-ndrept pe bâjbâite spre cămăruța mea, unde lumina albastră, vuitoare, a focului din sobă aruncă raze pe pereți. Intru în pat, trag pătura peste cap și mă prăbușesc, abrupt, în vis. De ce mereu aceleași rețele subterane? Aceleași cabine verzui în grote cu apa până la glezne... Aceleași receptacule de faianță în care picură stropi strălucitori
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
stranie senzație te cuprinde ori de câte ori îți amintești, Acesta e un caiet cu foi veline, pentru desen, asta ca să nu-ți mai umpli cu fel de fel de desene caietele de școală, Ce scrii?! Desenează! La masă, cu veioza aprinsă, în soba de teracotă arde focul, gazul, debusolat ieri și de-o vreme încoace, de când a început sesiunea de examene, dar nici astăzi nu pari să-ți fi găsit nordul, marți vei avea examen și ca de obicei fără cursuri, pentru că tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
duioșie cum flăcările joacă vesele pe tavanul de piatră și mi-amintesc limpede cum în diminețile reci de iarnă din copilărie, când zăpada urca până la ferestre, se trezea tata mai repede să facă focul și mă trezeau bubuiturile flăcărilor în soba de teracotă cu plită și mă întorceam fascinat spre flăcările ce jucau vioi pe tavanul din lemn de brad, pe mine mama mă întreba primul și apoi pe Corina, pe ea o îmbrăca dormind, cred că și la masă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
intră vijelios vântul, Ce caut eu aici?! fascinat de culoarea roșie-aprinsă a jarului, ptui, ptui, bunica dă de deochi, mă dusei pe-o cale, pe-o cărare, bucățile de jar sunt trase de ea în cana cu apă ne-ncepută din sobă direct, ptui, ptui și, când cade jos, pe podelele de lemn, jarul, ea se grăbește să-l ia cu mâna, eu o privesc cu ochi mari, neștiutori, îi descântă Corinei, ea mică, purtată prin casă de mama în brațe, Corina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
spun meșterului despre Paul din Ung, ca să nu-i dau satisfacția să mă întrebe în ce fel de biserică se picta asta în anul Domnului, 1419, Oftează meșterul din adâncuri și-și stinge țigara în cenușa rămasă în vatră din soba de fontă din încăpere, se înserează afară și el îmi întinde neprețuita carte care te învață arta zograviei, Nu știu unde va ajunge arta asta peste câțiva ani, și cuvintele lui mi-aduc semnificația durerosului oftat de adineauri, nu se mai pictează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
când i-a dat bărbatului femeie să-i ție de urât și să-l piardă, călugării au mâncat deja și s-au retras în chiliile lor, fratele Rafael mă mai aștepta pe mine, spală vasele și pe-un colț de sobă a lăsat într-un castron mic și pentru mine fasolea frecată, de post, să nu se răcească, îmi iau o farfurie curată și-mi pun să mănânc, cu caietul lui Theo alăturat pe masă, peste chiuvetă, aplecat greoi, fratele Rafael
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
altceva decât cu mintea și nu-mi dădeam seama care era acel organ atrofiat din trupul meu care știa această limbă fără s-o fi învățat vreodată, ce căutai la Paris? Ploaia cu vânt scuturându-se în copacii de la fereastră, soba de teracotă în care bubuie gazul, înserarea amenințătoare a vremii urâte de afară, ceaiul excelent, de fructe uscate, fursecurile cu migdale după o rețetă, ce căutai la Paris? Și, ca să nu adorm învăluit în această imagine tulburătoare adusă din cine știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]