KorAP: Find »[drukola/base=socru & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...92 93 94 ...101 >

2,513 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892

îmbrace și pe urmă se mai putea sta de vorbă. Venise și mama lui, rugîndu-se de gospodar să-i fie milă de zilele sale tinere, că o iubește și că dacă Lina se duce după venetic, el face una mare. Socrul nu se lăsa. Vorbise cu cârciumarul, nu putea să-și ia cuvântul înapoi. Când se culca, o auzea pe fată cum se chinuia în perne oftmd. Dragostea e lucrul naibii, se gândea, dar de înduplecat, nu s-a înduplecat. A

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
albă, lungă, cu dantele la poale și mâneci strânse, abia călca, sfioasă, nevăzând pe nimeni, lângă Stere, îi urmau nașii: brutarul cu nevasta, ținând câte o luminare albă de spermanțet, ca o bâtă gătită cu flori de liliac. La urmă, socrii, meșterul, în pantofi de lac, fudul, purtîndu-și femeia de mână și, ca din partea mirelui, gunoierul cu a lui. Grigore călca strâmb în bocanci și se uita alături. Aglaia, cu ce avea mai bun pe ea, îl îmboldea să se poarte

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
la rău, și câte altele o mulțime, că era citit și cu drag de meserie. La sfârșit, au jucat Isaiia dănțuiește, părintele în cap, blagoslovind, după el mireasa, cu ochii în pământ, ginerele, spăsit și pătruns, brutarul ferind luminările, nașa, socrii mândri, Aglaia și Grigore lăcrimând. Au ieșit apoi la trăsuri, înghesuiți de curioși. Răsuflară. Afară ardea soarele și boarea primăverii le răcori obrajii. Stere se apropie de Lina. - Ți-e frică? o întrebă. -Da. - Las', c-o să fie bine! Se

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
nașul se îngrijise să-i spună de unde să târguiască niște țuică de-i plăcea lui, la damigene. Se întuneca, și mesenii începură să se așeze. Lăutarii se traseră mai într-o parte. Mireasa se așeză în capătul mesei, cu nașul, socrii mari cu ginerele. Iar se întristase și ofta din când în când. Avea ochii posomoriți și arunca privirile peste uluci, unde-l bănuia pe Nicolae. Curtea meșterului mirosea a flori de vișin și vântul răsucea fețele de masă și se

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
încurcau. Ciuguleau măslinele puse dinainte, ceapa tăiată felii, înotînd în oțet, mușcau din pâinea coaptă bine și înfulecau brânza albă și grasă. Mâncare era, slavă Domnului! Rudele dogarului se ridicau, cinsteau în sănătatea nașului, a miresei, a ginerelui și a socrilor. Znovoși ăștia, știau zicale de nuntă! Se ridică nea Ghiță Bîlcu și strigă cu o voce care se auzea până la Tarapana: Ginerică, ginerică, Dac-o fi la o adică, Ia mireasa, pune-o jos Și sărut-o cu folos. Nuntașii

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
a mai fost unul ca tine: Când a fost la o adică, Ea-i cerea, și el... nimica! Râsul gros al mesenilor acoperi stihurile celelalte. Lina, să intre în pământ de rușine. Privea numai în farfurie. 32 . Aduseră vinul. Rudele socrului tot nu terminaseră. Când șezu finul Tache, se ridică cuscrul Vasile, ca din partea miresei: Poat' să știe fiecare: Vreau să dorm pe-un pat mai tare.. Grigore se răsti la lăutari. Femeile cărau fripturile și sosurile în farfurii lungi. Se

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
rumenă. 33 Nașul își făcu porție, apoi trecu nevestei restul, mulțumit de gustul purcelului. Petrecerea abia începea. Ghiță Bflcu strigă la țigani: - Ia ziceți, mă, Perinița, să pupăm și noi mireasa! Ce spui, ginerică? Stere, ce să spună? Râdea cu socrul: - Pupați-o, că acum o iau cu mine. Baragladinele se făcură mai aproape de masă. Se încinse jocul. În frunte, sălta nașul pocnind din degete, după el, socrul și ceilalți, vecinii și rudele lui. Se cutremura mahalaua de strigăte. La poartă

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
pupăm și noi mireasa! Ce spui, ginerică? Stere, ce să spună? Râdea cu socrul: - Pupați-o, că acum o iau cu mine. Baragladinele se făcură mai aproape de masă. Se încinse jocul. În frunte, sălta nașul pocnind din degete, după el, socrul și ceilalți, vecinii și rudele lui. Se cutremura mahalaua de strigăte. La poartă, afară, cei nepoftiți își dădeau coate. Pe Lina au luat-o pe sus, cîntînd: Cine joacă Perinița, Bădiță, bădiță, Să-ți sărute gurița, Bădiță, bădiță... Era ca

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
privirile pe ea, abia mișca picioarele. Se apropie și i se aplecă în față. Când bărbatul o luă de subțiori, își lăsă capul pe umerii lui. Cârciumarul mormăi ceva și o strânse în brațe. Lăutarii o întoarseră. Se auzeau cocoșii. Socrul chemă țiganii mai aproape. - Ia cîntați-mi, mă, și mie ceva de inimă albastră... Armonistul umflă burduful și ascultă o clipă tactul țambalului. Unul dintre vioriști, rosti, întîi pe șoptite, apoi mai tare: 34 Mândro, subțirea în trup, Ce frumoasă te-

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
n-are bani, Bea și mi se veselește, Că puicuța îl iubește, Trece-un drum și trece-o vale. De e vin și nu-s parale, Lasă repede zălog Calul său cel pintenog, Și la mândra fn pridvor Mi se-oprește-ncetișor... Socrul oftă alături, amintindu-și de tinerețe. Se uită peste pahare la nevasta bătrână și-i veni un dor de beție. Lăutarii cântau ce cântau și întorceau ochii după fripturi. Li se uscase cerul gurii, că brutarul nu-i slăbea de

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
gât, își trecu degetele 35 prin mustăți, îi privi pe fiecare în parte și le aduse din cuvinte, cum știa el, că mai vorbise la "Vox", la o întrunire. - Onorată masă! spuse. Rudele încremeniră cu furculițele în mâini. Chiar neamurile socrului se potoliră din mestecat. Nașul zîmbi: - ...acești tineri, și, când spun așa, mă gândesc, care vrea să zică, și la noi, care am fost la fel, se unesc azi cu o verigă, ce-i va ține strânși și iubitori tot

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
arătă pe Lina, care izbucni pe neașteptate în plâns de rușine - e născută din părinți onorabili! Cine nu-l cunoaște pe nea Marin Roșioară? Să îndrăznească cineva să spună o vorbă urâtă despre el! Este? - Este! strigară ceilalți în cor. Socrul plecă fericit capul lui alb. - ...nea Marin e mândria cartierului nostru! Noi știm cât a muncit și ce-a făcut, o luă nașul iar cu vorba, pentru ca să stea aici, cu noi, lângă fata lui, care azi o să-l lase și

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Pe urmă o luă cu snoave, le mai încornora, le Suci, nuntașii mai apucau friptanele și paharele, râdeau de vorbele lui și-și spuneau: - Ăsta e om al dracului, n-auzi cum le potrivește de bine? Vorbi după aceea și socrul, pomenind de zestrea dată fiicei, de felul cum o crescuse, în frica lui Dumnezeu, gospodină și harnică. Aglaia îl trase pe Stere deoparte. Venise timpul să pregătească patul miresei. - Gata, ginerică? - Da. - Acum să te văd! și făcu din ochi

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
trist și adânc. Și ar fi vrut să-l vadă pe Nicolae al ei, sărind gardurile cu o bâtă, să răstoarne mesele și s-o fure de lângă ginere. Dar nu se întîmplă nimic. Vecinii se împrăștiaseră. Alături, vioriștii moțăiau. Rudele socrului strigau ar-monistului: - Ziceți, mă, cu suflet, că vă spargem diblele-n cap! Ghiță BQcu, aprins la fată, asudat tot, numai în cămașă, juca sârbește pe pavajul curții, înconjurîdu-și femeia, care pocnea din degete: - Și-așa! Și-așa! Cuscrul Vasile o

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
cuscrul Vasile, îl ciupi de ureche, a întrebă pe șoptite ce dă și strigă apoi: - Alde Vasile dă o lampă și o sută de lei! Ar fi dat mai mult, dar îi pleacă băiatul la armată! - Să ne trăiască! spuse socrul. Lăutarii ciupiră coardele. - Masă bogată! trecu femeia la altul. Nenea Ghiță Bîlcu dă un ceas deșteptător care cântă Valsul dimineții și o sută de lei, că-i meseriaș... - Și are de unde! adăugă o rudă. - Fina Smaranda, că-i văduvă, o

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
se află, dă o sută de lei și un serviciu deporțolan! Grigore sună ceștile cu unghia, ascultă clinchetul lor cristalin, mulțumit. Le așeză apoi pe masă, una lângă alta, cu grijă. A lui striga mai departe: - De la conu Ionel, prietenul socrului, cincizeci de lei! N-a mâncat, n-a băut, bani a trimes! Să ne trăiască! - Mulți ani trăiască! strigau mesenii. - Nenea Cristache Cuțu, de la Tramvaie, cincizeci de lei și o oală de noapte smălțuită! Muierea sună piesele de metal din

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
noapte smălțuită! Muierea sună piesele de metal din ea și o dădu lui Grigore. - ...De la Stanică Cepeleag, șaptezeci de lei, o cămașă de noapte și șase tacâmuri. Ar fi dat mai mult, dar a plătit trenul de la Roșiori! La urmă, socrul aduse și banii. Intrară în casă și statură pe pat. Unul la un capăt, altul la celălalt. Dogarul se răsti la femeia lui: - Tu du-te afară, acum e treabă de bărbați! Muierea ieși. Lucrurile de zestre ramaseră între ei

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
de-a-n picioarele, doborâți și galbeni. Cum cădeau pe pernele de catifea, așa înlemneau, cu mâinile adunate pe piept, osteniți. Femeile strigau la birjari și trăsurile porneau în goană spre Grivița. Soarele sclipi în geamurile aburite. Florile vișinilor se împurpurau. Socrul ieși în prag și își chemă nevasta: - Adu o sticlă de rachiu, muiere, să ciocnesc cu băiatul! Cheam-o și pe Lina, să-și strângă ce mai are pe aici, că pleacă de la casa mea! Soacra le aduse țuica, o puse

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
peste prag la cei doi bărbați care goleau paharele de rachiu, împăcați. - E munca mea, agoniseală grea, spunea meșterul, dar nu-mi pare rău. Să vă dea Dumnezeu bine și s-aveți noroc să înmulțiți ce v-am dat! Vorbele socrului u mergeau la inimă lui Stere. Strânse banii, îi cântări o clipă în mână și-i ascunse în haină. - Nici o grijă, dădu și el cu gura, eu nu sânt orice ciuruc. Unde bag banul, iese ban. Soacra le mai turnă

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
că era făcut zmeu și abia își mai ținea ochii deschiși. Se așezară, gustară mâncarea și lăutarii le mai ziseră una de plecare, spre bucuria brutarului, care se însuflețea, dres de borș și de arcuș. La urmă ginerele pupă mâna socrului, a nașului și a nașei. Nevasta meșterului mergea cu ei, plângând. La poartă îl văzură pe cumătrul Ghiță Bîlcu între doi gealați de birjari, ținut de subțiori, căznindu-se să se urce în trăsură. Oamenii asudaseră și nu dovedeau. De-

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
cârciumarului. Ceilalți ascultau cu ciocanele de rachiu în mână. Se minuna Tilică, se mira Gogu, el nu mai termina. Păi de unde să știe ei ce nuntă făcuse? Ce mireasă era Lina lui, cum umblase Aglaia șefului să-l împace cu socrul cu care avusese o ceartă pentru niște sume, cum le luase lor dobânzi, cum își cumpărase alte butoaie și lucruri pentru prăvălie, viță de om! Băgase băiat de prăvălie pe-o rudă de-a lui de la țară, copil sărac, fără

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
mai ai vreo nevoie vreodată, știi unde mă găsești. Nevoia se ivise mai devreme decât crezuse. După nuntă, ridicase prăvălia cea nouă și cam isprăvise banii. I-ar fi trebuit vreo zece mii de lei ca să se pună pe picioare. Cu socrul nu se mai avea așa bine, nu putea să-i ceară. Unde să se ducă decât la jupîn? S-a suit în tramvai și-a coborât în Lipscani. Trecuseră ani de zile de când nu mai dăduse prin locurile acelea. A

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
prin minte. Și o dată se încruntase. Ce, adică n-aveau încredere în el? - Apăi, locul cu casa e totuna? - Este. - Păi dacă este, ce mai vorbă! Parcă o să stau numai eu în casă? - Doamne ferește, de ce v-ați luat? 91 - Atunci? Socrul nu știa ce să spună. - De, ești omul meu, ginerele meu, însă ar fi bine să fie și Lina în acte... - Ei, actele... Dar ce, fuge cineva? O s-o dea cineva afară pe nevastă-mea din casele noastre? - Nu, sigur

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
se pricepeau. Și taică-său, și cumnații lui de la țară așa pomeniseră: averea femeii se stinge într-a bărbatului. El e stăpân în casa lui. Și are o datorie sfîntă: să-și țină nevasta și pe ai săi. Dacă știa socrul altfel, să-i spuie. - Că eu pentru cine mă zbat? îl întrebase. Vreau să ne facem un rost în lume. Îmi este dragă fata dumitale și vreau să trăim mai bine. Ne-ai dat bani de zestre, vezi ce fac

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Ne râde lumea, taman acu! Dogarul a vrut să-și ia fata cu el acasă. Mai că n-a tîrît-o. Ea a fugit. Nici la părinți nu mai avea ce să caute. Ar fi snopit-o taică-său în bătăi. Socrii au plecat târziu, certîndu-se, lătrați de dini. 94 - O să te mănîrice judecățile, striga bătrânul din drum, îți fac proces, hoțule! Sau dau foc casei! - Las', că vă împăcați! 3 potolea cocoșată. Că nici el nu vrea răul! - Nu mă-mpac

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]