KorAP: Find »[drukola/base=somn & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...92 93 94 ...883 >

22,065 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

spuse el. Voia să-și exprime furia și dezamăgirea, dar tot ce a putut spune a fost: — Foarte interesant. Culoarul, luminat doar de un șir de becuri slabe, albastre, se Întindea cenușiu, vibrând printre cabinele Întunecate. Cineva se răsuci În somn și spuse În nemțește „Imposibil. Imposibil“. După ce Îl părăsi pe doctor, Coral Începu să alerge cât de repede putea, cu un geamantan În mână, Într-un tren care se clătina, așa că, atunci când o văzu Myatt că trage de mânerul de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
și vin. Apoi urmă o pauză. — Ia aminte, dumneata răspunzi. — Pentru ceva atât de neregulamentar... Începu maiorul Petkovici. — Nu, nu, nu! spuse vocea. Mă refeream, evident, la masa de prânz. — S-au liniștit lucrurile la Belgrad? Întrebă inflexibil maiorul Petkovici. — Somn adânc, răspunse vocea. — Pot să vă mai pun o Întrebare? Maiorul Petkovici chemă „Alo. Alo. Alo!“, pe un ton iritat, apoi trânti receptorul În furcă. — Unde-i omul ăla? Vino cu mine! Și, urmat iarăși de Ninici și de câinele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Străzile cartierului săracilor au fost ultimele care s-au aprins și el suflă În flacără ca s-o ațâțe. Când harta arse aproape complet, aruncă cenușa sub banchetă, Își puse o pastilă amăruie pe limbă și Încercă să adoarmă. Dar somnul nu se lipea de el. Era un om fără umor, altminteri ar fi zâmbit la ideea că-și simte brusc inima ușoară, recunoscând, la șaptesprezece kilometri după Buda, monotonia câmpiei dunărene, Întreruptă brusc de o colină de forma unui degetar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
griji tatălui său deschizând un proces. Va accepta Înțelegerea, cu condiția ca Stein să renunțe la funcția de director. Dar Încă nu-și va da cărțile pe față; Stein ar putea să se șifoneze. — Mai gândiți-vă. Vorbim mâine. Un somn bun face minuni, domnule Stein. — Ei, dar mă tem că tocmai asta nu-mi voi putea permite, izbucni vesel domnul Stein. Dacă stau să mă gândesc cum sunt fetele din ziua de astăzi, nu cred. În după-amiaza aceasta trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
domnul Stein și-și dezumflă obrajii. Nu Înțeleg ce vede soțul tău În toate chestiile astea de inox. Mie mi-ajunge să am câteva piese bune din mahon și două fotolii În care omul să poată trage un pui de somn. — Oh, dar soțul meu are foarte mult bun-gust, șopti disperată doamna Eckman, iar ochii ei speriați cătară de sub pălăria ei modernă ca un șoarece pierdut Într-un garderob. — Ei, spuse Myatt, pierzându-și răbdarea, sunt sigur că nu există absolut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

le-am luat din Telluride?“ Nefericită, mă gândeam: oare acestea sunt, cu adevărat, lucrurile pe care le discută În pat cuplurile căsătorite? Nu ar fi trebuit să facem dragoste? „Hmm“, Îmi spusesem În sinea mea pe când mă lăsam În voia somnului În noaptea aceea, „asta nu semăna deloc cu o reclamă Eternity“: Adevărul este, că din punctul de vedere al treburilor domestice, să fii căsătorit seamănă mai mult cu unul dintre acele sitcom-uri suburbane, ca Everybody Loves Raymond. Oricât de Eternity

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
ca potențial cuplu. I-am adus aminte lui Hunter că bineînțeles că nu puteau să fie un cuplu, de vreme ce el era pe cale să se Însoare. Lauren avea dreptate, mă gândisem mai târziu În noaptea aceea, pe când mă lăsam În voia somnului. Nu avea nici un rost să spun ceva despre fotografia aia a lui cu Sophia la Londra. Am adormit, mulțumită, În brațele lui Hunter. Nu există ceva pe lumea asta care să Înfigă cu mai multă forță un pumnal În inima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

să încercăm un mic experiment. S-a făcut foarte târziu și suntem amândoi foarte obosiți, după o zi lungă. Stăm la el în birou și-i spun să mă asculte. E un cântec vechi despre animalele pe care le cuprinde somnul. E un cântec nostalgic și sentimental; îmi simt fața lividă și înfierbântată de hemoglobina oxigenată în timp ce citesc poezia cu voce tare sub lumina de neon, la o lățime de birou de editorul meu, care stă cu cravata desfăcută și cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
mai înregistrează trei scandaluri la parcela 175 din parcul Buena Noche. La o săptămână după sinuciderea Cynthiei Moore, John Boyle a fost găsit mort din cauze necunoscute. Din documente reiese că alcoolemia foarte mare ar fi putut provoca apneea în timpul somnului. E posibil să fi fost atât de beat, încât să fi adomit într-o poziție care să-i fi obstrucționat respirația. În orice caz, pe corp nu s-au găsit nici un fel de semne. În certificatul de deces nu figurează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Care nu sunt în stare să asculte... Descântecul mi s-a învârtit prin cap atât de repede, că nici nu mi-am dat seama. Aproape că adormisem. Ceea ce dovedește cât e de greu de stăpânit. Pot să ucid și în somn. După câțiva kilometri de tăcere, ceea ce oamenii de radio numesc „emisie în gol“, intră vocea altui bărbat, care ne spune că doamna doctor Sara Lowenstein a fost ștacheta morală prin prisma căreia milioane de ascultători și-au judecat propria viață

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
nenăscut. Apoi să-ți scrii blestemul pe o tăbliță și s-o pui în căpățâna câinelui. Apoi să-i pecetluiești botul cu ceară și să ascunzi căpățâna în spatele casei cuiva, iar omul acela nu-și va mai găsi în veci somnul. După cum spune Teofrast, citește Mona, bulbul de bujor trebuie să-l scoți din pământ doar noaptea, pentru că, dacă te vede o ciocănitoare, orbești. Dacă ciocănitoarea te vede când tai rădăcina plantei, te alegi cu prolaps anal. Și Helen zice: — De ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
voi fi singur. Asta mi-e viața. Și, jur, cândva tot voi da de Stridie și de Mona, oriunde s-ar afla. Partea bună e că durează doar un minut. E un cântec vechi despre animalele pe care le prinde somnul. E un cântec nostalgic și sentimental; îmi simt fața lividă și înfierbântată de hemoglobina oxigenată în timp ce spun poezia cu voce tare sub lumina de neon, în timp ce Helen îmi atârnă inertă în brațe, proptită de dulăpiorul de oțel. Patrick e plin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

aburului din țevile de sub canapele. Aura, cufundată în locul de lîngă fereastră, privește fix în afară, parcă ar număra stîlpii de telegraf. De fapt, în ochii ei stăruie doar imaginea lui Radu, pe care și-l închipuie primind telegrama, trezit din somnul de după-amiază, dezorientat o clipă, cercetînd apoi ceasul, să vadă cum își împarte timpul pînă la venirea ei. Undeva înainte, locomotiva fluieră prelung, spărgînd în două un prim val de zăpadă. *** Epuizat, cu privirea pierdută în tavan, Radu acceptă indiferent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
un timp de spate într-o parte, ca un cal nărăvaș, pînă la un moment dat, cînd roțile mușcă puternic din buza șanțului, aruncînd colosul pe șosea și trece în viteză pe lîngă camionul răsturnat. Pasagerii toți oftează ușurați, reluîndu-și somnul. În stînga și în dreapta încep să se ghicească maluri tot mai înalte, semn că muntele e undeva, în față. Concert simfonic la radio. Șoferul schimbă programul: un om de știință vorbește despre viitor în cadrul unei emisiuni destinată tineretului școlar. Ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și i-am zis vreo două! rîde Paula, așezată lîngă telefon, încercînd să prindă autogara. Foarte bine cască prelung Radu, lungindu-se pe pat. Mai vezi ce-i cu cursa, poate s-a întors din drum, că mi-i un somn!... Alo, cursa rapidă a venit? întreabă Paula. Poftiim!? Și cînd vine? Mulțumesc! Ce-i ? întrebă Radu, cu palmele căuș la gură, să-și înăbușe un alt semn de oboseală. Pasagerii cursei stau bine mersi la Sălcii. Abia mîine dacă vor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
se înspăimîntă, sărind în picioare, gata s-o rupă la fugă, dar încotro? Acoperiți de zăpadă, ar putea muri de frig și, din cîte știe ea, de frig se moare încet, fără durere, aproape pe nesimțite, parcă te-ar cuprinde somnul. "Sînt încă trează, conștientă! Afară de fetiță mai am ceva pentru care să-mi pară rău? Dacă Radu ar fi murit atunci, după primul an de căsnicie, ar fi rămas în amintirea mea... În ultima vreme însă... E drept, și eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pe care le controlează se mai aduc țigări străine și, cîteodată, băuturi... Ei, rîde Ion cum ți se pare marele Theodor Săteanu? I-a trimis lui taică-su vițel, sau nu? Ce vițel?! pufnește în rîs Mihai, căscînd prelung, a somn. Ion își aprinde o țigară, pe care o fumează încet, savurînd-o. Nu-i răspunde lui Mihai, preocupat să răsfoiască o revistă literară găsită pe birou, printre cele de specialitate. E rentabil să faci literatură? E rentabil să faci copii? Noroc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
derogare, șef adjunct de secție. Sînt vreo cinci mai buni ca mine. Poate-s incomozi. Poate acordă Ion, ridicîndu-se. Hai să mă duc prin tabloul de comandă, să văd cum merge remedierea, apoi vin aici să trag un pui de somn, că pînă la mine, la serviciul Electronic, nu mai răzbat pe vremea asta. Trag și eu o raită prin secție spune Mihai. Am făcut bine c-am venit noaptea asta; mîine îmi iau liber, mă duc pe la autogară, poate sosește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Chelnerul bombăne la adresa pasagerilor din sală, pornind nervos într-acolo. În urma lui, Pavel închide ușa, răsucește cheia și se apropie de patul improvizat, scoțînd de jos, dintre lăzi, o sticlă: Bei și cu mine un pahar? Fata, trezită bine din somn, ridicată deja în capul oaselor, trăgîndu-și pătura pînă sub bărbie, stă speriată, gata să țipe, dar cînd Pavel își înfige degetele în pătură, vrînd s-o smulgă, s-o arunce într-o parte, închide ochii încet, întinzîndu-se ca mai înainte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
scoși de aici, înghețați, cui îi va mai păsa că l-am refuzat pe Mihai?... Măcar acum aș fi avut la ce mă gîndi cu drag. Rămîne totuși fetița, chiar dacă-i mai mult departe. Mică..., bucălată..." Adoarme ghemuită, ascultînd prin somn viscolul ce se aude tot mai slab prin stratul gros de zăpadă, în care se îngroapă vagonul. Aura! sare din pat Radu, direct în mijlocul încăperii, uitîndu-se buimac în jur. Ce-i, dragă? întreabă Paula, întinzînd mîna să aprindă veioza. Stinge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
îl învăluie un timp cu privirea, ca într-un con de lumină, să-l vadă mai bine, apoi se retrage, făcîndu-și de treabă în baie, unde, din cînd în cînd, oglinda îi trimite în ochi imaginea unei femei obosite de somn, răvășită în privire, cu un rictus ciudat în colțul gurii. Insatisfacției cu care s-a ridicat din pat, i se adaugă un sentiment de furie că bărbatul din fotoliu nu pleacă odată, să se poată arunca iarăși în așternuturi, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cești cu ceai. Ovidiu a avut grijă să coboare pe la șase, să-și facă de lucru la mașina de gătit, apoi s-a furișat la Letiția, pe care a trezit-o și a trimis-o în bucătărie, să-și continue somnul, lîngă una din mese. Lazăr și studenta dorm încă, întorcînd un obraz sau celălalt spre jumătatea pachetului cu programe de sală, a căror cerneală s-a imprimat adînc în obrajii lor, făcîndu-i să semene cu coșarii, cînd termină de curățat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cînd cățelușa este lăsată jos, își ia băieții de mînă și se întoarce la masă. Nu mai sta așa, ce sfîntu'! spune el încet soției. Întoarce-te, să ai și tu grijă de copii, că nu mai pot, pic de somn. Ast' noapte eu am dormit dusă, în puf. Ai stat cu capul pe masă, n-ai vegheat copiii. Lasă-mă și pe mine să stau un ceas. Și ce vrei, saltă femeia dintr-un umăr să-i păzesc cum se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nou o înghițitură de coniac, păstrînd sticla alături. Și totuși, ce bine-i acasă !... Trăiesc și-s sănătoasă ăsta-i esențialul." *** " Dacă o văd ieșită cu bine din camera mea, gîndește Mihai privind spre locul unde, cînd și cînd, prin somnul ce a cuprins-o, Maria mai suspină înfundat mă jur pe ce am mai sfînt că nu-mi mai trebuie asemenea relații! Am bănuit eu că ceva nu-i în ordine cu ea; credeam, totuși, că-i la fel ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu mîna Maria, așezîndu-se în locul lui, în fotoliu. Deci ne-am înțeles, hotărăște cu glasul ei ferm, în timp ce-și aprinde o țigară stabilești cu Theo ce-i de făcut pentru mîine seară. Da murmură Mihai, încă buimac de somnul adînc din care a fost trezit. Mîna lui, tremurînd, scapă cîteva picături de apă mai mult peste lingurițele de nes din ceașcă și nu mai poate freca, să iasă spuma groasă, pe placul Mariei. "Se înșeală dacă își închipuie că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]