3,694 matches
-
lucrările: Leçons sur les propriétés physiologiques et les altératoion pathologiques des liquides de l’organisme (1885); Recherches analogiques et pathologiques sur la corde du tympan (1843); Leçons sur physiologie et pathologie du système nerveux (1858); Sur le suc gastrique et son rôle dans la nutrition; Leçons de physiologie expérimentale apliquée à la médecine (1855), toate ilustrând preocupările sale tematice. Prin unele din lucrările sale, face loc biochimiei moderne și endocrinologiei. Cl. Bernard este creatorul metodei științifice de cercetare în biologie probându
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
vulpi. Realizează culturi de microbi și bacterii. încep să se utilizeze filtrele specifice fiecărui agent patogen de către Chamberland (1853 - 1908) ș.a. Bacteriologia devine știință cu domeniu, metode, mijloace proprii. în anul morții lui Pasteur - 1895 - I. Strass publică Tuberculose et son bacille. Cercetătorii de la Institutul Pasteur deschid noi perspective medicinei și finalităților sale. Diagnosticul se edifică pe noi realități: etiologia este în măsură să precizeze obiectiv cauzele îmbolnăvirilor. Contagiozitatea tuberculozei întrevăzută de G. Fracastoro, în Renaștere, este atestată în 1837 de
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și a cărei existență nu a revelat-o niciodată, de teama lui Menelaos. "Un autre sang d'Hélène, une autre Iphigénie Sur ce bord immolée y doit laisser sa vie. Thésée avec Hélène uni secrètement Fit succéder l'hymen à son enlèvement. Une fille en sortit, que sa mère a celée ; Du nom d'Iphigénie elle fut appelée." (V, 6, v.1749-1754)16 Un asemenea sfârșit i se potrivește mai bine lui Racine căci, după cum explică el însuși, "astfel deznodământul piesei
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
singurul model comic pe care îl agreează. Or, Molière se simte mult mai apropiat de Plaut, uneori își împrumută subiectele și pe care Boileau, neprețuindu-l, nu îl cunoaște. "C'est par là que Molière, illustrant ses écrits, Peut-être de son art eût remporté le prix, Si, moins ami du peuple en ses doctes peintures, Il n'eût point fait souvent grimacer ses figures, Quitté pour le bouffon l'agréable et le fin, Et sans honte à Térence allié Tabarin. Dans
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a secolului al XVIII-lea, pe care Boileau o dorește în 1674, în Arta poetică, în care face elogiul unui comic profund. "Le comique, ennemi des soupirs et des pleurs, N'admet point en se vers de tragiques douleurs; Mais son emploi n'est pas d'aller, dans une place, De mots sales et bas charmer la populace. Il faut que ses acteurs badinent noblement; Que son nœud bien formé se dénoue aisément; Que l'action, marchant où la raison la
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
soupirs et des pleurs, N'admet point en se vers de tragiques douleurs; Mais son emploi n'est pas d'aller, dans une place, De mots sales et bas charmer la populace. Il faut que ses acteurs badinent noblement; Que son nœud bien formé se dénoue aisément; Que l'action, marchant où la raison la guide, Ne se perde jamais dans une scène vide; Que son style humble et doux se relève à propos; Que ses discours, partout fertiles en bons
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mots sales et bas charmer la populace. Il faut que ses acteurs badinent noblement; Que son nœud bien formé se dénoue aisément; Que l'action, marchant où la raison la guide, Ne se perde jamais dans une scène vide; Que son style humble et doux se relève à propos; Que ses discours, partout fertiles en bons mots, Soient pleins de passions finement maniées, Et les scènes toujours l'une à l'autre liées. Aux dépens du bon sens gardez de plaisanter
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
adesea la "frontiera dintre cele două lumi", fiecare formă umană având un dublu în universul celest căruia nu-i este decât umbra. Claudel exploatează neîncetat realitatea și lipsa de realitate a umbrei. În Omul și dorința sa (L'Homme et son désir), scenariu de balet scris în 1917 în colaborare cu Darius Milhaud, un om adormit vorbește în vis cu fantoma unei femei moarte care pare vie15. În Femeia și umbra (La Femme et son ombre), fantoma femeii apare mai reală
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și dorința sa (L'Homme et son désir), scenariu de balet scris în 1917 în colaborare cu Darius Milhaud, un om adormit vorbește în vis cu fantoma unei femei moarte care pare vie15. În Femeia și umbra (La Femme et son ombre), fantoma femeii apare mai reală decât cea vie. Când războinicul spintecă Umbra cu sabia pe care o scoate din trup plină de sânge, adevărata femeie moare. Numeroși vor fi autorii dramatici sau teoreticienii care, după modelul simboliștilor, vor dori
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
resimțit fascinația teatrelor orientale, în același timp cu descoperirea entuziasmată, în sânul grupului suprarealist 26, a violentei cruzimi a lumii visului și inconștientului pe care va dori să o aducă pe scenă. În Teatrul și dublul său (Le Théâtre et son double), care apare în 1938, sunt adunate scrierile sale despre teatru din 1932. Înaintea plecării sale în Mexic, a adunat chiar el texte răzlețe, articole publicate în La Nouvelle Revue française, conferințe, scrisori etc., ce demonstrează lunga sa experiență de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
imitation du modèle, tout en diminuant, implicitement, sa valeur. Pourtant, la recontextualisation de certains types mis en valeur par Caragiale, tels que celui de Mitică, du démagogue, du pseudosavant etc., l'approche nouvelle de certains thèmes faciles à reconnaître de son patrimoine, tout comme celui de la famille citadine et de la politique, faire appel à des procédés textuels inaugurées par ses proses, comme "thème et variations", la liste, l'autoréférence, etc., pour ne plus parler de la revalorisation des autres positions de plusieurs
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
plus parler de la revalorisation des autres positions de plusieurs marques qui s'attachent à " la langue de ses héros ", tout cela certifie la viabilité du modèle de grand classique et infirme de façon décisive la thèse de l'éphémère de son œuvre. Des " jeux à plusieurs stratégies "3 de type Caragiale, celui avec la postérité a été gagné non seulement parce qu'il s'est assuré une place dans le Pantéon de nos grands classiques, mais parce qu'il a ouvert
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ainsi certifiées, ont pu être reconnues dans les manifestations littéraires ultérieures. En principe, nous avons remarqué dans le cas de chaque mode du comique, l'apport caragialien essentiel et la relation presque exclusive avec les autres écrivains au sujet de son modèle. Pour compléter le paradigme du comique, mais aussi de l'esprit de Caragiale, nous avons joint dans le chapitre suivant, Un siècle de ... caragialisme, les deux notions, parce que les composantes centrales de la dernière la typologie, la thématique et
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
par absurde et absurde par comique) et continuant par l'approfondissement de l'œuvre de Caragiale pour de tels repères ( Hypostases " absurdes " du personnage caragialien, La désarticulation du langage, De l'absurde au comique, En absence du comique ), qui confirme son statut de précurseur par rapport à Urmuz, avec Eugen Ionescu et d'autres écrivains roumains tentés par les formules littéraires de l'absurde, comme Tudor Arghezi, Teodor Mazilu et Marin Sorescu. Réduisant progressivement le champ d'investigation, nous avons complété
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
din țară, au avut o fiică, Anne, i-au dat o frumoasă educație, princesse, cuvântul princesse revine pe buzele subțiri ale doamnei Claire, despre căsătoria ei nu reușesc să înțeleg cum a avut loc, stau încă foarte prost cu franceza, son mari, poate ar trebui s-o întrerup, mi se pare ciudat că doamna Claire ar fi putut să-mi spună toate aceste lucruri în română și, son adresse, s’il vous plaât, asta știu și eu să spun, o rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
reușesc să înțeleg cum a avut loc, stau încă foarte prost cu franceza, son mari, poate ar trebui s-o întrerup, mi se pare ciudat că doamna Claire ar fi putut să-mi spună toate aceste lucruri în română și, son adresse, s’il vous plaât, asta știu și eu să spun, o rog să-mi dea adresa, je vous donne son numero de telephone! Merci, madame! 7 martie, niciodată nu mi-au plăcut telefoanele, ezit, de fapt nici nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mi se pare ciudat că doamna Claire ar fi putut să-mi spună toate aceste lucruri în română și, son adresse, s’il vous plaât, asta știu și eu să spun, o rog să-mi dea adresa, je vous donne son numero de telephone! Merci, madame! 7 martie, niciodată nu mi-au plăcut telefoanele, ezit, de fapt nici nu-mi dau seama ce doresc de la această femeie, Ana nu e la Paris și nimic altceva nu contează, îl sun pe Boris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lăsat ceva cu limbă de moarte? Nu, nu avea nimic, nu a spus nimic, s-a spânzurat pur și simplu fără să ceară voie de la nimeni. Nici măcar de la Dumnezeu. „Ce divorce entre l’homme et sa vie, l’acteur et son décor, c’est proprement le sentiment de l’absurdité“ („Divorțul dintre ins și viața sa, dintre actor și decorul său, reprezintă chiar sentimentul absurdului“). Nu pot să cred că un individ anonim, ce nu și-a pus niciodată problema ontologică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe fiecare mască În parte scria cui anume aparține, era ușor să le manevrezi; dar În același timp mi se părea că asist la un spectacol În care nu mă simțeam deloc implicat.) (vineri) Ce concert complex, ce bogăție de sonuri, ce desțelenire de nervi poate fi plânsul unei femei; cine n-a ascultat această descărcare a naturii nu Înțelege nimic; A. e În stare să plângă pentru toate femeile, de când s-au iscat ele, drăgăstoase, din coasta lui Adam somnolentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
că sunt conștient de această libertate. Camus absolutizează totul și ajunge să facă din Don Juan un erou superior lui Faust: Faust réclamait les biens de ce monde: le malheureux n’avait qu’a tendre la main. C’était déjà vendre son âme que de ne pas savoir la réjoir. La satiété. Don Juan l’ordonne au contraire. S’il quitte une femme, ce n’est pas absolument parce qu’il ne la désire plus. Une femme belle est toujours désirable. Mais
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pot“, „Cheam-o aici“, „Nu vine“, „Promite-i“, „Nu vine“, „Ameninț-o“, „Nu vine“ (vocea se rupe, se fragmentează În cioburi, În ciorchini de sunete ce se aleargă, se fugăresc; nu e decât o formă de energie sonoră, o permutare de sonuri manifestându-se În sine, sonorizare suavă, sumbră, surâzând autosurprinsă): ai văzut-o nu ce făcea nu mi-au spus i-ai transmis da ce-a răspuns nu vrea de ce nu vrea atunci faci ceea ce nu se poate trebuie nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cadă pe spate. O femeie grăsuță cu o uniformă demodată de fată de casă aduse o tavă cu ceai și fursecuri. — Mulțumesc, Ama, spuse vânzătoarea fără să-i arunce nicio privire. — Gracias, Ama, zise și Adriana. “Me gustan sus aretes. ¿Son de aqui?” Îmi plac cerceii tăi. Sunt de aici? Femeia roși, neobișnuită să i se adreseze clienții. — Si, señora, son de aqui. El señor Winston me los dió como regalo de boda hace casi veinte años. Da, domnișoară. Domnul Winston
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
fursecuri. — Mulțumesc, Ama, spuse vânzătoarea fără să-i arunce nicio privire. — Gracias, Ama, zise și Adriana. “Me gustan sus aretes. ¿Son de aqui?” Îmi plac cerceii tăi. Sunt de aici? Femeia roși, neobișnuită să i se adreseze clienții. — Si, señora, son de aqui. El señor Winston me los dió como regalo de boda hace casi veinte años. Da, domnișoară. Domnul Winston mi i-a oferit ca dar de nuntă cu aproape douăzeci de ani în urmă. — Muy lindos. Adriana clătină din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
numit „del Prineo la ceniza verde“ (Soledades, II, 759) și văd că acei tineri „mucho Océano y pocas aguas prenden“ (II, 75). Iar oceanul fără ape e poate poezia pură sau culterană. Dar, în sfârșit, „voces de sangre y sangre son del alma“ (Soledades, II, 119) memoriile acestea ale mele, povestirea asta a mea despre cum se face un roman. Și luați seama cum eu, care detest gongorismul, care nu găsesc poezie, adică creație, adică acțiune, unde nu există pasiune, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ces deux passages.“ Apoc., 10, 8-10. „À Shakespeare, à Pascal, à Nietzsche, à tous ceux qui ont essayé de retenir à leur tragique aventure personnelle un peu de cette humanité qui si vertigineusement s’écoule, Miguel de Unamuno vient ajouter son expérience et son effort. Son œuvre ne pâlit pas à côté de ces nobles noms: elle signifie la même avidité désespérée.“ „...homme solitaire, exilé, sauvage, orateur dans le désert, provocateur, vain, décevant, paradoxal, inconciliable, irréconciliable, ennemi du néant et que
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]