5,168 matches
-
sau a stele de mare concave gust dulcele sunet al timpului care trage clopotele marea din porturi răspândește albatroși avizi vocea mea îți irită timpanele te servesc cu niște calzi guvizi ce ispite ai lăsat la mal leviatan solitar mă soarbe așa o singurătate de zile fastuoase încât îți (mai) cânt sau descânt Calypso legată de chei cu o sută de picioare spălând cu pietre de râu ultima iubire (de care se moare) cu o mie și una de voci/fantome
VOCALIZE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340155_a_341484]
-
Mai dă-l de-a dura, să vadă cine-i Stan. Nu Stanley și nici Jerry, un munte, om mintos, ne-a învățat că scară e tot ce duce-n jos, mai jos, tot mai aproape de dulci , des-amăgiri, precum Socrate , soarbe otrava din potir. Tu ai avut păcate, de-acum să nu le ai, ai peste tot un frate ce-ți spune - stai, te tai. Că numai cel din urmă va înjgheba un rai. ***************************************** În țărână ne-ntoarcem, dar altfel suntem
IMPOSTURA AUSTRALIANĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340212_a_341541]
-
o mare agitată din nisipuri dragostea această urcă spre soare construiește la infinit castele în timp ce orizontul îi sângerează în palme cu gust de sare și singurătăți voi mai primi din exil culorile nopții /curcubeul acela scris pe portativ / voi mai sorbi absența ta gravata pe iriși? se scurge timpul ca niște cozi de șobolani de apă lent tot mai lent pe pământul umed în adâncurile mării s-au retras bancuri de pești iar delfinii sar în larg jucându-se cu singurătatea
TIMPUL CU SOLZI DE PEȘTE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377325_a_378654]
-
iar înspre-nceputuri... Să retrăim ai netrăirii zori - Imaculate orizonturi albe Să-mprăștie ai neputinței nori. Iubito... Să-ncolțim din nou sub ploaie... Doi ghiocei albi, firavi, exilați Pe-o insulă a nemuririi noastre, Îndrăgostiți, pereni, necugetați. Renaște-vom feriți, sorbind lumină Din cupe pline cu amor nestins Trăind dual, frumos, gustând din tihnă... Doi Zei în al iubirii paradis. Iubito... Vino iar înspre-nceputuri.... Amorul nostru fără de sfârșit Întoarce-va mereu clepsidra vieții - Noi?... Doi iubiți plutind în infinit. Mugurel
VINO de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377376_a_378705]
-
privindu-mi drumul, Întreg tabloul mi-a părut un fals Ce-a dispărut îndată, ca și fumul, În vălătuci rotindu-se în vals. Nici maluri nu erau, nici depărtare, Căci râul meu era, acum, izvor Din care, amândoi, cu încântare, Sorbeam cristale de uitări de dor. Referință Bibliografică: Cristale de uitări / Daniel Vișan Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2241, Anul VII, 18 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Daniel Vișan Dimitriu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
CRISTALE DE UITĂRI de DANIEL VIȘAN DIMITRIU în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377403_a_378732]
-
acolo vom alege o casă. Cum ți se pare, ce poți spune? -Te iubesc! spuse Maria fără să stea pe gânduri nici măcar o clipă, te iubesc! Iar Victor înțelese că era de acord cu el necondiționat, și îi zâmbi larg, sorbind-o din priviri. Întârziară la restaurant mai mult decât au crezut, așadar, ajungând destul de târziu acasă, intrară tiptil ferindu-se să facă și cel mai mic zgomot pentru nu ai trezi pe ceilalți. Noaptea trecu ca un vis...sau mai
ÎNGER SAU DEMON PARTEA A DOUA, CAP I de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377351_a_378680]
-
Autorului Pisoiul Motocel - (Din volumul Bucovina - Plai de basm si dor) Și mai trecuse o zi, Ionuț supraviețuise neplăcerilor de adaptare la noul regim de mâncare al bunicii. Dimineața, mâncase foarte cumințel niște clătite făcute în tigaie, unse cu miere, sorbind și din ceaiul călduț. După ce mâncase, ieșise pe cerdac, să se bucure de razele plăcute ale soarelui, ce se revărsau peste el, peste toate răsadurile din grădină și peste ramurile pomilor din livadă. Apoi o luă încetișor prin ograda cea
PISOIUL MOTOCEL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377426_a_378755]
-
mă simt dependentă de universul paralel și în momentele când mintea-mi hoinărește pe coordonatele acelei lumi fără seamăn, îmi cresc aripile din vise și e deasupra puterilor sufletului meu să nu mă avânt spre înălțimile sale și să-i sorb nemărginirea, stingându-mi setea nepotolită. Da, chiar așa cum a-ți auzit! Sunt dependentă de paranormal, nu cred că aș putea să mai suport viața asta prea normală, fără incursiunile în existența unei lumi paralele, în care mintea și gândurile să
CU,,EUPRIN UNIVERSURI PARALELE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377401_a_378730]
-
de confesiune lirică oarecum atipică, o exhibare a sinelui, prin deschidere și ambiguitate diferit percepute de la un cititor la altul. „Cât de frig îmi era pe atunci/ umbra mea și acum mai plâng/ m-ai învățat smerenia candelii/ să-ți sorb în lumina din lăuntrul ochilor/ între mâinile pe care ni le strângeam/ simțeam pulsul lumii întregi/ înveșmântat în iubirea ta/ n-am să mai alerg după lucruri mărețe...” - Înlăuntrul așteptării sau „ești potir de unde/ beau viață și strâng mir”... Potir
DAR DIVIN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377432_a_378761]
-
dreapta? Nu se vede clar că barosanu’ și cu gașca lui râd de se prăpădesc? Mama lor!..Ei zaiafet cu gagici, eu..., covrigi. De ce? Că i-a spus mamy să țină cu dinții de bani? Până când? Toată viața? Să nu soarbă și el măcar un strop de visichi? Măcar o moleculă, acolo, vorba sfrijitului de Firfi...rache sau Firfi...dă-l în mă-sa de bețiv! Adică, sfrijitul este mai deștept că glojdește pe de-a moaca și se îndoapă la
TRANDAFIRUL SIRENEI-8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1779 din 14 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377495_a_378824]
-
vreo două palme. Vătaful băgă și el de seamă înălțarea fciorașului, dar și ceva în plus: avea deasupra frunții o cunună de lumină. Vedenia îl hotărî. Și-aflase urmașul căutat de amar de vreme. Era sigur că Filu îi va sorbi învățăturile sale și, în scurtă vreme, îi va prelua misia hărăzită de soartă! Îl luă pe după umeri pe băiat și-i împărtăși ce și cum... * Nu știa Filu cum trecuseră ăle două săptămâni până la Rusalii. Nici n-avusese cum să
FILU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377563_a_378892]
-
-i croiască una, ba alta, numai și numai să aibă un costum aidoma cu restul cetei. În alte zile, Dinu îi vorbise despre podoabele veșmântului, despre rostul acestora în joc. Seară de seară, cu ochii plecați, sta alături de ceilalți Călușari, sorbind cu nesaț din tainele și legămintele lor. N-a fost nevoie să i se ceară tăcere despre ce auzise. Nu! Privirea băiatului parcă le spunea că-nchide totul într-o tainiță fără fund și fără cheie pentru lacătul greu. * Și-
FILU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377563_a_378892]
-
ieșire, auzind totuși cum infirmierul-gardian de lângă ea care ne supraveghease tot timpul, un individ masiv făcut pentru astfel de profesie, îi spuse scurt să îl urmeze. Am părăsit închisoarea-spital, am tras puternic aer în piept, m-am uitat în sus sorbind din ochi seninul cerului, după care m-am urcat în mașină extrem de ușurat. Mădălina murise. Punct și de la capăt. *************************** Am luat hotărârea s-o iau pe centura orașului în care se afla penitenciarul-spital. Conduceam încet, relaxat. Femeia stătea pe marginea
PERMUTABILELE IUBIRI CARE UCID ÎN UNIVERSURI FĂRĂ SPAȚIU ŞI TIMP de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378302_a_379631]
-
au luat forma unor poeme sublime în care doinește recunoștința pentru Dumnezeu, iubirea față de plaiurile natale și față de creație. Condeiul său este deosebit fiindcă scrie cu sufletul iar amprenta pe care o pune fiecărui vers este cea a originalității. Poetul soarbe frumusețile pământești cu ochi precum izvoarele de lumină și își așterne dorurile și aspirațiile pe pragul veșniciei, lăsând iubirea să dospească și să crească într-un pocal de străluciri. Totul se unifică într-o rugă mistuitoare care arde dând sens
ILARION BOCA ŞI LUMINA DIN CUVÂNT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378353_a_379682]
-
-n trecerea lor au întețit flacăra iubirii și focul care arde mocnit!. Te iubesc cu fiecare cuvânt din inimă rostit, care împrăștie mâhnirea cu lacrimi umezită și aduce fericirea, imprăștiind bucuria și mulțumirea în sufletul împlinit Te iubesc cum trandafirii sorb roua de dimineață, cum soarele se-mprăștie peste câmpul cu verdeață și cum muntele fascinat de măreția înălțimii își înaltă vârful tot mai sus în căutarea luminii divine. Te iubesc ș-atât! Citește mai mult Te iubesc!Te iubesccu fiecare
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
mizerie acumulată pe epiderma corpului, o îmbracă cu ce e mai scump și Daniela devine dintr-o dată o păpușă de o frumusețe rară, un copilaș minune, un îngeraș sănătos și zâmbitor care se atașează puternic de Emanuela în timp ce aceasta o sorbea din ochi. Micuța devenise viața ei și atunci când s-a mai îmbolnăvit o dată, nănuța fetiței s-a îngrijorat mai mut ca înainte. Mai toată acțiunea cărții se desfășoară în sălile de spital unde, paralel cu urmărirea evoluției copilului, au loc
UN DEBUT DE ROMAN, CUCERITOR... DE CRISTIAN PETRU BĂLAN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378382_a_379711]
-
doar pe ea să ducă greutățile! Iar când o doare piciorul sau mâna, eu îi fac frecție, așa cum am văzut la spital și lui buni îi trece imediat. Deci, să nu îți faci probleme, o să fiu cuminte, cuminte! Laura îl sorbea din ochi și se gândea dacă va putea să-i mulțumească lui Dumnezeu vreodată pentru acest dar! Se îmbrăcă cu o rochie albă și scurtă de in topit, cu o pereche de sandale sexy, tip roman, cu șireturi pe picior
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378429_a_379758]
-
vină, tot cioplesc și insist, lustruind o lumină, seri virgine mă-mpung cu bătăi în surdină, să te strig îndelung peste crucea-ți de smirnă. Nici nu știi câte nopți în clepsidre-am închis, câte cești fără torți m-au sorbit în abis! Vis crescut fără somn în înghețuri de humă, cât să fac de planton peste taina-ți de brumă? De iubire mi-e frig te îmbrac într-o rană, prin tăișuri te strig așteptând sub o iarnă, cât s-
SPUNE-MI TU CĂ-I NEDREPT! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378443_a_379772]
-
Chiar era o mare surpriză și pentru Lăură, nu se aștepta să-l revadă atât de schimbat pe Iulian, fusese un coleg și prieten de gașcă, îi plăcea istoria, dorea să se facă dascăl, și după cum se vede, a reușit. Sorbea gânditoare din cafea, atentă la discuțiile celor doi, dar și curioasă de ce erau aici. Gabi și Iulian discutau aprins, isi depanau amintiri comune, plăcute și neplăcute. Lăură intra și ea în jocul lor și în scurt timp uită de întrebarea
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1956 din 09 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378427_a_379756]
-
vizita la saloane și toată ziua va fi lângă iubirile lui. Îi ticăia inima și mai tare numai gândindu-se la asta. Îi iubea pe amândoi cu toată ființa și știa că Dumnezeu i-a oferit un dar neprețuit. Își sorbea gânditor cafeluța făcută de Ana, asistenta șefă. Era tare, numai bună să-l remonteze după o așa noapte de coșmar. Să-și termine vizita la saloane și toată ziua va fi liber. Ușa se deschise brusc și Ionuț apăru cu
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378430_a_379759]
-
care ar fi avut nevoie înainte, dar și acum. Ce diferență între el și Nicolae! Fără voie, o abătu acest gând, dar fără a mai simți teama, care pusese atâta vreme stăpânire pe sufletul ei. Era un tablou emoționant, îi sorbea din ochi pe amândoi și simțea cum crește freamătul din sufletul ei. - Mami, în sfârșit ai ajuns! Vezi, tu nu te poți ține de mine, eu sunt mai repejor și am ajuns înaintea ta, acum tu o să ne aștepți, că
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378430_a_379759]
-
străini, știi tu cum te-am învățat eu! - Lasă, mami, că acum sunt mai mărișor și nu uit ce mă înveți tu mereu! Plecă într-o fugă să viziteze terasa, localul, mereu curiozitatea la el era prezentă. Rămași singuri, se sorbeau din ochii și își spuneau atâtea fără cuvinte, lumea era parcă numai a lor, își simțeau inimile cum bat, iubirea lor se revărsa cu tot focul și ardoarea. Erau fericiți, savurau momentele acestea din plin, doar timpul să le fie
EP.19 de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378432_a_379761]
-
bogat să se ivească, tu să taci, Mut de uimire, când în iarbă înrourata, Salcâmul lasă câte- un mănunchi de flori să cadă. Așa, ca- ntr- o extatica pictură Și -n simfonii campestre răscolind Cu sete, din a sufletului ciutura, sorbind. Referință Bibliografica: AU IZBUCNIT ÎN RAMURI TINERE SALCÂMII... Dania Badea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1958, Anul VI, 11 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dania Badea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
AU IZBUCNIT IN RAMURI TINERE SALCAMII... de DANIA BADEA în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378521_a_379850]
-
mac, o seară cârpita cu gene cadâne, prin răcoarea bruna a nopții ploua cu stele pe un Bizanț pustiu; în astfel de seară mai trec că o relicva din vechi tapițerii prin seară mea de vis, imperiala, cu ochiul liric sorbind dulceața femeii ce cânta venețienește canzzone pe o gondola pictată cu îngeri peste laguna Canal-Grande; sub balustradele lumini de luna, fragile picuri de apă adusă de vântul ce ne mângâie față ne spală de cenușă sidefie a nopții. aerul oval
CETATEA MELANCOLIEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378550_a_379879]
-
verii-sufletul făr-de prihană, În floarea vârstei, să nu fiți ca uitucii. Să nu iubiți, nimai când focul Nu încălzește nici un soare. Lăsați-i scrumului-norocul, De parcă a-ți sfida cumplita lui trădare. SIMȚIRI NINSE Mi-am ajustat, iernatic, liniștea deplină, Să sorb câteva rânduri fericite- Miros de ceară, stinsă în lumină, Aroma ceaiului adormitor mă-nghite. Pe crengile de brad cu sevă mai sclipesc Mici varietăți din cele mai pufoase, Încep la veacul ăst celest să mă gândesc Și împrejur, de lină
POEMELE IERNII de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378564_a_379893]