38,816 matches
-
care cineva le-ar putea exercita asupra unei religii căreia i-ar dori dispariția, ci ea ține de paradigma în care teologul a ales să se miște. Pe scurt, creștinul își asumă tiparul unei gîndiri căreia contemporanii i-au întors spatele. De aceea, a gîndi creștinește într-o lume descreștinată este cauza principală a periclitării de care vorbeam mai sus. Pe deasupra, sunt cel puțin două motive care fac din teologul creștin un personaj inavuabil și incomod, al cărui regim de existență
Demnitatea lui Mihail Neamțu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9636_a_10961]
-
și ale demagogiei politicianismului: "patria-i o vacă mai mare/ numai bună pentru mașinile perfecționate de muls/ conectate la rețele electrice și mafiote/ poporul aplaudă/ poporul votează-n delir/ viața lui se tîrăște-n genunchi (...) și astfel ne ducem viața în spate/ grăbindu-ne spre groapa de gunoi/ unde o vom azvîrli în uralele publicului/ de la alte-aceleași alegeri generale și totale" (un fir subțire de salivă în colțul gurii). Dezmeticit din visul uranic-localist al șaizeciștilor socotiți de frunte, Nicolae Prelipceanu se consacră
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
și o tăcere se interpunea încăpățînată/ între clapa albă și clapa neagră// această seară e fără sfîrșit/ se strecoară sub dimineți vesele/ și zile cenușii/ e ca un preș care ni se trage de sub picioare" (seară continuă cu rîul în spate). Sau: "stăteam într-un picior înghesuială mare/ alunecînd de pe glob puțin cîte puțin// dormeam în cap/ mîncam în stomac/ amorul trecuse/ pagină după altă pagină/ cartea se închisese/ copertele ei grele/ ca niște uși de temniță/ peste creierul meu obosit
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
românu',/ Dar hotarul milenar/ Îi e verișor primar,/ Cum s-a lămurit pe loc/ Samurai a' lu' Amoc.../ După care-a fost cazat în spațiu capitonat/ Și-a primit alt chimonou,/ Alb-imaculat și nou,/ Cu mâneci amplificate/ Legate fundă la spate./ Acum timpul și-l petrece/ Cu bonsaii din ghivece./ Iar când doctorii-l îmbie,/ C-o drujbă de jucărie,/ Samurai refuză blând,/ Nu se știe până când..." E clar ca lumina zilei că o asemenea poezie nu e de citit copiilor
Poezia unei religii sadice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9658_a_10983]
-
nu are cea mai mică șansă în fața mașinăriei de vot a conjuraților din pentagonul negru. A, dacă era vorba să facem praf și pulbere tot ce există, s-ar fi rezolvat fără probleme. Și anume, în stilul atacurilor mârșave, pe la spate, în care s-a specializat jenanta noastră clasă politică. S-a făcut un capăt de țară din renunțarea lui Traian Băsescu de a-și da demisia. Dar n-am auzit nici o silabă despre faptul că Văcăroiu însuși a declarat că
Țânțăriada politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9673_a_10998]
-
sine și doritoare de altceva. În plus, istoria literară nu s-a sfârșit, nu a încremenit o dată cu cristalizarea acestei generații. Explozia socio-politică din 1989 a fost dublată - chiar dacă nu și reflectată - de creația insurgentă, iconoclastă a "nouăzeciștilor", care au întors spatele textualismului spre a privi realitatea în față. Livrescul, ludicul, intertextualitatea, parafraza culturală, pastișa, parodia, autoreferențialitatea semi-ironică sunt, în ultimul deceniu, tot mai rar folosite și practicate. Poeții tineri aleg modele lirice ale revoltei sociale și convulsiei expresioniste, iar prozatorii, variantele
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9679_a_11004]
-
la curte, ci și cu o sensibilitate aparte și cu o inteligență vie și ironică. Remarcabilă este în interpretarea pe care Helen Mirren o dă personajului forța care provine din distincție în ciuda unor aparențe fizice nu foarte îngăduitoare. Văzută din spate, în timp ce se îndepărtează, Regina are o deambulație aproape stîngace. Prezența fizică a reginei este departe de farmecul cert al prințesei Diana, de charisma ei, însă persoana fragilă a acesteia inspiră capacitatea de autocontrol a unui om extrem de puternic care-și
Farmecul discret al monarhiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9711_a_11036]
-
încărcat prea mult de sarcina ei psihică. După felul cum poți filtra înrîurirea contaminatoare a lumii se măsoară libertatea și implicit inteligența ta. De aici nu trebuie să se înțeleagă că rețeta inteligenței stă în izolarea de semeni, ca și cum, întorcîndu-le spatele, îți poți alimenta gîndirea numai cu emoțiile personale. Din fericire, sihăstria nu este o chezășie a libertății de gîndire, pentru simplul motiv că psihicul noastru se hrănește la propriu cu emoțiile primite din mijlocul grupului în care respirăm. Așa cum ne
Oceanul de emoții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9709_a_11034]
-
mișcările victimei și îi reduce cîmpul vizual, sau care pur și simplu participa la furt avînd un rol secundar (mai ales de a prelua pradă). Explicațiile apar în unele reportaje despre lumea interlopă: "Tira" (cel care ia banii) stă în spate gata să dispară cu obiectul furat..."; "îi las chiar să mă controleze, căci banii sînt la Ťtirăť" (RL 2455, 1998, 6). Una dintre cele mai vechi atestări ale cuvantului - într-un articol al lui st. Pasca din 1934 - indică pentru
Tiră by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9728_a_11053]
-
un cleric care, foarte roditor în asceza lui, a fost împins ușurel pe panta vedetismului și a fost transformat într-o mașină de făcut bani la mănăstirea lui ... Marile vedete politice, mai ales, dar și artistice, fascinează mulțimile. Vedetele întorc spatele oamenilor, totuși oamenii le iubesc foarte tare, pentru că ele sunt un fel de reparator (iluzoriu) al frustrărilor imense, sunt o proiecție a setei universale de a țâșni din cenușiul existenței ... Am lăsat cândva catedra universitară pentru scris, dar mai ales
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
a șters brațul unui trecător - un braț solid, puternic - și am încercat să-mi imaginez cui îi aparținea, unui fermier, unui pietrar, unui tâmplar, unui zidar. Când am ajuns la casa ei, m-am ascuns sub una din ferestrele din spate, un tren hurducăia în depărtare, oameni veneau, oameni plecau, soldați, copii, fereastra vibra ca un timpan, am așteptat toată ziua, să fi plecat într-o excursie sau să facă vreun comision, se ascundea, oare, de mine? Când am ajuns acasă
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
facem o șuetă frățească. Mi se pare că sub nasul...meu, care există și pe care îl simt ori de cîte ori duc mîna pe față, se naște, se petrece și capătă proporții aventura lui Covaliov și toată tevatura. În spate, pe tot peretele, orașul își spune și el povestea în variate proiecții. În micile filmulețe, vedem discursul citadin desfășurat în același timp cu jelania și cu disperarea lui Platon Cuzmici. Două tipuri de retorică, două ritmuri, două ghitări, doi artiști
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
variate proiecții. În micile filmulețe, vedem discursul citadin desfășurat în același timp cu jelania și cu disperarea lui Platon Cuzmici. Două tipuri de retorică, două ritmuri, două ghitări, doi artiști exemplari și cîteva personaje într-un scenariu impecabil dramatizat. În spate, așadar, zărim cum se înalță schele și blocuri din căscaturi, lentoare și plictis. Nasul se multiplică și se încurcă cu al meu, cu al tău, cu al cetățenului din cofetărie, bodegă, străduță, cămăruță. Fața lui Covaliov continuă să rămînă netedă
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
Împrumute lampionul său vechi zicându-i: Las’ că-l aduci ’neta până poimâne, caii mei știu drumul și pe Întuneric! Șoferul depăși, mai spuse ca pentru el un „Idiotul!” și coti spre stânga, reduse viteza și Înaintă prin pădure prin spatele cantonului lui Ghiță Zota, pădurarul care nu prea Înțelegea de ce inginerul silvic, șeful său direct l-a invitat cam forțat să vină la Vaslui la o mică petrecere intimă, zicându-i la telefon: Contez pe tine, să vii neapărat și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
și adâncul râpii prin cele două camere video cu raze infraroșii. Vreme de două minute au stat neclintiți dar toate simțurile lor ascuțite erau la pândă. Maiorul schiță un alt semn cu capul și plutonierul descuie și deschise portiera din spate. Verifică și se convinse că bagajul este „normal” și cu un alt semn Își Înștiință superiorul de acea normalitate. Apoi maiorul Întinse o cheie lucioasă și ordonă: 5! Nouă minute! Plutonierul coborî cu grijă În râpă, repede și silențios ca
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Îi atrase privirea către dealul Șerboteștilor, acolo unde verdele păpușoilor cu greu se putea desluși, știa că peste o jumătate de oră va Începe bucuria de a pescui și de a se detașa de toate gândurile cenușii. Se Îndreptă de spate, făcu o mișcare de Înviorare și Își turnă un păhăruț din vișinata preparată În casă. Așezat pe scaunul de pescar, gândurile veneau leneșe și poposeau pentru scurt timp. Apoi, altele și altele... La un moment dat, Rică Olaru scutură ușor
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
urechi, „asta fac fetili, Îi lasî pi băeț fărî vlagî șî nu mai agiung barbaț voinici!” Cu mare greutate Își stăpâni primul impuls, acela de a o privi intens și de aproape, de a-i da cu gingășie capul pe spate, de a o săruta pătimaș și de a merge mai departe, tot mai departe, așa cum bine știa de la ... Ildiko . O privi cu interes și se Întreba cum așa o fată frumoasă și dulce, o colegă excelentă, un om cu suflet
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ușă, a mers la Vizanti și În timp ce Îl ținea de bot și Îl mângâia Încetișor, o mie de gânduri Îl copleșiseră. Un noian de Întrebări Îi veneau În minte, la multe avea răspunsuri și la multe altele nu găsea. Pe spate Îi curgea sudoare rece, inima o luase la sănătoasa și genunchii Îi tremurau, tocmai lui, vechi jandarm și șef de post: Gata, moare! Ce mă fac, cum să merg la un doctor acum la patru de noapte, și-apoi la
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
care o mâncă Încet. La cincizeci de pași era un alt cort cu doi pescari pe care Îi cunoștea bine. Urmărea lumina mașinilor care treceau rar și Încerca să-și imagineze locurile acoperite de noaptea fără pic de lună. În spate și la stânga se află satul În care a copilărit, acolo părinții lui, Victor și Maria, s-au culcat de un ceas, obosiți de la „făcutul” oalelor din lut. Tot acolo odihneau pentru vecie bunii săi bunici, Ghiorghi a dascălu’ și bunica
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
o ușă În peretele care dădea În ieslea calului. Așa că domnul Fănel, așa cum Îi spunea el, mai nou chiupului cel mare, putea să meargă numai noaptea la privată. Vecinii nu prea Înțelegeau de ce Victor mutase privata mai lângă colțul din spate al casei dar nu Întrebau de teama unui răspuns elaborat și dur. Ștefan Își amintea foarte clar chinurile Îndurate, măsurile și metodele specifice al Securității, beciul și mai ales pe maiorul Roznoveanu, fostul căpitan avansat, perfidia și duritatea din timpul
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
intră” pe care nu-l mai auzise rostit astfel de secretarul de partid cu care lucrase mult timp la CFS Iași. Intră, adresă un „trăiți, dom’inginer”, și dădu să strângă mâna la modul familiar. Chiar atunci secretarul Îi Întoarse spatele prefăcându-se a privi pe fereastră. Apoi se Întoarse către Ștefan și acesta Îi putu vedea privirea glacială și fața vânătă de supărare. Ce s-a Întâmplat, dom’inginer? „Tovarășe secretar”! Aștept ca tu să-mi spui ce s-a
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mare taină, fără a fi văzut de nimeni, nici de paznicul de la poarta principală. Ștefan plecase numai În halat, fără a anunța pe nimeni din familie ori din combinat. Avea capul plin de gânduri negre, fața răvășită și mâinile la spate și Încătușate! Nu era pentru prima dată când zbura cu avionul dar gândurile și răspunderea cu care era investit Îl făceau să râmână treaz În timp ce tot mai mulți pasageri alunecaseră În lumea somnului. Era trecut de miezul nopții fără lună
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
zâmbit, s-a apropiat de pat, a stins lumina și a Început Încet-Încet să se dezbrace la modul foarte natural, timp În care și-a scos la iveală un corp perfect, părul său negru a fost lăsat să cadă pe spate și spre marea bucurie a românului, au trăit o noapte frumoasă pe care Ștefan nu are cum s-o uite peste timp! Noaptea agitată lăsase oarece urme pe fața lui Ștefan, era obosit și mahmur, Îl durea capul și toate
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mai mult respirând precipitat, eu Înțelegeam despre ce este vorba, știam că nu procedăm corect dar acceptam tacit, o sută de lei era foarte mare pe atunci și așa am ajuns să-mi scoată banii din ciorapi, dintre pulpe, de la spate și ...din chiloți. Eram domnișorică, arătam foarte bine și aveam o pilozitate care-l scotea din minți. Îmi spunea mereu că am crescut destul de mare și că ar fi vremea ... eu mă prefăceam că nu Înțeleg nimic și-i Îndepărtam
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mai roșie decât tricoul său cu mânici tăiate și guler scurt, Încheiat cu un șiret. Purta un pantalon alb și evazat și avea curea și pantofi aproape noi, lucruri observate de către fată la modul profesionist, la fel cum Îi apreciase spatele lat de voleibalist și mijlocul ca al unui prezentator de la casa de modă. Era precipitat și emoționat, bucuros pentru că a reparat mai nimic și, mai ales pentru că a reușit să o mai vadă pe cea mai frumoasă fată din viața
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]