2,860 matches
-
lume care închide lumea de tineri, cașectica doarme ghemuită, împinge bocancii negri în tăblia vagonului, nu te-ai descălțat, copita în fierbințeli la cerșetorii de dimineață, cărarea din păr se ține în somn, mărunțica fumează pe culoar, tactic, cu spatele, splendoare maximă de țigară și mobil, mesaj care mă enervează, nu-mi dădeam seama de ce nu răspunde imediat, vorbea cu taică-său la telefon, jumătate de oră, el, care nu vorbește cu taică-său mai mult de cinci minute! privim împreună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
laptele curge peste tot, cîtă piele udă? de ce nu rîd sfinții, de ce nu poți fi sfînt rîzînd! trupul rostogolește-se cu timbru de cascadă, efectul Doppler-Fizeau în dimensiunea expresie, eroarea edilitară bulgări expandați pe larg, cu pămîntul amurg a fost splendoarea lui ambiguitatea, foioase-conifere în variație liberă literară, condiție a frumuseții fuga din perete verde viu șarpe-balaur și de cealaltă parte văzduh în viu, biserica albă din coastă Gălăuțaș altă condiție, între trei copii la sanie cel care face cu mîna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
apărînd atît în capela palatină de la Aix, puternic inspirată de biserica Sf. Vital din Ra-venna și de biserica Sf. Mormînt din Ierusalim, cît și în Orato-riumul construit de episcopul Theodulf la Germigny-des-Prés (lîngă Orléans). Marea severitate a exteriorului contrastează cu splendoarea ornamentelor interioare, în care alternează stucatura, marile compoziții pictate (Müstair în Grisons, Sf. Germain de Auxerre în Vienne) și mozaicurile (absida de la Germigny-les-Pres, Sf. Cecilia și Sf. Praxedru la Roma). Sculptura reapare în biserici, nu numai în decorul capitelurilor, dar
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
a-i bătut filmul. Oscarul pentru “Cel mai bun film de dramă” este al tău și nu te bucuri, deoarece în acest film este multă, multă suferință... pe care nu a-i inventat-o, ci chiar o simți în toată “splendoarea” ei. Vezi filme dramatice, începi să plângi, însă fii conștientă de faptul că nu plângi pentru ce se întâmplă în film, ci mai degrabă pentru faptul că reflectă ceea ce simți, te regăsești în întâmplările dramatice din film. Uneori te regăsești
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
necontenit. Ce frumoasă mai eram Și cât de fericită....... Abia acum îmi dau seama După ani “lungi” de conviețuire cu tine Abia acum îmi dau seama Cum simt de atâția ani Doar “gustul” amar. IUBIRE SAU AMĂGIRE? Sunt în toată splendoarea “of-ului” meu În sufletul și mintea mea Tună și fulgeră. Tu, nu mă auzi... Ești preocupat de of-ul tău Ce mai, toți avem of-uri. Vreau să mă simt bine Bine cu adevărat Nu vreau să mă mai
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
înțelepciune Îmi spune că aș suferi mai mult Îți dau drumul pur și simplu Din sufletul meu. Simt, puțin cate puțin Cum încep să trăiesc “din nou”. Este minunat! Am ajuns să fiu eu însămi M-am regăsit în toată splendoarea mea Cât mă bucur acum Că tu ești departe de sufletul meu Însă, cel mai mult contează Că nu îmi vei mai umbri sufletul. AM IUBIT NEANTUL Am iubit ce am vrut Însă, nu ce am avut! M-am mințit
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
Într-o Cosmografie, care a trezit, încă de atunci, interesul cititorilor români, datată 1766, se evidențiază o descriere a Pakistanului și a Indiei, conținând unele date despre bogățiile și fauna acestora și despre puterea militară și elemente de detaliu privind splendoarea ultra-bizantină a "curților boierești". Prin călătorii transilvăneni în India au fost stabilite contacte directe între România și India, în secolul al XIX-lea, cu zona teritorială care prezintă interes. Astfel, Johan Martin Honingberger, născut la Brașov în anul 1796, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
vizite la toate nivelurile). Obiective în Patrimoniul mondial U.N.E.S.C.O. Situl arheologic Baalbek Ruinele vechiului oraș Anjar Situl arheologic Byblos Situl arheologic Tyros Wadi Qadisha (Valea Sfântă) și Horsh Arz el-Rab (Pădurea de cedrii libanezi) Baalbek în istorie Marea splendoare a ruinelor imense reflectă gloria trecutului Baalbek-ului, un oraș care a parcurs momente tragice ale istoriei. Cuceritori iluștri ai fiecărei perioade și-au croit drumuri prin acesta și au dovedit interes în cunoașterea zeilor acestuia. Într-o priveliște încântătoare, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
locul pentru statuia lui Jupiter. Câmpia fertilă a Bekaa se întinde liniștită între două lanțuri de munți: Liban și Anti-Liban. Barres a apreciat că " Dacă cei șase piloni ai Baalbek-ului ar cădea (s-ar prăbuși), lumea ar pierde ceva din splendoarea sa". Bizantinii și arabii s-au unit în această muncă, primii în construcția unei bazilici, ceilalți construind fortificații. Capitalele corintiene au menținut coloanele. Un loc însemnat în ruinele de la Baalbek îl ocupă Micul Templu sau Templul lui Bacchus. Este astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
de multă subtilitate în funcționarea acestui principiu încât descoperirea lui pune în valoare o mare capacitate de observație și de generalizare. Putem urmări cu câte vigoare se dezvoltă organele vegetative ale unei plante, care se arată în toată măreția și splendoarea sa până la apariția florilor. Un exemplu edificator îl poate reprezenta Agave americana; plantă ce înflorește o dată la 60-80 de ani. Organele vegetative au vigoare impresionantă, cu frunze uriașe, suculente. Tulpina floriferă Țâșnește și se înalță văzând cu ochii, dar după
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
a fost construită după modelul unui mic hotel parizian și, când intrai prin holul de la parter, te găseai în fața treptelor largi de marmură alb-cenușie ce duceau spre salonul enorm de la primul etaj, iar odată ajuns la acest nivel, copleșit de splendoarea vitraliilor și a înfloriturilor mulate în platru, dispuse de-a lungul pereților, aveai impresia că ai pătruns într-o lume care nu mai este. Din nefericire, ceea ce nu mai există astăzi nu este iluzionarea, ci clădirea însăși, care a fost
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
voi adăuga că ruina anilor de indiferență vizibilă până nu demult pe fațadele frumoaselor clădiri situate de-a lungul marilor artere a fost, în mare măsură, eliminată. Fosta capitală a Imperiului Austro-Ungar, a doua, după Viena, a păstrat mult din splendoarea imperială. Dar nu despre experiența celor câteva zile petrecute la Budapesta vreau să scriu, nici despre marea comunitate evreiască din Ungaria de astăzi, cu rădăcini așa de solid înfipte în solul maghiar, că nimic, nici măcar prigoana fascistă și urgia comunistă
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
în zare... Le vedeți? Ochii mei însă fug prin această extraordinară grămadă de lucruri de valoare. Fiecare obiect a bucurat un om, o familie. A fost cumpărat cu efort. Un sfeșnic din argint masiv s-a înnegrit și-și ascunde splendoarea privirilor piraților. Un ceas de buzunar din aur, gravat cu numele primului posesor. Și data, 12 noviembrie 1923. Lanțul este greu și lung. Asta este o tapiserie, cu pietre prețioase, de mare valoare. Sînt fascinat de rubinele, smaraldele și diamantele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cîte o prietenă, întreabă curioasă: Ție chiar îți place... să faci... dragoste? Nu mai așteaptă răspunsul. Știe că prietena ei minte, să pară interesantă. Un pensionar la pescuit În seara aceea luna își etala, prin geamul de la dormitorul meu, toată splendoarea de care era capabilă. Televizorul era închis dar întunericul era lăptos, plăcut și din pat puteam să fac profunde reflecții referitoare la splendidul halou din jurul celei care ne face nopțile mai puțin nesuferite. O ușoară emoție, abia perceptibilă, era determinată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a transformat Suedia într-o țară înțeleaptă. Suedezii mai trebuiau să construiască vreo 5-6 vase de război de tipul lui Vasa. N-au mai făcut-o. Peste 330 de ani, Vasa a revăzut lumina zilei și se odihnește, în toată splendoarea lui, într-un muzeu special. Vasa nu și-a făcut datoria atunci, dar și-o face acum. Vasa aduce venituri importante de la cei care vor să-i vadă măreția și să-i afle tragedia. Ce-ar fi fost Suedia dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
acoperit de nămeți se arată La Gardiole des Alpes, într-un dialog mut cu Le Pas de la Cula. Păduri cocoțate în locuri inaccesibile ocrotesc valea de avalanșe. Frumuseți bănuite în amurg de noapte așteptau ziua ca să-și copleșească privitorul prin splendori ascunse. Splendori care își iau tributul lor în fiecare an. Oameni parcă paralizați de atîta frumusețe își ard aripile ca fluturii de noapte. Lumina generată de comorile greu accesibile ale naturii arde uneori ființele care acceptă sacrificiul cu resemnare. Munții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nămeți se arată La Gardiole des Alpes, într-un dialog mut cu Le Pas de la Cula. Păduri cocoțate în locuri inaccesibile ocrotesc valea de avalanșe. Frumuseți bănuite în amurg de noapte așteptau ziua ca să-și copleșească privitorul prin splendori ascunse. Splendori care își iau tributul lor în fiecare an. Oameni parcă paralizați de atîta frumusețe își ard aripile ca fluturii de noapte. Lumina generată de comorile greu accesibile ale naturii arde uneori ființele care acceptă sacrificiul cu resemnare. Munții, acești seniori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cînd și vîrfurile semețe îi respectă furia fără margini. Ei n-au văzut schimbările rapide, cînd soarele e înlocuit de întuneric, de furtună, de ceață și grindină și toate la un loc aduc nu rareori moartea. Privim cu nesaț acele splendori, acele frumuseți, dar de pe o poziție de gînganie umilă și nu de pe picior de egalitate. Numai așa sîntem siguri de revenirea noastră în Iașul nostru atît de drag. La Meyries (II) Anul 1816 năștea moștenirea lui Jean Feyler și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și a lucrat ore și ore în șir, înlăturînd partea lemnoasă ce ascundea capodopera, diamantul. Cînd s-a trezit, opera își dezvăluia misterioasa taină, abia sugerată, abia bănuită, încă mult ascunsă chiar lui, celui care a văzut-o în toată splendoarea ei. Artistul s-a apucat a doua zi, în timpul liber, să lucreze din nou. Dar detaliile nu le avea clare în minte, le uitase, sau poate nici nu le văzuse cu adevărat. Ciupea lemnul cîte un milimetru și era chinuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
foc, care se dădea în vînt după muzica latino-americană. Și după latino-americani, bineînțeles. Guantanamera în sus, guantanamera în jos, un cubanez micuț de îți încăpea în buzunar i-a cucerit inima Veronicăi. Căsătorie, bocete, vapor și Insula apre în toată splendoarea ei. Ce nu știa biata fată este faptul că pe aici femeile gîndesc că orice bărbat este divorțabil. Dacă pînă îți toarnă 2-3 plozi mai poți lupta cu rivalele care vor să-ți ia jucăria, după ce șarmul se mai tocește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să nu mai avem simțuri, idei, imaginație. Ne-am urâțit, ne-am înstrăinat cu totul de simplitatea polifonică a lumii, de pasiunea vieții depline. Nu mai avem puterea de a admira și de a lă uda cu o genuină evlavie splendoarea Creației, văzduhul, mările, pământul și oamenii. Suntem turmentați și sumbri. Abia dacă ne mai putem suporta. Există, pentru acest derapaj primejdios, o terapie plauzibilă? Da, cu condiția să ne dăm seama de gravitatea primejdiei. Cu condiția să impunem atenției noastre
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
te lași confiscat de liniile virtuale care îl precedă sau îi urmează. Fericirea aflată la îndemână se dizolvă, subminată de nostalgii, anxietăți, false lucidități, presentimente. Ceea ce înseamnă că ea nu mai e resimțită ca fericire, nu mai e recunoscută în splendoarea simplității sale. Dar, dacă te miști printre obiecte și realități pe care nu le recunoști ca atare, se cheamă că te miști într-o lume închipuită, într-o plăsmuire care n-are nimic de a face cu lumea adevărată. Ești
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
perspectivă a încercat, acum câțiva ani, James Hillman, un bătrân profesor american de descendență jungiană, într-o carte intitulată The Force of Character. And the lasting Life („Puterea caracterului. Și viața care durează“). E o carte despre bătrânețe, înțeleasă ca splendoare a vechimii. Pentru ca cititorul să-și facă o idee, îi voi pune la dispoziție câteva citate: „«Vechi» (old ) este un cuvânt el însuși foarte vechi, derivat, probabil, dintr-o rădăcină indo-europeană care înseamnă «a hrăni». Dacă mergem pe urma cuvântului
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
să o facă, între marile civilizații din Mexic și din Perú și modestele culturi din zonele joase ale Americii tropicale : de o parte, populații foarte dense care nu erau cu nimic mai prejos decît noi prin organizarea lor politică, prin splendoarea orașelor și rafinamentul artelor lor ; de cealaltă, mici grupuri de țărani cu meșteșuguri rudimentare, care îl uimesc pe Montaigne în alt fel : el se minunează că, pentru a exista și a dăinui, viața în societate are nevoie de „atît de
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
că lumina științei, artei și principiul politic al naționalităților ne vin de acolo, se hotărî să plece spre apus de soare. Astfel în anul 1879 îl găsim la Paris, minunându-se de măreția «orașuluilumină». Prin bulevardele largi și împodobite de splendoarea feerică a vitrinelor, cu căciula n stânga și cu măciuca-n dreapta, Badea Cârțan avea iluzia că se află într-un palat regesc. Și aici, ca peste tot pe unde a umblat, el a stârnit curiozitatea tuturor celor cu care
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]