5,301 matches
-
rolurile, locurile, datoriile și chiar calculele fiecărui cîmp sînt în acleași timp permanente și transparente. Aceasta include, la rîndul ei, gîn-direa, aruncînd o lumină vie, cvasiobsesională, asupra a ceea ce pare esențial, în detrimentul a ceea ce nu este decît distracție, efect de spumă sau artificiu pervers al adversarului." Rouquette, 1998, p. 91 * Întărirea sau repetiția, sub toate formele, a credințelor și stereotipurilor, obiecte ale luptei politice, războinice sau culturale, sînt o altă finalitate instrumentală a propagandei, conform observațiilor făcute de psihologii mulțimilor. * Incitarea
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
în necunoscut. În felul ăsta, este plănuită marea ta întâlnire cu rechinii. Ești mic, te lupți cu valurile care devin din ce în ce mai aprige, mai anevoiase.. Dar deja ești prea departe de țărm, cu lumea ai pierdut contactul. Ești doar tu și spuma mării. Ești doar tu și „cuțitul” luat din magazinele de vise. Câteodată toți uităm un amănunt: Viața este un război, dar nu cu ceilalți, nu ne întrecem în puteri.. ci cu noi! Drogurile sunt doar niște vicii. Vicii care ne
Ocean de speranţă. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Derya Isleam, Suba Aurora () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2046]
-
la putere, Gheorghe, zic, de ce îi e frică lui Megherel? Nu mi-a răspuns. Am mai băut halbe și nu mai știam ce vorbim. Berăria era plină de oameni, glasurile noastre se pierdeau în gălăgia din bodegă. Berea curgea în spume pe tejghea... Gheorghe dădea din mâini, își arăta pieptul cu degetul, mi-l arăta pe-al meu... că el i-a zis... e regele... și regele a îmbrăcat cămașa verde... Domnul general... ofițerii... dar n-a înțeles? Era secret? De ce
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Nu știam de unde, dar numele îmi era cunoscut. Plin de lume, cu săli mari și cu etaj, cu boltă și scări uriașe. Era de fapt o berărie, chelnerii cărau halbe de la tejghea la care berea curgea neîncetat în valuri de spumă. Ne așezarăm la o masă și un chelner se apropie și-și apropie capul de umărul grasului; îl cunoștea și aceasta ne întrebă: - Luăm, bă, cîte-o chestie d-aia? Cum să nu, dar până atuncea bere. Bineînțeles, zise chelnerul și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
protector, clorul fiind știut ca un gaz cu miros sufocant, continui lucrarea. Simțeam o amețeală, dar În gând Îmi spuneam cu bucurie că trebuie să termin ceea ce am Început, mai ales că În urma pulverizării cu clor, plafonul rămânea alb, ca spuma laptelui. Așa, amețită, am continuat; nu știu cum am reușit să-mi țin echilibrul pe scaun. Tocmai când eram la ultima porțiune, aud ca prin vis: -Sărut mâna, mamă! Ce faci aici? Nu ai auzit când am intrat pe ușă? Era fiul
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
apucat, că nimeni nu s-a plâns de vreo pată pe plafon, spre fericirea lor. Urmează ca În primăvară să chem pe cineva să-mi curețe plafonul și să dea cu humă și sper ca plafonul să arate alb ca spuma laptelui, așa cum a fost când am dat cu clor. La scriitoarea Vasilica Ilie clișeul umorului diferă de cel clasic, așa cum dragostea este alta, de la un om la altul sau de la o epocă istorică la alta. Cei care Îi lecturează
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
imagine bine imortalizată pe luciul gândirii noastre: proza scriitoarei Vasilica Ilie rămâne o delectare În călătoriile scurte sau de durată ale lectorilor ,,adulți”. Întâlnirea cititorului contemporan cu proza din acest volum Îi Îndepărtează, acestuia, ridurile frunții, spălându-i-le cu spuma umorului adunată din labirintul mișcării contemporane. Din toată această mapă cu proze scurte - Pete de culoare - mai reprezentativă zămâne proza Mătușa Anica și plăcinta cu mere, unde găsim o Împletire de real și fantastic În jurul unei Întâmplări paranormale. Se fac
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
unele prindeau, altele nu. Că, na, are și Dumnezeu socotelile Lui. Cele mai îndrăznețe țineau post trei vineri pentru a-și visa ursitul, da’ tu să nu faci așa. Tu, fata tatii, să nu faci ca ele. Ești curată ca spuma laptelui, plăcută la flăcăi. Bagă de seamă însă, că vorba cu miere nu-i mereu dulce. Du-te după Cristi a lu’ Ducu, ai face casă și mi-ei da nepoți și nepoate. Nu-i el înalt ca fagul, dar
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
jur priviri stinse. Văzându-l pe d'Arrast, rămase nemișcat, cu fața întoarsă către el, dar fără să pară a-l recunoaște. O sudoare uleioasă și murdară îi acoperea obrazul cenușiu, prin barbă i se scurgeau șuvițe de salivă, o spumă neagră și uscată i se închegase pe buze. Încercă să zâmbească, dar, sub greutatea care-l țintuia locului, se vedea bine cum tremură din tot trupul. Numai în dreptul umerilor mușchii îi înțepeniseră într-un fel de spasm. Fratele, care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
scris... autorizație... Miliție... examen... mașinile de scris se prezintă la Miliție, da, m-au ținut trei ore, până mi-au aprobat“. Simte atingerea umedă pe frunte, înalță puțin umerii. Un Buddha osos se apleacă asupra sa, întinzându-i paharul negru : spumă, bule efervescente. — Ți-am făcut un nes rece. O să-ți revii, șoptește Ortansa. Dar ziua nu mai are putere, se volatilizează. Amețeală prin cețuri. Vede vecinul strângând teancul de pe masă, închizând sertarele : Lucian se ridică, mâzgălește pe marginea condicii, pleacă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cu ea, zicea amin și lua un gât. Eu m-am tras mai la o parte, cât să văd cum se certa Leana de la patru cu a lu’ Mitică de la șapte. Auzi, s-au drăcuit alea În curtea bisericii cu spume la gură, nu știu de la ce s-au luat, da’ erau aprinse rău. Ceva cu fumatul În lift, dracu’ le mai știe... S-a-nrăit lumea, Sandule, aprobă Gicu... Vine Apocalipsa. Da, Gicule, Îl privește Sandu pieziș, vine Apoca...lipsa
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
obama, și de concertul lu` șachira, și de unu mai muncitoresc! Meserie, te halesc! Pakistanezii cică nu știau nimic, vai mama lor, Îi trimiți după leuștean și ei vin cu cânepă indiană. Gore mângâie halba plină, abia primită, admirându-i spuma, apoi aruncă și el o privire Înduioșată către ecranul televizorului. Sandule, despre morți numai de bine, așa se spune. Ei l-au făcut celebru, ei i-au dat parale când cu rușii În afganistan, ei Îl scot din celebritate. Dar
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
scot banii din buzunare, pe vremurile astea boccii ca o pacoste, trimit gușterii la meditații, da` ei... Ei ce fac? Gicu Îi face un semn lui Sandu, pe sub masă, cu piciorul. Canterstraic, nu știu ce e, n-am Încercat, dacă nu are spumă nu mă interesează, etnobotaniste de alea sau cum le zice, mijloace de contracepție, ca să nu vină fata cu burta la gură, la ușa lu` mă-sa și figuri În cap... N-am dreptate? Sandu Șpriț se uită la cei doi
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Boeing 747 scăpat de sub control, se trântește pe scaunul care protestează prin troznete Înspăimântătoare, răsuflă adânc, apoi pună mâna pe halba lui Gore și o duce la gură. Nu o lasă până când nu rămâne În ea decât un firicel de spumă. Apoi ridică mâna și strigă: Patroane, două halbe și-o tămâioasă! Reci, cât mai reci, ca fiorii de pe șira spinării! Ca gheața care mi-a cuprins corasonul! Gore și Gicu seamănă cu moșuleții din Muppets, varianta mută. Au apropiat capetele
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
așezi- 20Surîzi și veghezi. Nebună copilă, ce-amesteci plăcerea Cu lacrimi pe care le naște durerea, Nebună copilă cu-amorul ceresc - O cât te iubesc! {EminescuOpIV 19} CÎND MAREA... Când marea turbează de valuri împinsă Și-și scutură coama de spume și vânt, Când nori-alung ziua din lumea cea plânsă Când tunete cânt-; 5Atunci printre nouri, prin vânt și prin unde O rază de aur se toarce ușor Și-n fundul sălbatec al mărei pătrunde Prin vânt și prin nor. Ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Cine-i îngerul pe maluri, Ce visează în castel, Când al mărei vis rebel Sfarmă lumile-i de valuri 25De pământul eternel? Cine-i palida minune, Ce privește parcă-n veci Printre stânci de pietre seci, Cum se scutură de spume 30Ale mărei unde reci? {EminescuOpIV 24} PRIN NOPȚI TĂCUTE Prin nopți tăcute, Prin lunce mute, Prin vântul iute, Aud un glas; Din nor ce trece Din luna rece, Din visuri sece, Văd un obraz. Lumea senină, Luna cea plină, Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ceriuri ai sbura Privind lumea cea profană cum se pierde în abis. {EminescuOpIV 39} Înger venit din ceriuri, oiu plânge al tău nume, L-oiu sămăna-n flori palizi și-n stelele de foc, Cînta-te-aș ca și râul cel scuturat de spume În nopți ce stau pe loc. Și aș primbla durerea-mi pe mări necunoscute, Prin stânci ce stau în aer, prin munți cu cap de fier, Prin selbele bătrâne și prin pustii tăcute - Prin nourii din cer. Pîn-ce bătrân și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Și aș culca în piatră inima mea adâncă, Cu dorul ei nebun. {EminescuOpIV 40} Înger venit din ceriuri, oiu plânge al tău nume, L-oiu sămăna-n flori palizi și-n stelele de foc, Cînta-te-aș ca și râul cel scuturat de spume În nopți ce stau pe loc. Și aș primbla durerea-mi pe mări necunoscute, Prin stânci ce stau în aer, prin munți cu cap de fier, Prin selbele bătrâne și prin pustii tăcute - Prin nourii din cer. Pîn-ce bătrân și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și transparent, mirositor Și cald. Câmpii albastre se întind, A cerurilor câmpuri potolind Vânăta lor dulceață sub suflarea Acelui aer aurit. Acolo stă la masa lungă, albă, Bătrânul zeu cu barba de ninsoare Și din păhare nalte bea auroră Cu spume de nori albi. Și îngeri dulci În haine de argint, frunți ca ninsoarea, Cu ochi albaștri cari lin lucesc Și-ntunecat în lumea cea solară, Cu sânuri dulci, ca marmura de netezi, Ii mîngîi-barba lungă - -și razim capul De umerii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ale undelor lui gure De-a isvorului său taină, despre vremi apuse, sure; Sufletul se-mbată-n visuri, cari-alunecă în sbor, Palmii risipiți în crânguri, auriți de-a lunei raze, Nalță sveltele lor trunchiuri. - - Noaptea-i clară, luminoasă, Undele visează spume, cerurile-nșiră nori. {EminescuOpIV 114} Și în templele mărețe - colonade-n marmuri albe - Noaptea zeii se preîmblă în vestmintele lor dalbe Ș-ale preoților cântec sună-n arfe de argint - Și la vântul din pustie, la răcoarea nopții brună, Piramidele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lunec-sdrumicate pe-a lor bulgări de granit. Și din turmele de stînce, risipite cu splendoare Pe-ntinsori de codri negri rupți de râuri sclipitoare, Vezi oraș cu dome albe strălucind în verde crâng. Marea lin cutremurîndu-și fața, scutur-a ei spume, Repezind pe-alunecușul undelor de raze-o lume, Jos la poarta urbei mândre a ei sunete se frâng. Mai albastră decât cerul, purtând soarele pe față, Ea reflectă-n lumea-i clară toată Grecia măreață. Cîte-odată se-ncrețește și-și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
bolta neagră prin a trestiei verdeață. De o cracă pe-ape-ntinsă una-și spînzur-a ei brațe, Mișcă-n aer peste unde fructul mării de omăt; Altele pe spate-ntinse cu o mînă-nnoată numa, Cu cealaltă rupând nuferi, plini de-o luminoasă spumă, Pun în păr și ca-nnecate liniștit plutesc și-ncet. {EminescuOpIV 119} Crenge lin îndoaie Eros - schimă face, ce văzînd-o Ele-urmează în tăcere abia apa sfîșiind-o... Într-o tufă, sub un brustur doarme Satyr beat de must... Chicotind, a lui ureche
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lor de vânt împinsă Și răsună-n noaptea lumei cântul mării blând și mat. Și atuncea peste ape fața sfînt-a lunei pline Își ridică discul splendid în imperiul de lumine, Mării mândre poleindu-i pînzăriile-i de-azur. Ea adoarme-ale ei spume, ca mărgăritarul, sure, Nisipișul strălucește, râuri scapără-n pădure - În oraș, lumini ca stele presărate-n mii de muri. {EminescuOpIV 120} Și-n poiana ce ridică nalții trunchi cu frunze rare, Raza lunei alb pătează umbra verde din cărare, Filomela
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Și înfrînți de umilire, cu priviri stinse și crunte, Regii țărilor învinse gem cu greu trăgând în jug. Roma arde și furtuna chiuind în ea se scaldă Și frămîntă-n valuri roșii marea turbure și caldă Și aruncă-n loc de spume nori de fum, scântei și vânt; Și în nunta ei grozavă turnuri negre ea aprinde Și făcliile-uriașe cătră stele le întinde... Evul arde - Roma este oceanicu-i mormânt. Norii sunt o spuză-n ceruri și prin ei topite stele. Și, ca
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
o luncă însuși el vede mirat Ce departe e pământul și ce nalți trunchii pădurii, Și deși călătorește pe-a lor vârfuri, totuși murii - Bolțile groase de frunze - a lui raze nu străbat. Lîng-izvoarele-nflorite pasc cai albi c-a mării spume - Zi ori noapte nu văzură de când sunt pe-această lume, Luna sântă, stele de-aur, soare alb și zâmbitor, Pentru ei necunoscute-s. Umbra verde claroscură Și mirositorul aer, fluvii ce sclipinde cură În adâncile dumbrave printre țărmii plini de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]