4,267 matches
-
trag un pui de somn. Și plecă spre dormitor. 16.00 ORE — Trebuie să facem ceva, spuse Beth. Nu-l putem scoate dintr-ale lui. — Ai dreptate, spuse Norman. Nu putem. Beth bătu ușor cu degetele ecranul pe care mai stăruiau cuvintele: AM SĂ VĂ OMOR PE TOȚI. — Crezi că se va ține de cuvânt? — Da. Beth se ridică și Își Încleștă degetele. — Deci, ori noi, ori el. — Da. Așa cred. Implicațiile pluteau neprecizate În aer. — În legătură cu procesul ăsta al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
au scos niște reviste noi, tipărite nu știu unde. Au marfa undeva Într-un antrepozit, nu știu unde, și doar așteaptă semnalul. Cred că Pierce aștepta să dispară o anumită amenințare. De data asta nici o linie nu se mai intersecta nicăieri. O expresie Îi stăruia În minte: motivația profitului. Pornografia era prin excelență o treabă nesigură, iar nouă kilograme de heroină prelucrată produceau milioane. Yorkin spuse: — Încă ceva și sigur picăm la pace. Pierce are În preajma casei un seif minat. Are bani, droguri și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ca amploare, văzut cu vreo câteva ore înainte ca toate clopotele, ceasurile, petardele și clinchetele de pahar să bată sosirea anului nou, și tot la o casă din apropiere, care adăpostea locuința unui ambasador de prin Occident, dar n-a stăruit asupra gândului pentru că, în vreme ce continua să privească și să audă ce se întâmpla în stradă, bătrâna doamnă s-a apropiat de ușa-fereastră uimită și ea de grozăvia ce prinsese țuguiul de țiglă de peste drum și întrebase ceva și în chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
i-a explicat nimic, nici el n-a mai vrut să afle, în fond atât de inexplicabile sunt actele noastre, încât suntem vreodată în stare să le acoperim cu vorba? În plimbări la fel de lungi ca altădată, rolurile se inversaseră, ea stăruia, el o lăsa să se apropie, o respingea cu brutalitate, iar o lăsa să se apropie. Ea înghițea fără o replică, mergând alături de el cu mâinile vârâte în buzunare până la coate, cu o șapcă băiețească maronie acoperindu-i oblic părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ca amploare, văzut cu vreo câteva ore înainte ca toate clopotele, ceasurile, petardele și clinchetele de pahar să bată începutul anului dinainte, și tot la o casă din apropiere, care adăpostea locuința unui ambasador de prin Occident, dar n-a stăruit asupra gândului pentru că, în vreme ce continua să privească și să audă ce se întâmpla în stradă, bătrâna doamnă s-a apropiat de ușa-fereastră uimită și ea de grozăvia ce prinsese țuguiul de țiglă de peste drum și întrebase ceva și în chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
urmărea ceva amețindu-le cu cuvinte ce izbucneau dintr-o vigoare stăpânită și nici nu era o boală, ci ar fi putut fi și ele, vorbele, parte dintr-o mască de care brusc și-au dat seama, dar n-au stăruit asupra gândului. Ar fi putut înțelege ce era cu el doar mai târziu, când le-a povestit o istorie despre un faur care toată viața n-a ieșit din potcovăria lui, unde meșterea brăzdare, topoare, greble rudimentare, garduri de fier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și oricum înțelege cum arată și ce se petrece cu ea, așa cum înțelege și ea însăși și poate tocmai de asta i se pare atât de des că pământul se lățește ca să cuprindă și nenumăratele ei amintiri, asupra cărora nu stăruie, ci doar le cheamă, de parcă ar vrea să-și testeze memoria, pentru că nu de aminitiri are nevoie, oricât de multe, plăcute, admirabile, fermecătoare ar fi, toată chestia asta cu amintitul e o prostie, n-o găsești decât în cărți, există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
La propunerile organizației respective de a se proceda la măsuri administrative, au fost luate asemenea măsuri. Nu este vorba de a nega faptul că e un mare ziarist. Dar aici și acum trebuie să ne concentrăm asupra activității acestei organizații, stăruind asupra propriilor lipsuri, pentru a ne elibera de ceea ce unii au numit „stare de tensiune“. Nu trebuie să discutăm cazuri rezolvate deja, ci să analizăm situația prezentă și care ține de viitor, încât vă rog, vă rog insistent, treceți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Încercau s-o oprească. — Langrish, zise Hughes enervîndu-se. Nu fi proastă. — Dați-vă la o parte, spuse Kay. Mai Întîi se duse În spatele ambulanței să Închidă ușile, iar apoi se Îndreptă spre cabină și urcă Înăuntru. Hughes stătea În ușă, stăruind pe lîngă ea. — Langrish, zise el, pentru Dumnezeu, gîndește-te la ce faci! Își pipăi buzunarul În căutarea cheii, apoi privirile i se Încrucișară cu ale lui Mickey peste umărul lui Hughes. — Mickey, spuse ea Încet. Dă-mi cheia. — Carmichael, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de minune. Sunt atât de fericită, că mi-a pierit pofta de mâncare! — Nu vrei să guști nici deserturile incredibile ale lui Daphne? Ești sigură că te simți bine? Nu pari prea fericită. —Mă simt bine. 150% bine, super, am stăruit, sperând să lămuresc subiectul odată pentru totdeauna. — Și, cum e la New York? întrebă Charlie, prinzând din zbor ideea. — De unde știi că-s din New York? —Rochia. E prea sobră. De fapt, eu îi spun Rochia Criminală, pentru că e atât de periculoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
balcon, cu gîtul ros de gulerul ortopedic, odihnindu-mi picioarele pe podeaua zgîriată. În solul Împrăștiat din hîrdaiele cu plante ornamentale, un geometru nebun schițase diagrama unui straniu dans al morții. Încă mai simțeam pe beregată degetele atacatorului și-mi stăruia În auz respirația lui șuierătoare, cu iz de whisky. În ciuda a ceea ce-i spusesem lui Cabrera, și eu eram curios să aflu cum pătrunsese atacatorul meu În apartament și cum de alesese tocmai seara În care plecasem de la hotelul Los
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și Sullivan(##notă - Sir William Schwenck Gilbert (dramaturg și libretist britanic) și Sir Arthur Seymour (compozitor britanic), care au colaborat la crearea unei serii de opere bufe.##) transmise la difuzoare pe tot traseul parăzii. Un nor de petale și confetti stăruia În aer pe deasupra capetelor de petrecăreți, susținut de răsuflarea turiștilor atrași În Residencia din Estrella de Mar și din stațiunile de pe coastă. Timp de trei zile, toate gîndurile legate de securitate fuseseră abandonate. Intrigați de primele focuri de artificii, vizitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
început timid de primăvară, deși suntem de-abia la sfârșit de ianuarie. Inspir adânc, încercând să alung starea de amețeală - nu foarte neplăcută, la urma urmelor - care mă învăluie tot mai mult. E un miros pregnant în aer, ca și cum ar stărui în ju rul nostru o materie invizibilă, dar consistentă și densă. Mă uit în sus, spre chipul lui Eduard, să văd dacă el simte ceva deosebit. Fără să vreau, îmi cobor privirea de la ochii lui cenușii îndepărtați la buzele pline
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
trecut! Am declarat amândouă că nu vom uita niciodată ziua aceea! Ninsese atât de mult, se umpluse curtea de zăpadă! Ne-am dus și ne-am aruncat pe spate în zăpadă! Era cu puțin înainte de majoratul tău, țin minte perfect! stărui Clara, tulburată de scena care prindea contur din ce în ce mai limpede în mintea sa, pe măsură ce i o descria Georgianei. Georgiana se uită concentrată la ea și clătină din cap, cu îndoială. — M-am întors în trecut, cum ai zis, da’ zău că
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
să facă pe interesantul, ea e maestrul păpușar! mârâi Clara mai mult pentru sine, întorcându-i spatele lui Ion, să nu mai simtă mirosul de vin roșu, și închizând ochii. Dar degeaba făcea eforturi, nu putea adormi. în minte îi stăruia mica galerie a lui Bobo, prin ale cărei geamuri închise păreau să pătrundă, neverosimil și aproape insesizabil, foșnetele mării. Coborî încet din pat și ieși pe balcon, aprinzându-și o țigară mentolată. în întunericul nopții sălășluiau o ceață sti cloasă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
încolo, să o schimbe în rugă și în chemare, strigându-l pe Alah-Dumnezeu Iar chemările lui Ali Străilaș se lipeau de bolțile de întuneric ale minei de sub Pietrosul, precum limba de cerul gurii, prelingându-se în Nevăzut Cât despre noi, stăruind în nerăbdare, urmăream Apa, pe nimică pe ceas, ca să vedem dacă nu cumva scade, iar timpul nostru, al celor aflați în restriște, se scurgea, negru și greu, ca un iaz de păcură și de clei Care legănați în funii, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în scutul său alb de porțelan, împodobit cu o cruce purpurie, cufundat într-o profundă și neîntreruptă cugetare. Junii ăia, simpli și lați în spate, s-au dedicat aceleiași sublime chemări, făcând-o nu o dată, ci de sute de ori, stărui în gânduri, Vladimir: au optat pentru două meniri, aparent, foarte diferite, una de călugăr și una de soldat. Se rezemau pe instinctul moral și pe instinctul religios, pe care le-au asimilat într-o unică misiune: promovarea Legii celei noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-i comunica miracolul lingvistic: Vladi-mire, să știi, măi, că e ma-re minu-ne! Măi, Vla-di-mire, măi: eu în-cep să pricep nemțește! As-cultă cum cântă pianistul ă-la! Ui-te, ascultă: mama-lighe-le, cârna-țele, pastra-mele... Eu tra-duc tot ce zi-ce, măi! Vladimir stărui mult, ca să-i stimuleze înțelegerea: Mă, bombălăule, asta-i o cântare ovreiască, prin care cei plecați în Israel își amintesc de România, de mămăligă, de pastramă, de cașcaval, de patlagele, de cârnați... Da, măi, când e-rai tu la closet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pietre tombale vechi și foarte vechi, cu elemente în relief ce, probabil, erau Maghen David (Scutul sau Steaua lui David), Sigiliul lui Solomon, Zodiacul, apoi Mâinile Kohanimilor binecuvântând... Și numai atât reuși să observe din mișcarea circulară a ochilor uscați, stăruind în dureroase orbite... Din fantasticul popor de umbre, care-i mișuna în creierul încă mustind de alcool, desluși nestatornicia apetitului nemăsurat al nimfomanei de Melanie, împreună cu viforoasele ei acuplări, pe care le ocaziona în variate poziții orientale. Imediat, i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
răpi pe vreuna dintre ele! Nu ai avea puterea să cari floarea pe prăvălatecul suiș, către Lumea ta. Profesorul se întoarse cu totul către pădureanca cu suav grumaz prins în inele de aramă, surprinzându-i pe față cum încă îi stăruiau oroarea și compătimirea pentru gestul masochist la care el se pretase, adineauri, sub candelabrul de argint. Printre ramurile arborelui-candelabru, care păreau vrăjite de grumazul ei, constrâns, în spirala de cupru, să arate disproporționat și totuși feciorelnic, începură să se agite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
oricum, nu strica să mă ocup și de asta. Fumam mai puțin. Uneori, Înainte de vreo Întâlnire aranjată de Leac, mă păstram. Luam Magnebeșase, speram să-și facă efectul la momentul oportun. Eram la chimioterapie, băgam În mine orice, de ce? Dar stăruiam. Fără să-mi bat capul prea tare. Sau fără să mi-l bat numai cu asta. Celebrul animal Îmi oferise șansa unor altfel de gânduri, șansa frecventării unor oameni plini de imaginație. Încrâncenați câteodată, dar de cele mai multe ori plini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
burtă: DEPINDE. Depinde, adică, din ce punct de vedere privești lucrurile. Pe Cătă Îl Înfrânsesem, e clar. În ceea ce-l privește pe Alexi, depinde. Puteam s-o socotesc o victorie? Sau farsa se Întorsese Împotriva mea? Depinde. Dar n-am stăruit cu gândul la problemele astea. Nici cu Viviana nu mi-am mai bătut capul. N-am mai urcat la bar, eram deci Înfrânt. M-am cărat acasă. Deși, dacă stau să mă gândesc bine, nu scenele erotice din budă mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
văcar, ajungând, în fine, datorită priceperii și înțelepciunii sale logofăt peste întreaga moșie. Cunoscuse deja două generații de stăpâni. Acum, anii înaintați, îi îngăduiau să o vadă și pe a treia. Chiar dacă vederea mai slăbise un pic iar junghiurile dimineții stăruiau până târziu peste ziuă, rămase același veșnic veghetor al moșiei, purtând cu demnitate răspunderea ca totul să se împlinească cu bună rânduială și corectitudine. În picioare odată cu zorile, mergea la culcare când cerul intra în stăpânirea lunii, unica confidentă rămasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mobilă sfărâmată. Copacii primiseră docili grindina de foc și moarte, pe trunchiurile lor se văd, asemeni unor răni dureroase, urmele albe ale oțelului. Mugurii fragezi se sfârșesc înainte să înflorească, sufocați de fumul negru și împuțit al incendiilor. Deasupra orașului stăruie o tăcere sinistră, tulburată doar de trosnetul neîntrerupt al flăcărilor sau a zidurilor care se prăbușesc la pământ. Cadavrul unui cal, rupt în două, fusese proiectat pe balconul unei case ruinate. În mijlocul a ceea ce fusese odată strada, caroseria transformată într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
distruse și fiare contorsionate. Pretutindeni, doar cratere și bălti de sânge. Și cadavre. Multe dintre ele biete mumii carbonizate care mărturisesc modul groaznic în care oamenii muriseră. Femei, copii, bătrâni, tineri, spintecați, zdrobiți, sfâșiați, rupți în bucăți. Deasupra imaginilor halucinante, stăruie copleșitor mirosul unui abator în plină activitate. Apare un subofițer, fără caschetă și centură: Dom' locotenent ... dom' locotenent! Tremură necontrolat, în timp ce încearcă să articuleze coerent: Refugiați ... Basarabia ... acolo ... sub dărâmături! Marius se apropie de ceea ce pare că fusese fundația unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]