2,768 matches
-
Luca, starețul mănăstirii. La 30 august 1949, arhimandritul Cleopa Ilie (1912-1998), pe atunci egumen al Mănăstirii Sihăstria, a fost solicitat de Patriarhul Justinian Marina pentru a-și lua 30 de călugări din obștea Mănăstirii Sihăstria și a se duce ca stareț la Mănăstirea Slatina, pentru a înnoi obștea și viața duhovnicească de acolo. Printre călugării care au viețuit acolo în acea perioadă sunt de menționat: arhimandritul Dosoftei Moraru - mare eclesiarh, protosinghelul Petroniu Tănase - care a organizat corul, protosinghelul Gherontie Bălan, ieromonahul
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor - care a viețuit aici între 1952-1954, ierodiaconul Antonie Plămădeală - care a viețuit aici între anii 1950-1954, lucrând ca profesor la școala monahală și fiind hirotonit ieromonah (1953), teologul Andrei Scrima - tuns în monahism la Slatina etc. Starețul Cleopa a condus Mănăstirea Slatina până în anul 1956, întemeind o obște care a ajuns la peste 80 de viețuitori. A pus în bună rânduială sfintele slujbe de zi și de noapte și Sfânta Liturghie, organizând o școală monahală pentru frați
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
Acei ani au fost ani de prigoană, părintele Cleopa fiind anchetat de Securitate și nevoit să se refugieze în Munții Stănișoarei între anii 1952-1954, împreună cu ieromonahul Arsenie Papacioc. La începutul anului 1956, arhimandritul Cleopa s-a retras din ascultarea de stareț al Mănăstirii Slatina, în locul său fiind numit protosinghelul Emilian Olaru. Între anii 1955-1960, au fost efectuate importante lucrări de restaurare și reparații la biserică, la corpul de chilii și la paraclis. Pe vechile fundații ale clădirii aflate odinioară lângă zidul
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
de călugărițe. Conform unor surse, se pare că scriitorul Mihail Sadoveanu a intervenit pentru redeschiderea mănăstirii. Alte lucrări de renovare s-au efectuat între anii 1968-1973, când s-au restaurat chiliile de pe latura de est, turnul porții și turnul-clopotniță. Printre stareții Mănăstirii Slatina sunt de menționat următorii: În decursul timpului, Mănăstirea Slatina a fost un mare centru de cultură și artă medievală românească. Ctitorul a înființat aici o bibliotecă cu cărți tipărite și manuscrise, precum și o școală de muzică, la care
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
picturile în stilul autohton, înlăturând astfel motivele de critică a specialiștilor. Trapeza de la parter a fost transformată într-o biserică spațioasă cu hramul "Izvorul Tămăduirii", pentru mulțimea credincioșilor veniți în număr mare la slujbe. Actual destinele mănăstirii sunt coordonate de starețul "protosinghel Ionachie Trifa", un devotat al vieții monahale și bun gospodar.
Mănăstirea Turnu () [Corola-website/Science/302115_a_303444]
-
altă pisanie situată în colțul de sud-est al naosului. Un alt moment important din istoria schitului în reprezintă incendiul din 1808 care distruge aproape complet biserica și chiliile, o perioadă de timp viața monahală fiind întreruptă. Abia în 1835 noul stareț Irimah pune să se refacă clădirile și pictura murală. În perioada 1864-1949 biserica este administrată de către Eforia Spitalelor Civile din București care în 1885 finanțează construirea iconostasului din lemn de stejar; un an mai târziu fiind pictate în ulei și
Mănăstirea Cornetu () [Corola-website/Science/302116_a_303445]
-
a făcut o lungă călătorie în deșertul Egiptului, ca să-i cunoască pe călugării renumiți de acolo. După patru ani de călătorii, Sfântul Epifanie s-a întors în Palestina și a întemeiat în apropierea satului său natal o mănăstire, al cărei stareț a fost timp de treizeci de ani. Mai apoi a plecat în insula Cipru, unde l-a reîntâlnit pe Sfântul Ilarion cel Mare, la sfatul căruia a acceptat să fie hirotonit episcop de Salamina (Constanția), în anul 376. A fost
Epifanie de Salamina () [Corola-website/Science/302641_a_303970]
-
În perioada sovietică mănăstirea a fost transformată în spital de psihiatrie. De prin anul 2002 la mănăstire au avut loc lucrări de reparație și renovare, care s-au finalizat abia spre 2014. Pe teritoriul Mănăstirii viețuiesc circa 30 de călugări. Stareț al Mănăstirii Curchi este Arhimandritul Siluan, Exarh al Mănăstirilor din Moldova, căruia pentru meritele în domeniul credinței creștine i-a fost conferit titlul onorific de Om emerit. , cu hramul “Nașterea Maicii Domnului”, este una din cele mai însemnate monumente ale
Mănăstirea Curchi () [Corola-website/Science/302742_a_304071]
-
constituit in secolele XVIII-XIX, fiind compusa din cinci biserici, stăreție, case clădiri cu chilii, trapeză, turn la intrare, zid. Prima biserica fiind una din lemn, închinată Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, construită în jurul anului 1775 de către Iordache Curchi, ctitor și primul stareț al schitului. La 21 septembrie 1810 se sfințește prima biserică de piatra, în cinstea Nașterii Maicii Domnului, ctitoria lui Toader Sabău, căpitan la Dubăsarii Vechi, care avea în seama 12 vaduri. Tot el înzestrează mănăstirea cu 550 ha pămînt; la
Mănăstirea Curchi () [Corola-website/Science/302742_a_304071]
-
monahal, precum și edificiile care au servit cândva bunei desfășurări a unei vieți mănăstirești, au fost lăsate la voia întâmplării. Ruinată și aproape distrusă arăta Mănăstirea la 27 august 1999, când conducerea ei a fost încredințată părintelui Arhimandrit Siluan Șalaru, actualul stareț al Mănăstirii Curchi și Exarh al Mănăstirilor din Moldova. Mai mult decât atât, la acel moment, în biserica „Tuturor Sfinților”, din cimitirul mănăstirii, era amenajată o morgă, de pe timpul când aici se afla spitalul psihiatric, iar în interiorul bisericii încă mai
Mănăstirea Curchi () [Corola-website/Science/302742_a_304071]
-
găsit sfârșitul, în decembrie 1662, si bătrânul postelnic Constantin Cantacuzino. Mănăstirea s-a afirmat că un centru panortodox prin sprijinul domnului Matei Basarab, care a instalat o tipografie în 1643. Apogeul cultural a fost atins în timpul lui Constantin Brâncoveanu, cănd stareț al mănăstirii este Antim Ivireanul (1694-1705), devenit mai tarziu mitropolit al Țării Românești. El a tipărit cărți bisericești în limbile română, greacă, arabă, slavona și gruzina care au dus faima meșterilor de la Snagov în Grecia, Asia Mică și Egipt. Biserică
Mănăstirea Snagov () [Corola-website/Science/303342_a_304671]
-
clădirea cu Sala Gotică, vechea Schola Basiliana, mărturie a bogăției vieții culturale din acea epocă. Tipografia ce a fost instalată aici, a cărei presă tipografică a fost adusă de la Kiev datorată ajutorului mitropolitului mitropolitul Petru Movilă, a fost condusă de starețul mănăstirii și director al școlii nou deschise, călugărul Sofronie. Aici a apărut prima lucrare tipărită (în greacă) din Moldova și, anul următor, celebra Cazanie a mitropolitului Varlaam. Sinodul interortodox de la Iași din 1642 (ale cărui lucrări s-au desfășurat în
Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași () [Corola-website/Science/302425_a_303754]
-
1642 (ale cărui lucrări s-au desfășurat în fosta trapeză a Mănăstirii „Sf. Trei Ierarhi“, cunoscută astăzi ca Sala Gotică), care a adoptat celebra Mărturisire de credință ortodoxă și anul 1645 când a fost uns patriarhul Paisie al Ierusalimului fost stareț la Mănăstirea Galata. În ianuarie 1993, lucrările simpozionului desfășurat la Iași sub egida Comisiei Naționale a României pentru UNESCO, primăria orașului Iași, consiliul local și Mitropolia Moldovei și Bucovinei au scos la lumină rezultatele a numeroase studii specializate privind starea
Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași () [Corola-website/Science/302425_a_303754]
-
în urma cărora turnul clopotniță și-a recăpătat forma sa originară, cuhnea, zidurile incintei și bastioanele au fost refăcute, iar palatul lui Duca Vodă a fost consolidat. În restaurarea complexului monahal un merit deosebit l-a avut arhimandritul Mitrofan Băltuță (1927-1995), stareț timp de 25 ani al mănăstirii (1971-1995) și exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iașilor (1981-1995). În perioada stăreției sale, s-au efectuat lucrări de reînnoire ale bisericii (s-a refăcut acoperișul cu tablă de zinc, s-a pardosit interiorul cu
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
tablă de zinc, s-a pardosit interiorul cu marmură, s-a înnoit mobilierul, veșmintele, vasele de cult etc.), s-au refăcut casa domnească, stăreția, turnul-clopotniță, cuhnea, zidurile de incintă etc. În sala gotică s-a amenajat un paraclis. În afară de acestea, starețul Mitrofan a amenajat o modernă gospodărie anexă. Prin activitatea sa de înnoire și înfrumusețare a complexului mănăstiresc, el este socotit un mare ctitor restaurator al Mănăstirii Cetățuia. Biserica Mănăstirii Cetățuia, cu hramul Sf. Apostoli Petru și Pavel, este amplasată în mijlocul
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
sfărâmat, fiind refăcut cu cheltuiala panului Iota în anul 1816. Inscripțiile de pe acest clopot au fost reproduse mai sus. De asemenea, în apropiere de zidul vestic al mănăstirii, se află mormântul arhimandritului Mitrofan Băltuță (1 iulie 1927 - 16 iunie 1995), stareț al Mănăstirii Cetățuia (1971-1995) și exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iașilor (1981-1995), sub ocârmuirea căruia s-a realizat restaurarea complexului monahal.
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]
-
(n. 29 septembrie 1910, Vata de Sus, Hunedoara - d. 28 noiembrie 1989, Sinaia), părinte ieromonah, teolog și artist plastic (muralist) ortodox român, a fost stareț la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbătă de Sus și apoi la Mănăstirea Prislop, unde datorită personalității sale veneau mii și mii de credincioși, fapt pentru care a fost hărțuit de Securitate. A fost unul din martirii gulagului comunist, închis la Securitatea
Arsenie Boca () [Corola-website/Science/302966_a_304295]
-
petrece trei luni la Schitul Românesc Prodromu de la Muntele Athos, apoi este închinoviat la Mănăstirea Sâmbătă de Sus (județul Brașov). În Vinerea Izvorului Tămăduirii din anul 1940 este tuns în monahism. În 1942 este ridicat la treaptă preoțeasca și numit stareț al Mănăstirii Brâncoveanu pe care o renovează schimbând înfățișarea locurilor. Deja din 1940 declanșează la Mănăstirea de Sâmbătă de Sus ceea ce s-a numit „mișcarea de reînviere duhovniceasca de la Sâmbătă”,de inspirație nationalist-legionara, despre care Nichifor Crainic spunea: „Ce vreme
Arsenie Boca () [Corola-website/Science/302966_a_304295]
-
Sus, ctitoria voievodului martir Constantin Brâncoveanu!”. Devine renumit că mare duhovnic, părintele Cleopa va încerca să ia legătura cu el prin scrisori interceptate și confiscate de Securitate. În iarna anului 1944 profesorul Nichifor Crainic verifica la Sâmbătă de Sus traducerea starețului Arsenie Boca și a lui Serafim Popescu din Filocalie. Ultimul traduce Marcu Ascetul (v. Telegraful român, 15 ian. 1991). La publicarea în comunism a primelor patru volume din Filocalie numele lui Arsenie Boca nu mai este menționat. Fiind prigonit de
Arsenie Boca () [Corola-website/Science/302966_a_304295]
-
lună și jumătate, silit să dea repetate declarații, fiind apoi eliberat (v. G.Enache, Părintele Arsenie Boca în atenția poliției politice, Ed.Partener, Galați, 2009). Mitropolitul Nicolae Bălan îl strămuta de la Sâmbătă la Mănăstirea Prislop în noiembrie 1948. Acolo devine stareț, iar după ce sălașul s-a transformat în mănăstire de maici, a rămas ca duhovnic, cu întreruperi în perioadele de arestare și anchetare (1950, 1951, 1953, 1955, 1956). În 1959 comuniștii au risipit obștea și părintelui Arsenie Boca, deja martirizat prin
Arsenie Boca () [Corola-website/Science/302966_a_304295]
-
vechi dialect arab, „Hristos Mântuitorul”, cel căruia îi este închinată mănăstirea. Prima atestare documentară a mănăstirii este din 1169 și primele ajutoare din țările române au sosit în timpul domniei lui Nicolae Alexandru Basarab (1352-1364). Adevărata ei înflorire începe însă cu starețul Hariton, cel care a refăcut-o cu ajutorul lui Vladislav I (Vlaicu vodă), domn al Țării Românești între 1364-1374. Hariton s-a implicat atât de mult în ridicarea Mănăstirii Cutlumuș, încât în 1394 aceasta era supranumită „Mănăstirea lui Hariton”. Astfel, el
Mănăstirea Cutlumuș () [Corola-website/Science/303570_a_304899]
-
angajase spunând: „Voi înconjura cu ziduri și cu turn de întărire mănăstirea, voi înălța biserica, trapeza, chilii, voi răscumpăra moșii și voi da animale, ca prin aceasta să fie pomeniți părinții Domniei Mele și eu...” În contextul relației speciale dintre starețul Hariton și Țara Românească, este cunoscută corespondența sa cu voievodul român, care cerea, în schimbul ajutoarelor pe care urma să le trimită, ca monahilor români de la Cutlumuș să li se permită să ducă o viață de sine. Se pare că starețul
Mănăstirea Cutlumuș () [Corola-website/Science/303570_a_304899]
-
starețul Hariton și Țara Românească, este cunoscută corespondența sa cu voievodul român, care cerea, în schimbul ajutoarelor pe care urma să le trimită, ca monahilor români de la Cutlumuș să li se permită să ducă o viață de sine. Se pare că starețul Hariton a încercat să-l convingă pe domnitor asupra importanței vieții de obște, pe care o numea „rai pe pământ”, însă tot ce a obținut a fost ca starețul Mănăstirii Cutlumuș să fie întotdeauna ales dintre călugării greci (ce duceau
Mănăstirea Cutlumuș () [Corola-website/Science/303570_a_304899]
-
se permită să ducă o viață de sine. Se pare că starețul Hariton a încercat să-l convingă pe domnitor asupra importanței vieții de obște, pe care o numea „rai pe pământ”, însă tot ce a obținut a fost ca starețul Mănăstirii Cutlumuș să fie întotdeauna ales dintre călugării greci (ce duceau viață de obște). Între 1372-1380, Hariton avut funcția de mitropolit al Ungrovlahiei. Cuvântul lui Hariton către urmași: „Pe cine va alege Dumnezeu să fie mitropolit în Țara Ungrovlahiei, să
Mănăstirea Cutlumuș () [Corola-website/Science/303570_a_304899]
-
von Matzen, un călugăr austriac instruit la Subiaco, a fost însărcinat de către Albrecht al V-lea să introducă reformele în abațiile Ducatului de Austria. Melk a fost aleasă ca punct de plecare al reformei și Nikolaus Seyringer a fost numit stareț. Mănăstirea a devenit în scurt timp un model de disciplină monahală, iar numărul de vocații a crescut. Abații de la Melk au fost însărcinați cu realizarea de inspecții, călugării săi fiind numiți stareți ai mai multor mănăstiri din Austria și sudul
Abația Melk () [Corola-website/Science/303598_a_304927]