38,669 matches
-
dea drumul la muzică. În sală s-a lăsat liniș tea, îi auzeam respirația saca dată în microfon. Era mai fermecătoare ca oricând. Nu era cine știe ce talent, dar umplea tot teatrul cu prezența ei. Îmbrăcată într-o rochie albastră, simplă, strânsă în talie, cu părul castaniu, des pletit, și buzele rujate cu roșu, te făcea să uiți că vocea nu prea o ajută. A ieșit de pe scenă în aplauzele mulțimii, iar eu am știut că mai bine îmi cum păram pachetul
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mă întovărășesc cu el și o să am pile în pub toată viața. Așadar, l-am privit în ochi și i-am spus să-mi dea o sticlă de X. Aveam banii pregătiți, atât cât mi-a spus tipa. Barmanul a strâns din buze sec, a părere de rău, și mi-a spus că, din păcate, nu mai are X și că-mi poate oferi, cu mare drag, altceva. Păcatele ca păcatele, dar părerea lui de rău mă trăs nise-n cap
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
năvălește brusc înăuntru, ca un câine care abia așteaptă să-i dai drumul în casă, iar când deschizi ușa e deja în spatele tău. Ridic plapuma și mai mult, iar lumina disperată se furișează grăbită prin toate ascun zișurile. Tricoul mă strânge îngrozitor la gât, cred că m-am făcut albastru la față. Bag degetul între guler și gât și trag puternic, ca să mai slăbesc strânsoarea, dar trag prea tare și aud un pârâit. De unde s-o fi rupt? N-are im
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Îmi revine în minte numărul fatidic. 2032. Și mi dau seama că, dacă ar trebui să trăiesc așa, ca în astea două ore de când m-am trezit, atunci aș prefera să se termine mult mai repede. Îmi desfac eșarfa legată strâns la ochi. O las să cadă pe jos și ies din casă. Nu mai am timp de experimente de genul ăsta. Tata are nevoie de mine. În ultimul timp sunt călăuza lui. Sunt ochii lui. Loredana Loghin Alpha Male Iubita
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
dă din cap și el încetișor, a aprobare. Răsare soarele și bodigarzii mei pleacă acasă după ce dăm toți noroc și-mi zic să am grijă. Hai noroc. Mai am un deget de bere, da’ îl las așa în drum să strângă cățelu ăla, dacă-i prost. Ultima oară când mai beau în altă parte decât în 74. Ioan-Cristian Gutău Omagiu liniștii Verișoara mea are doi ani și spune aproape tot timpul lucruri care te pun pe gânduri. O cheamă Iris Theodora
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și nici o pereche de aripi Ciocănesc de două ori și aștept. Aștept. Bunica deschide. Între noi două se înfiripă un miros de levănțică și pișat. Sărumâna, bunico. Cu buzele umezite de țuică și cârnați, se cocoșează spre mine și mă strânge moale, șoptindu-mi: Vaaai de capul meu, bine că ai mai venit că nu știu cât mai rezist în viață. Un pas în față și trei la dreapta. O stare de vomă și milă și iubire se întrec să mă trăiască. Trei
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
am răspuns. — Aha. — Știți vreun magazin pe aici, de unde să-mi cumpăr niște țigări? am întrebat-o aproape umil. Hai mai bine înăuntru, am eu un pachet de Marlboro de la un pacient, mi-a spus prinvindu mă senin. Ținea pisica strâns în brațe, m-a luat blând pe după umeri și m-a poftit înăuntru. Am străbătut curtea imensă, străjuită de stejari, fără să bag de seamă ceva neobișnuit. M-am trezit la masă euforic, bând cafea, fumând cu poftă, gesticulând amplu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
plăcere în același timp. Mi-a pus cuțitul la gât. Mi-a spus rar și apăsat că, dacă mai fac o singură mișcare, mă taie. Mi-am desfăcut mâinile larg, am apucat câte-un un smoc de iarbă, l-am strâns tare în palme și m-am abandonat lui. Dintr-o smucitură, mi-a dat jos pantalonii scurți cu tot cu chiloți, apoi s-a ridicat in picioare, atât cât să se dezbrace. Cheile de la mașină i-au căzut din buzunarul pantalonilor. S-
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
unul din acele momente de surpriză și muțenie în fața propriilor mele decizii și acțiuni, care parcă nu treceau prin filtrul rațiunii, ci erau venite din colțișoarele ascunse și nebănuite ale subconștientului. M-a avut acolo, în pădure, fără nici un cuvânt. Strângeam în palme iarba amestecată cu pământ, priveam copacii de deasupra mea, priveam ochii care mă țintuiau fără să clipească, în timp ce străinul mă pătrundea din ce în ce mai adânc. Încercam din răsputeri să-mi ascund plăcerea, să nu-l las să înțeleagă voluptatea pe
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
stătea pe canapeaua mea și mânca din prăjiturile mele. S-a ridicat și s-a apropiat de mine. Nu i se citea nimic pe chip. Mi-a întins mâna, mecanic. Mâna mea s-a ridicat singură spre el. Mi-a strâns-o ușor. — Îmi pare bine să te cunosc. Eu sunt Andrei. — Irina. Apoi i-am zâmbit. Monica Bologa Smochine Eram în Turcia, la Mardin, și ieșisem din casa lui Ali. (Ali e arab și poartă o mustață care începe să
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Avea părul castaniu, un pic ondulat, până la umeri, buzele cărnoase și niște șosete roșii cu dungi subțiri, albe, cred. Ne-am privit vreo cinci minute, apoi am pus paharele pe masă, am luat-o în brațe, iar ea m-a strâns puternic. Am sărutat-o și mi-a plăcut. Mi-am adus aminte că mai aveam un pic de iarbă, undeva, pe șifonier, era un chiștoc vechi de câteva luni. Vrei să fumăm niște iarbă? — Da. Am tras câteva fumuri și
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
care-au stat la coadă până acum dau, pur și simplu, năvală în mintea mea. Era curat în mintea mea și acum, dintr odată, atâția musafiri nepoftiți. Și încălțați, pe deasupra. Încerc să respir mai adânc, închid ochii cât pot de strâns - nu se schimbă nimic, tu nu ești și nici nu știu dacă aș mai vrea să fii. Pășim în fiecare zi, amândoi, pe aceleași urme, nu știm nimic unul de altul. E normal, azi nu ne leagă nimic, în afară de faptul
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
-i faci, așa sunt unii dintre noi, au bârna așa de mare că nici n-o mai văd, așa că arată cât pot spre vecin. Și pentru ca această comparație să fie completă, vreau să vă spun că la Iași s-au strâns câinii și s-au exterminat (cum era și firesc) fără să se audă măcar pâs. Ați auzit dumneavoastră cumva, cândva, că primarul de Iași ar fi fost arătat cu degetul? Nu. De ce? Pentru că a făcut jocul PSD ului și cu
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
de pâine, pentru că aici nu-i mai vrem, nu mai avem nevoie de ei. Ce dacă românu nu mai are medic În sat și trebuie să se ducă tocmai la spitalul din capitala județului, n-are decât să-și mai strângă chimirul și să pună bani deoparte pentru drum. Și dacă În spital nu mai are pat, că le-ați restructurat și pe astea, tot nu contează. Să plece de unde a venit, viața lui, a unui „simplu cetățean” nu contează. V-
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
mașinilor de lucru și a surselor energetice pentru acționarea acestora, trebuie tratate unitar și interdependent. Pe de altă parte, trebuie avut în vedere că dezvoltarea mașinilor agricole și, în general, perspectivele mecanizării lucrărilor și proceselor de lucru din agricultură, sunt strâns legate de modul cum vor evolua în viitor resursele tehnice energetice, cât și de ritmul, relativ lent, de evoluție a acestora. Pornindu-se de la studiul eficienței energetice a ecosistemelor în evoluția lor istorică, de la începuturile ei și până la tehnologiile de
Reducerea consumului de combustibil şi tasării solului în agricultură by Cazacu Dan () [Corola-publishinghouse/Administrative/91644_a_93259]
-
Numai terminați repede cu secretele, că acu pică, știi tu cine, bufni în râs scorpia mică. Cine să... Ce vorbește asta? Prostii, prostii, n-o băga-n seamă, îl liniști Irina. Vrea să te necăjească. Hai. De ce râde? Irina își strânse capotul pe ea și, luându-l de mână, îl sili s-o cuprindă cu brațele și s-o privească în ochi. Zi mai repede. Ce-ați făcut? Cum ați scăpat? Ochii ei de pisică se îngustară pe fața rotundă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cu brațele și s-o privească în ochi. Zi mai repede. Ce-ați făcut? Cum ați scăpat? Ochii ei de pisică se îngustară pe fața rotundă de copil, coama zburlită se scutură peste el îngropându-l în miresme. Irina! șopti, strângând-o nestăpânit, și, înfundându-și fața-n mătasea caldă a părului ei, aspiră adânc. Fii cuminte! îl potoli Irina, răsucindu-se cu genunchii goi rezemați de genunchii lui. Îi înfipse mîinile în păr, împingându-i capul pe spate. Tata știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
aștepta? Cumnată-sa coborî și-i puse palma peste gură. Sssst! O simți neliniștită, ca un foc gata să izbucnească. Ce-i? Ce s-a mai întâmplat!? Nu s-a-ntâmplat nimic, nimic, scutură capul Cerboaica. Sssst, îl rugă iar, strângându-l de mână, și continuă să-l tragă după ea afară, lipindu-se de el, în îngustimea scărilor prin care lunecau ca printr-o hrubă fără aer. Buimăcit cu totul de-ntâmplare, se-ntreba dacă nu visa, era mort de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
stomacul lui erau mărite chinuitor de priveliștea deslușită de-aproape. Mormane de mici sfârâitori și cârnați usturoiați dispăreau sub ochii lui, ca-ntr-un cataclism, în fălcile osoase. Își înfrupta ochii cu pâlpâirea și zvâcnetul gol al dansatoarelor și-și strângea pumnii și dinții, văzând cum se-ndoapă dihăniile cu frișcă și șampanie. Se descătărămau să-și lărgească burta și se așezau temeinic pe mâncare, aruncând hălci întregi în gâtlejurile desfundate, sfârtecând sâni delicioși cu ochii și nările, înfruptându-se din șolduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
muncită, își spuse și, foindu-se prin casă, începu să se îmbrace. Cu ochii încordați, nimeri geamul și-l crăpă încetișor. Lumina lăptoasă năvăli buimacă înăuntru, cenușie și rece, făcând-o să clipească mărunt. Bătrâna se întoarse oftând și-și strânse părul la spate. Se uită cum doarme nora, cu fața-n sus, c-o mână sub cap, dezvelită și transpirată, c-un picior afară, cu genunchiul gol și rotund deasupra cearșafului. Ce-i pasă! Doarme ca pietrele! Nu-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
noi, păcătoșii, acum și în ceasul morții noastre... Luă apoi mătura de după ușă, târnul de gunoi, o cârpă și puse mâna pe clanță. Mălaiul s-a terminat. Vino jos după făină, la Invalid, o rugă și închise ușa după ea. Strânsă între pereții dospiți de mucegaiuri, scara veche trosnea răgușit. Bătrâna, târșindu-și picioarele-ncălțate-n târlici, trecu pe lângă ușa apartamentului celor două fete de la etaj, fără să întoarcă fața, să privească cu coada ochiului, ca și cum s-ar fi temut să nu se molipsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
-n jiletcă, te rade dintr-o trăsătură de condei și te lasă cu fundul gol, ba încă, dacă faci gură, te mai bagă și la mititica. Asta-i viața noastră. Așa-i făcută, zicea el, și de asta, zicea: Fur, strâng de gât pe cineva, mă fac frate și cu dracu, numai pe copii să-i scap. Ei să nu se mai milogească pentru o bucată de pâine și să câștige banu cu condeiu, nu cu lădița-n mână și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
era că trăgea nădejde că numai aceasta îl putea găsi și numai așa avea să se încheie și zbuciumul ei. Sfârșită, fără puteri, rezemă coada măturii de poartă, lăsă fărașul la picioare și, cu cârpa de șters sub braț, își strânse coatele, împietrită. Urmări, ca o dusă de pe lume, goana mașinilor pe drum. Colbul ce se târa în urmă și plutea peste acoperișuri ca o amenințare. Da, da, oamenii au făcut războaiele, și Dumnezeu, să-i pedepsească pentru nelegiuirile lor, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să le despartă pe bietele mame de lumina și sprijinul bătrâneților lor. Când le vin băieților mințile la cap, e prea târziu. Sunt ca mânjii închiși în țarcuri străine. Mama nu mai poate ajunge să le dea drumul, să-i strângă în brațele ei tămăduitoare, să-i aline de toate rănile. Dacă te ascultam pe mata, mamă, dacă nu veneam, dar voiam să-mi fac și eu un rost lângă fata pe care-o iubeam și cu care m-am căsătorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Țevile lungi amenințau cerul. Totul era nesigur, încărcat de neliniște. Venit din fundul lumii și ducând în cenușa prăpădului năruit peste lume, drumul se zvârcolea între ziduri, lângă ea, ca o ființă strivită. Bătrâna respira tot mai greu. Ținea coatele strânse la piept, fața îngropată în podul palmelor, ochii îi erau pustii. Privea totul în același fel, intens și dureros, dar nu părea speriată. Mai curând buimăcită de ce vedea: de mașinile acelea și de tunurile care se legănau greoi, surpându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]