11,293 matches
-
și să nu cadă la pământ, de unde nu s-ar mai fi ridicat niciodată. — Ce ai? — S-a terminat. — Ce...? — S-a termi... A fost ultimul cuvânt de care-și amintea și, când se trezi, simți cum o mână se străduia să-l facă să înghită un pic de apă, cu care era cât pe ce să se înece. Căzu din nou într-o stare de inconștiență și când, după câteva ore, își veni în simțiri, îl văzu, în sfârșit, în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mai și zbierînd la javră: După el, Jerry! După el, mă băiete! Și ce-am mai văzut la urmă era trăsura aia blestemată dînd colțul și fața de oaie Înăuntru gesticulînd și javra dracului după ei cu urechile pe spate străduindu-se cît putea să-i ajungă, să-l rupă În bucăți. țnu că asta-i culmea prea se potrivesc toate, auzi fața de oaie exact parcă-l văd) Și deodată a coborît asupra lor o mare lumină și au văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vechi, cumpărat înainte de război, și n-avea prea mult noroc. Tanti Mae a venit până la mine. M-a prins de încheietură, s-a uitat la ceas și a exclamat: „Eei.“ Stăteam amândoi acolo și ne uitam la Clyde cum se străduiește să bage într-a-ntâia. Zgomotul motorului și al vitezelor a risipit liniștea și mirosul de caprifoi atât de tare încât îmi venea să mă duc la el și să-i spun să termine cu toată gălăgia. M-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
până când am auzit că liftul începe să urce. M-am întors în hol și am luat-o pe scări până la etajul patru. Coridorul era pavat cu bucăți mari de gresie veche, cu linii și crăpături din loc în loc. M-am străduit să înaintez de-a lungul carpetei, mergând încet, o fâșie de un verde șters. Pe coridor era liniște ca într-un mormânt. Sau ca într-un mausoleu, cu care avea o vagă asemănare. Aerul încărcat părea că nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
am pregătit să îi fac față, ceea ce nu era atât de greu. Nu aveam chef de flirturi premeditate. Pur și simplu n-am putut să stau în casă, Sam, a spus pe un ton patetic, nu am putut. Prea se străduiau cu toții să-și șteargă memoria în colectiv - hai să facem curat ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat și apoi mergem să bem ceva și nimeni nu va mai deschide subiectul. Dar, Doamne, abia i-au luat corpul de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fi albastru închis și mobila, din lemn sau oricum va fi ultima modă la vremea respectivă. Din nefericire pentru silueta mea, mă așezasem lângă vitrina cu mâncare, vizavi de o prăjitură cu morcovi care parcă mă striga pe nume. Mă străduiam să ignor cântecul ei de sirenă când o voce a spus: —Scuză-mă. Era o fată cu părul des și scurt, blond decolorat, cu ruj roșu și o față foarte drăguță. Picioare lungi, în blugi tociți, și o jachetă neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
spus ea într-un final, pot să îți spun că te întreb pentru că ești, erai prietenă cu domnișoara Jackson. Se știe că erați amândouă la petrecerea unde a murit. Putea foarte bine să-ți vorbească despre scrisori... —Trebuie să te străduiești ceva mai mult decât atât. Părea că s-a decis. — Sunt motive personale pentru care nu pot, a repetat. —Atunci asta e. M-am ridicat. —Nu primești ceva pentru nimic. S-a uitat în sus la mine, cu ochii cafenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
era de mirare că Albatrosul lui Baudelaire era cel mai cunoscut poem în toată lumea. Numai în România, de exemplu, există o sută de traduceri, dintre care cel puțin 26 considerate de excepție. De ce tocmai albatrosul? Chiar și eu m-am străduit să fac o variantă a mea, șlefuind textul mult timp ca pe o pepită de aur. Câtă bătaie de cap mi-au dat de exemplu cuvintele simple „prince des nuées“ care fuseseră traduse diferit de poeții traducători - regele norilor, monarhul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mereu că uită să-l spele. Dar în spălătorie Feifel se simți din nou obosit și somnolent. Ca de obicei îl vizită gândul că orice ar face e zadarnic. Dar pentru că trebuia mereu să-i fie pe plac soției se străduia să facă totul perfect. Iubirea pentru Rita creștea parcă în pieptul lui ca un val de mare. Rita nu era numai soția lui, ci într-un fel chiar mama lui pe care o pierduse în copilărie. Cu toate aceste sentimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
schimb. Trebuie să mă obișnuiesc cu binele, asta cere timp. Trebuie să tânjesc mereu după ce e bine și poateă până la urmă ceva din stropii mării bunătăți mă vor atinge și pe mine“. Toată noaptea a stat la masa de scris străduindu-se să scrie un articol, deși nu avea nici un chef de așa ceva. Despre miturile Cabalei în lumea actuală. La redacție, colegii l-au lăudat pentru prima oară. Era atât de ciudat. Cu cât se simțea mai neputincios, cu atât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
în mod curios de unul din profesorii lui Zaharel, de la școala primară. Când l-am auzit vorbind așa mi-a venit să-i sar în brațe de bucurie. Dar el m-a respins dezgustat, cu un gest de dispreț. - Marș! Străduiește-te mult, pentru a atinge umbrele unghiilor mele! Într-o clipă am înțeles că existau ierarhii ale întunericului. Și după asta am fost dezamăgit, mi-a pierit pur și simplu cheful de a-l chinui pe Zaharel. Am căzut într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
profitat de ocazie și am luat loc acolo unde eram invitat, promițând că nu-l voi mai chinui niciodată, cu toate că totul e posibil în lumea asta rotitoare. Zaharel și cu mine am devenit cu timpul ca doi alchimiști care se străduiesc să stoarcă aur din materiile cele mai impure. Când soarele se lasă așteptat la Stockholm, el mă întreabă neliniștit: - E ceva de povestit azi? - Se pare că stă să plouă, îi răspund eu din camera ocultă a inimii. Căci ploaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cumpere ceva pentru Tua și familia ei. Și poate un parfum bun pentru el, ca să miroasă bine. Dar îi era greu să meargă. Ca și cum pielea ghetelor i-ar fi intrat la apă, sau poate picioarele i se umflaseră. Totuși se strădui să meargă, legănându-se ca o gâscă, balansând greutatea când pe un picior, când pe altul. De câte ori nu glumise rabinul pe seama bietelor lui ghete. Pe jumătate în glumă, pe jumătate în serios, rabinul spusese că ar trebui ca comunitatea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
multe despre Natanael. Din gura lui aflase acum că cel de dinainte de a se îndrăgosti fulgerător de ea fusese un băiat cam leneș, cineva care studia făcând eforturi mari numai pentru proba finală. Nu fusese interesat de studii și se străduia sporadic numai ca să le facă plăcere părinților, care erau profesori și credeau că meseria lor era cea mai interesantă și plină de sacrificii vocație. Natanael aparținuse acelui tip infantil cu o doză puternică de egocentrism, visând în secret să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ca un vaporaș pe apă. Schimbarea lui de pene se petrecuse armonios, după perfecțiunea plină de mister a naturii. Cu ceea ce îi mai rămăsese pe corp, putea să zboare ținându-se în echilibru - toate astea parcă mi se arătau, Sucki străduindu-se să mă „învețe“, „să-mi transmită“ ceva din minunile ființei sale, în limba lui fără limbă. Mai târziu, Sucki a început să cânte și să facă spirale și alte semne geometrice, zburând în spațiul dreptunghiular al sufrageriei. Îl numeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
până nu demult neștiută? Buclele-i înspumate și cu desăvârșire umane îi curg valuri pe umerii lați și mândri, fermecându-l parcă până și pe zeul coborât din navă, deși acestuia nu-i pot zări chipul nicicum, oricât m-aș strădui. Cine, cine este îndrăznețul acesta legendar și cum de nu se teme de nimic, spre deosebire de ceilalți, care tremură și se prosternează în fața zeului extraterestru, de prea-cumplită teamă? Deși nu pot vedea figura acestui temerar aproape-om, el fiind mereu întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
vede că am exagerat, căci am simțit cum praful se lovește de cerul gurii. Înghițind din reflex, am realizat că o amărală grețoasă și intensă îmi umple gura de salivă. Observând că Nelly mă privește plină de interes, m-am străduit să nu mă strâmb. Ochii ei de un albastru murdar erau acum negri, doar o bandă îngustă albastră înconjura pupila lor neagră, îngrozitor de dilatată. Ca și Mik, își mișca buzele continuu, lingându-și-le. Am vrut să întreb ce tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
i se părea că aude cuvântul "tata". De când născuse Ileana, Toma era nebun de fericire. Copilul îi umplea viața, abia aștepta să termine orele de program ca să vină repede acasă și să petreacă cât mai mult timp cu feciorul. Se străduia să-și ducă la bun sfârșit obligațiile de serviciu și îi refuza pe colegii care îl mai invitau la o ieșire cu băieții. Aveau un copil bun și cuminte. Cristi auzise că sugarii plâng mult, mai ales noaptea și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
refuzase cu delicatețe, spunându-i că nu-i nevoie. Voia să rămână singură cu soțul ei și să se ocupe de creșterea micuțului Mihăiță. Timpul începuse să se scurgă într-o rutină zilnică. Serviciu, casă și iarăși serviciu. Cristian se străduia să o ajute pe Ileana cât mai mult. Odată sosit de la muncă prelua el grija copilului, lăsând-o pe soția lui să-și mai tragă sufletul. După ce luau masa, ieșeau la o plimbare în parc și apoi intrau în programul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Din când în când, se ridica pe vârfuri și ținea mâna în dreptul scobiturii întunecate de sub tavan. Simțise încă de la început un curent slab de aer care circula dinspre el spre adâncuri. Asta însemna că acolo, dincolo de peretele pe care se străduia el să-l sfărâme mai era o cavitate, poate tot o peșteră. Se urcase pe vagonet și încercase să privească în interiorul găurii de acolo. Nu vedea nimic, după câțiva metri, raza lanternei se pierdea în întuneric. Nemulțumit se întoarse din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
zdruncinătură puternică, vehi culul se opri. Nu se poate! exclamă Costi lovind ușor cu palma în volan. Ce ai dragă, de nu pornești? Scoase din nou din viteză și răsuci cheia în contact. Ascultă mieunatul îndelung al demarorului care se străduia să pună motorul în funcțiune. Degeaba, acesta nu voia să prindă viață. Ochii îi coborâră pe indicatoarele de la bord care clipeau slab. Rezervorul de motorină era pe jumătate plin, deci nu aceasta era cauza. Curent în acumulator avea, doar auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că ursul nu se atinge de stârvuri, așa încât se hotărî să facă pe mortul. Nu era sigur dacă îi va reuși, dar era singurul lucru pe care îl putea face. Se lăsă pe o parte, ghemuindu-se strâns la pământ, străduindu-se să respire cât mai rar ca să nu se dea de gol. Auzea acum deslușit zgomotul făcut de animalul ce se apro pia. Simțea panica pătrunzându-l până în măduva oaselor. Toată ființa lui îl îndemna să o rupă la fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o ștergem mai repede de aici. Acușica vine presa și nu-i cușer să ne găsească lângă el. Cristian Toma simți cum începe să alunece pe un tobogan lung. Senzația de cădere îi ridica stomacul în gât, iar el se străduia în continuare fără succes să se ridice de jos. Auzi pași ce alergau în jurul său, după care, se scufundă în beznă. Se trezise la spital, în salonul de terapie intensivă. Durerea surdă în piept nu-i dădea voie să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să se miște. Probabil că gemuse fără să-și dea seama, pentru că o asistentă apăru repede lângă el ca să îi verifice cateterul înfipt în vena de la mâna dreaptă. Îi pusese dosul palmei pe frunte, spunându-i să stea liniștit. Se strădui să-i răspundă dar buzele refuzară să scoată vreun cuvânt. Era confuz și alunecă din nou într-un somn adânc. Nu știa cât timp trecuse dar acum se afla în alt salon. Afară era întuneric, deasupra capului ardea un bec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
căscată pe profesorul de matematică. Raționamentul său nu era deloc greșit și nici soluția găsită nu era incorectă, însă totul era atât de complicat și de cele mai multe ori nu avea nici o legătură cu tema studiată în ziua respectivă. Oricât se străduia profesorul să-l aducă înapoi spre subiectul tratat în ora de clasă, nu reușea cu nici un chip. Odată ce găsise o rezolvare, nu mai era în stare să vadă o alta, chiar mai simplă. Deși nu primea nota maximă, era totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]