4,708 matches
-
Și atunci propune diferitelor ordine și rituri să se Întâlnească la Wilhelmsbad pentru o „convenție“, cum Îi ziceau pe atunci, a statelor, majore, să zicem. Trebuia să se răspundă la următoarele Întrebări: ordinul are cu adevărat drept origine o societate străveche, și care anume? Există cu adevărat niște Superiori Necunoscuți, păstrători ai tradiției antice, și cine sunt ei? Care sunt scopurile adevărate ale ordinului? Acest scop este restaurarea ordinului Templierilor? Și tot așa, inclusiv problema dacă ordinul trebuia să se ocupe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
se uite după locuri bune de pitit. Raza drumețiilor de weekend ale părinților s-a extins, odată cu setea lor de „cultură“. Au trecut de la picnicuri simple și atracții de margine de drum la situri istorice și Wakefield a explorat cimitire străvechi și cîmpuri de bătălie din Războiul Civil, transformate În timp În labirinturi de spațiu uitat. La vîrsta adolescenței, expertiza lui era atît de bogată Încît putea să intuiască spații secrete neutilizate aproape fără să se uite. Interiorul intuitiv al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
l-a declarat ca fiind iubit de Domnul și a mulțumit tinerei mame pentru a fi adus pe lume frumusețe În mijlocul urîciunii războiului! Ființa sa este plăcută Domnului, a spus el. Dar sub biserica fumegîndă zăceau ruinele unui templu păgîn străvechi și sub acelea Înlănțuit În fundul unui puț zăcea un monstru muribund. Era Fiara Urii Încă vie și cerînd carne de prunc De acolo, de sub ruine. Arhitectura, ca și Galia, se Împarte În trei părți partea care există prin amabilitatea Nature
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
laț de sîrmă care i se Înfășoară În jurul gîtului. Nu, preferă mai degrabă să fie un bătrînel, uitat de moarte - ca urmare a succesului Pactului lui cu Diavolul - croindu-și drum cu greu către etajul de sus al unei biblioteci străvechi, Într-un birou cu o fereastră care dă spre o piață autumnală, scăldată În melancolie. Știe locul: În piață este o statuie a lui George Washington ținînd În mînă un pergament făcut sul. De la poalele dealului, sulul arată ciudat, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să-și verifice e-mailul. Acolo, înconjurat de un desen viucolorat, îl aștepta un mesaj de la fiul său. NU UITA, spunea mementoul electronic, AZI E SEARĂ DE FILM. În fiecare marți, încă din timpuri imemoriale, Jack și Ben oficiau un ritual străvechi, constând în a comanda pizza și a vedea un film împreună. Când îl inițiaseră, fusese Postman Pat, iar acum erau șanse să fie mai degrabă The Postman Always Rings Twice, dar tradiția dăinuise. Jack era oarecum măgulit, fără a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
am mâna formată, m-am săturat de scrisul ăsta - e și urât, de multe ori nu înțeleg ce scriu. Ce pregătiți de Crăciun? Nu ne-am hotărât, ar fi frumos și un plugușor, și o parodie. O să facem un plugușor străvechi pentru cadre și o parodie pentru hoți. Impresia artistică e 2%, și afară, restul e profit. Totul este pentru bani, și creioanele se fac pentru bani, și mâncarea, aparatura pentru vânzare. Și afară e la fel. Interes. Vă spun o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
lucrurilor să pară tinerilor singura atitudine acceptabilă”, notează Marcel Raymond în deschiderea capitolului despre „Dada“ din De la Baudelaire la suprarealism, explicînd dadaismul prin „spiritul de neîncredere universală” și „refuzul de a sluji, care a scuturat atîtea consemne tradiționale și credințe străvechi” (De la Baudelaire la suprarealism. În românește de Leonid Dimov. Studiu introductiv de Mircea Martin, București, Editura Univers, 1970, p. 216). Un articol semnat în nr. 2 din Chemarea de N. Porsenna se intitulează, elocvent, „Apoteoza unor valori negative“. Valorile negative
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de cît, la crearea, în cercuri de cititori, puțini la număr, a unei mentalități nouă”. Pornind de la ideea că, „în contrast cu cele mai largi libertăți obținute pe hîrtie, trăim azi clipele celei mai întețite urgii”, autorul articolului consideră că „propagarea ideii străvechi de libertate și democrație” se lovește nu atît de instituțiile viciate (monarhia, Curtea, camarila, Siguranța, Comisarul regal, politicienii chiar), ci, înainte de orice, de rezistența publicului „inconștient și temător, trîntit în paiele nepăsării lui tradiționale, aici, cu România lui Mare trasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
colegii lui de serviciu însurați îi mărturiseau, în pauza de prânz, la gura sobei, cât de mult se temeau de soțiile lor, el se întreba cât din ceea ce i se spunea era adevărat. Nu făcea oare parte cuvântul „teamă“ din străvechea strategie a exagerării prin care soții căutau să-și împace soțiile? Oricât de înspăimântătoare ar fi o soție uneori, nu se poate să nu aibă o slăbiciune pentru propriul ei bărbat, nu? Și până la urmă va căuta să-l ierte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și care-i mai frumos? Mâna mi se oprește: e prea puțin. De ce m-ai trimis în lumină, Mamă, de ce m-ai trimis? Trupul meu cade la picioarele tale greu ca o pasăre moartă. CUVÎNTUL DIN URMĂ Arendaș al stelelor, străvechile zodii mi le-am pierdut. Vieața cu sânge și povești din mâni mi-a scăpat. Cine mă-ndrumă pe apă? Cine mă trece prin foc? De păsări cine mă apără? Drumuri m-au alungat. De nicăieri pământul nu m-a
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
țărm mutîndu-i, i-a mântuit spre celălalt peste vîltoarea-adîncă. Dar ce liniște-i acum la vad ! Ce trează-amiaza ! Prin istorie adie doar miros de otavă. Subt pod un șarpe se sorește, lung și nemișcat, ca-ntr-o emblemă rară, de străveche slavă. GIORDANO BRUNO CÎNTĂ BALADA PERMANENȚEI E același, nu-s aceleași. E același unic soare răsărit din munte, gând. Să se întrupeze-n vale alte umbre sunt la rând. E același, nu-s aceleași. E același unic soare albul inului
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
ridice și moralul. În fundul dulăpiorului din baie dau peste o veche mască facială cu argilă de la Body Shop, care promite să curețe toate impuritățile. LÎngă ea, se găsesc un tub de exfoliant cu extract de caisă și o cremă Darphin străveche, care pretinde că te revigorează și te revitalizează. Pregătesc o baie fierbinte (la ce sînt bune weekendurile În care nu ai grijă de copii, dacă nu să-ți satisfaci cîteva capricii, Îmi zic) și mă Întind În spumă, savurînd senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
întortocheat pe care, plin de brațe, cotituri, lățiri și gâtuiri îl făcea râul. Acolo, după ce s-a despărțit în două brațe la o milă în amonte, râul se reunește la poalele unei ridicături de pământ, pe care se-nalță un străvechi paraclis, împrejmuit de plopi, în mijlocul unei pajiști. Ușa bisericii era deschisă, și, din instinct, m-am dus să văd ce era înăuntru. Între cercul de copaci și paraclis se vedeau câteva morminte având deasupra cruci grosolane. Rotari m-a urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
număra printre adalingi, se bucura de cea mai mare onoare și avea în păstrare vipera de aur. De mai multe ori l-am ascultat povestind la curte miturile, legendele și istoria poporului său, învățându-i pe copii cântece și dansuri străvechi. Cunoștea taina vâscului, și se spunea că ar fi văzut spiridușii de lumină care păzesc hambarele; ghicea pentru femei noaptea în care să ducă două ouă sub teiul menit zeiței Freya, pentru a avea parte de fertilitate; spunea bărbaților când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Transmiterea numeroaselor sale cunoștințe a fost întreruptă din pricina catolicismului impus lor de către regii Autari și Agilulf, pentru a face pe placul reginei Teodolinda. În schimb, acasă la el încă se mânca pe mici măsuțe separate una de alta, după obiceiul străvechi, și se făcea cea mai bună bere din regat. - Stiliano Sirianule, mi s-a adresat Faroald, noaptea trecută a fost lună plină, și Rachti l-a invocat pe Wodan, care i-a grăit prin zeița Nerthus. Rachti crede că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Classe a doua zi, având la noi o sumă măricică de bani, pe care ne-a dat-o Aronne. N-aveam de mers decât câteva mile, și nimeni nu ne-a tulburat acea scurtă călătorie. Lume multă bătea drumul spre străvechile bazilici și spre biserica Sant’Apollinare. Orașul pe care Ravenna l-a văduvit nu numai de însemnătate, dar și de episcopat era bine zidit și avea o garnizoană care să-l apere; se afla încă la cheremul acelor nobili și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
că era gata să primească botezul. Numai că Rachti l-a luat pe nu în brațe, și eu i-am dat dreptate. Ba chiar l-am convins să continue să-i învețe pe copiii de la moșie credințele, poveștile și obiceiurile străvechi. Mai mult, m-am apucat să le transcriu într-o carte pe care încă o am, spre a nu se pierde odată cu moartea sa. Un popor care-și reneagă propriile rădăcini este ca un om căruia i se usucă picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-și piardă libertatea. Tot cu Rachti am început să colecționez și să aștern pe pergament legile longobarzilor. Așa se face că la moșie, în iarna de dinaintea primăverii anului 627, au existat două școli: una pentru consolidarea identității și a tradițiilor străvechi, și alta pentru a avea o armă în plus cu care să fie apărate. Mult mă vor putea învinui că m-am folosit de Domnul nostru Cel Atotputernic în scopuri politice, ceea ce eu nu neg, căci am făcut-o de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sosirea longobarzilor. Orașul era locuit încă de mulți romani și dispunea de mori datorate apei numite Garza, și existau prăvălii de toate felurile. În Brescia existau încă multe palate, chiar dacă părăginite, cum ar fi templul capitolin, teatrul și forul. Vestigiile străvechi, și în primul rând apeductul, au fost curățate și întărite din porunca lui Rotari. Exista încă, pe vârful unui deal numit Cidneo, un castel, sau mai exact o fortificație militară. Nu foarte departe de acest deal spre zidurile de apus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să înaintăm în beznă de o vagă lumină venită parcă tocmai din fundul pământului. Auzeam valurile spărgându-se zgomotos de stânci. Ne-am trezit într-o grotă cu podeaua jilavă și nisipoasă, în care răsfrângerea razelor pe apă lumina un străvechi templu transformat în altar. Grilajul masiv și ruginit care despărțea grota de mare era dat de perete. I-am făcut semn camaradului meu să se oprească și n-am scos capul decât ca să privesc. Pe țărmul îngust și stâncos doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o mai mare discreție în relațiile mele cu femeile. Într-o seară, când afară ningea, împresurați de o tăcere absolută, vorbeam despre înțelepciunea Alexandriei, ce se pierduse din pricina arabilor. Adeodato spera în ceea ce îi fusese de curând dezvăluit: câțtre cărțile străvechi și prețioase conservate în cele două biblioteci ale școlilor alexandrine. În plus, ca întotdeauna, încerca să mă aducă la credință. Eu îl respingeam cu tot felul de sofisme și digresiuni care-i astupau gura. Când argumentele lui erau zdrobitoare, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
loc considerat sfânt de longobarzi și de romani. Faima sa începuse prin anul 490, când unui negustor de vite care-și căuta pe acel munte un taur rătăcit i s-a întâmplat un lucru deosebit de ciudat. Ajuns în preajma unei biserici străvechi cu hramul apostolului Petru, a găsit taurul îngenuncheat ca și cum s-ar fi rugat dinaintea unei grote. Deși și-a dat toată silința, nu a reușit să-l clintească din acel loc. Crezând că singurul lucru care-i mai rămăsese de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
simt și eu că toate visele trec prin somnul dulce, amețitor. M-am trezit ca din somnul veșnic , simțeam că am aripi din blândul foc al vieții nestinse, înviate ce lumina calea mea spre mâna de culori unde din imagini străvechi îmi cream o lume. O lume a iubirii, a fericirii, a adevăratei voințe. Acolo, îngerii dorinței așteptau ca îngerii iubirii eterne să înceapă festivalul inocentei. Îngeri de lumină pregăteau curcubeie din lacrimi pentru cei ce uitau că sunt ei însăși
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
infinit, noi explorări. Într-un ultim zbor, voința se răsuci strălucitor în aerul îmbălsămat - un nou portal ni se înfățișa. Am intrat încurajator prin el, sperând să fie noi plăceri de întâmpinat. Și eu simțeam că am aripi din sunete străvechi ce mă îndemnau pe calea spre drumul regilor pierduți. Există oameni ce nu-s călăuziți? Ei joacă jocul lui Atrax mai mult de o eternitate pentru a găsi calea după harta voinței, dar li se întâmplă doar adulților, celor care
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mama mea cea dragă. Gălățanu Nicoleta, clasa a VII-a Școala Gimnazială ,,Nichifor Ludovig” Niculițel Tulcea profesor coordonator Șerban Daniela Plaiurile dobrogene Locul în care m-am născut și am copilărit este casa bătrânească de pe malul Dunării din plaiurile dobrogene străvechi. Când mă gândesc la toate lucrurile ce mi s-au întâmplat, fie rele, fie bune, în acele locuri pline de mândrie și înțelepciune mă simt un om norocos că am avut ocazia să îmi împart copilăria cu oamenii și tărâmurile
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]