6,493 matches
-
și trufie Când șovăi spiralat sau răsucit: Sunt scorpionul care toate știe În mediul de argilă aurit. Înțepenit în studiul de latină, Pentru ca mări, deșert de nedescris Să nască cerul toamnei fără vină Eu am iluminat tristețea-n vis. Când strigătul nopții ce n-are părinți Se leagănă-n umbre sub fețe de sfinți Și grinda-i linsă de văpaia rea, Întinsa-mi coadă te lasă fără grai: Alerg și m-ascund, dar la-nceput de mai Mortală va fi mușcătura
PAUL POLIDOR A REALIZAT O TRADUCERE CONSONANTĂ CU SPIRITUL ORIGINAL de DUMITRU BĂLAN în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374455_a_375784]
-
coasele morții ating exaltarea căderii omului între două segmente ale unei clepsidre de foc în care nisipul cântă mările și oceanele și munții din care s-a născut finețea lui se naște în urma cernerii verbelor încă necunoscute oamenilor trăite până la strigătul copilului care joacă ruleta cu aripile unei păsări din lemn de asta cred că focul de tabără al fiecărui individ reușește să nască scântei bancul lui Dumnezeu împinge scânteile spre cer râde secunda și trupul timpului freamătă încercări femeia aude
ÎN URMA CERNERII VERBELOR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374522_a_375851]
-
Un punct devine Terra, un punct e Galaxia Ș-ntregul Univers devine-n mine-un Punct ! GENEZĂ Nemărginirea din cosmos mai păstrează urmele facerii noastre, când ea născu omenirea într-o ceață de sânge selenar, când fiecare stea gemea cu strigăt de lumini născându-ne, când Terra se rostogolea cu vaiete de vulcani și sânge de lavă prin albiturile Căii Lactee. Oricum, lăudată în veci fie nașterea noastră din focul ceresc lăudată în tot infinitul să fie (și lăudată va fi) - fierbintea
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
pdf, Nirvana. „Mire, uite aici un link. Citește tu poeziile astea ale lui Eugen Dorcescu, te rog. Eu nu pot...” Absorbită de ele, le-am citit dintr-o suflare. Ca pe un singur poem. Auzindu-le. Ca pe un singur strigăt. Vizualizându-le. Ca pe un singur episod. Cel final. Dintr-un serial, original conceput, despre aceeași, recognoscibilă, viață întru moarte. Le-am citit cu sentimentul că numai durerea poate fi întreagă. Că numai trăirea durerii ne leagă cu adevărat. Așa
MIRELA-IOANA BORCHIN, NIRVANA ...DOAMNE, CUM! de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876]
-
se dezlănțuie al sufletului văpăi. E multă iubire și multă durere, concentrată pe umbra pașilor tăi, Pași repezi, ce astâmpără setea din pădurile tropicale, Etajate pe imense balansoare, din a inimii puncte cardinale, Rupând suferințele dimineților matinale. Printre nori aleargă strigătul mut al înfometaților dulăi, Eu totuși mă apropii fără teamă de umbra pașilor tăi. TRUPUL INIMII MELE Trupul inimii mele răzvrătit de atâtea himere Eliberând lacrima gândului prin care am învins, Cetățile părăsite din vis. Te-am găsit printre zâmbete
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > SFÂȘIETOARE RUGĂ A NENĂSCUTULUI Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 1688 din 15 august 2015 Toate Articolele Autorului Mi-am cioplit propriu-mi chip pe inimi de vânt, pe strigăt de lună, pe izvoare fără hodină; cum să-l mai adun într-un „pumn de nisip“?! * Mi-am dăruit sufletul fiarelor, să-i astâmpăr sfâșierea ; cum aș putea să-i mai adun rămășițele-i... de la “festinul durerii?!" * De trup, aș
SFÂŞIETOARE RUGĂ A NENĂSCUTULUI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373399_a_374728]
-
Autor: Eugen Dorcescu Publicat în: Ediția nr. 2270 din 19 martie 2017 Toate Articolele Autorului Eugen Dorcescu Ioanitul Mirelei-Ioana Bătrânul Cavaler se-ntoarce-acasă, Frumos și pur, la fel ca la-nceput. Nici urmă n-a rămas din lănci și scut. Din strigătul de luptă - o grimasă. Luna de jar și soarele de fier, Ritmând, îi luminează Infinitul. Mustesc de vid și zorii, și-asfințitul, În vidul greu dintre pământ și cer. Așa se pierde el, spre Împăratul Pe care-o viață-ntreagă
EUGEN DORCESCU, IOANITUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373440_a_374769]
-
munți și cerurile-nalte răzbate câte-o doină cântată de-un copil, iar se cutremur’ cetini din brazii de departe. Ți-e părul tău cel verde o vatră de cenușă, stinsă cu lacrimi multe din ochi tăi de jar, asculți strigăt de jale și doruri nesecate, aștepți să se coboare al Cerului lin Har. Ești tristă iar, Măicuță, te văd slăbită chiar și nu știu cum aș face să-ți iau acum durerea: nu plânge după codri, nu plânge după mare, căci inimile
INTERVIU CU DOMNUL GHEORGHE A. STROIA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373392_a_374721]
-
cât o țară, odrăslit în cununi de Doine și Legende, de Dor și Suferință, de Lacrimi și Sânge, de Lanțuri și Cătușe, de Prigoniri și Răstigniri, de Cruci și Învieri ale Neamului nostru dacoromân sfânt, țâșnește spre înaltul cer prin strigătul acestei minunate Românce: „De azi refuz să mai plătesc impozite, refuz să mai am carte de muncă în acest stat guvernat de oameni incapabili, corupți, needucați, care nu au în vedere decât propriul interes. Refuz să mai finanțez politicieni imbecili
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
bătrâni îngrijiți, cu tineri cărora să li se ofere perspective... Pentru un viitor mai bun pentru mine și pentru copiii mei, în țara mea, nu printre străini. Pentru o Românie de vulturi, nu de struți... Ajunge! Haideți să ne trezim!” Strigătul ei prelins din puhoiul de lacrimi al durerii Neamului, rupe zăgazul unui urlet dureros, ce s-a învolburat într-un țipăt sfâșietor de zvâcnire spre salvare, spre luptă, spre onoare, spre adevăr, spre credință, spre demnitate, spre jertfă, spre biruință
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
un țipăt sfâșietor de zvâcnire spre salvare, spre luptă, spre onoare, spre adevăr, spre credință, spre demnitate, spre jertfă, spre biruință, spre iubire, spre încununare, spre înălțare a poporului frânt de abisul prăvălit de Statul-ateu peste minunata noastră Țara creștină. Strigătul Alexandrei-Svetlana a țâșnit ca un fulger pentru a aprinde în cei care au mai rămas români, Ecoul unui torent ori lava unui vulcan spre dărâmarea tenebrelor politiciste care și-au întins tentacolele meschine, prigonitoare, persecutoare și mișelești peste trupul sacru
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
nostru judecător. Treptat, în mulțime și crescând mai pierde din această capacitate, semănând cu adulții. Li se ia din bine și li se adaugă răul. Inconștient. Frumusețea poeziei și a poeților, frumusețea ta, constă și în păstrarea acestor capacități. „Cât strigătul luceafărului ce se stinge în mare” - trebuie să fiu sinceră acum; la prima ta „citire” pari doar o romantică incurabilă, de neegalat. Te-am comparat cu Magda Isanos, cu poeta verde, cu cea calofilă, nu, nu! Atingi cititorul cu o
POEMELE IRINEI LUCIA MIHALCA – DINCOLO DE LUNTREA VISULUI de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373580_a_374909]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > STRIGĂTUL TIMPULUI ÎN FIECARE PALMĂ A ZILEI Autor: Ioan Daniel Publicat în: Ediția nr. 2293 din 11 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului a venit primăvara au înflorit corcodușii și pomii timpurii îmbracă țara într-un alb nou pe aripile vântului s-
STRIGĂTUL TIMPULUI ÎN FIECARE PALMĂ A ZILEI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373640_a_374969]
-
aripile vântului s-au topit florile timpurii de primăvară și-n surâsul vântului noi flori înfloresc purtând imaginea vieții acesteia în chip de floare curând bureții de spin își vor spune cuvântul brăzdând tăcerea cu chipul lor alb înveșmântați în strigătul timpului din fiecare palmă a zilei se coc așteptările înveselind strigătul zilei până pe degetele norilor în cuvinte colorate cu spumă de vis 04-04-2017 cluj Referință Bibliografică: Strigătul timpului în fiecare palmă a zilei / Ioan Daniel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
STRIGĂTUL TIMPULUI ÎN FIECARE PALMĂ A ZILEI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373640_a_374969]
-
surâsul vântului noi flori înfloresc purtând imaginea vieții acesteia în chip de floare curând bureții de spin își vor spune cuvântul brăzdând tăcerea cu chipul lor alb înveșmântați în strigătul timpului din fiecare palmă a zilei se coc așteptările înveselind strigătul zilei până pe degetele norilor în cuvinte colorate cu spumă de vis 04-04-2017 cluj Referință Bibliografică: Strigătul timpului în fiecare palmă a zilei / Ioan Daniel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2293, Anul VII, 11 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright
STRIGĂTUL TIMPULUI ÎN FIECARE PALMĂ A ZILEI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373640_a_374969]
-
spin își vor spune cuvântul brăzdând tăcerea cu chipul lor alb înveșmântați în strigătul timpului din fiecare palmă a zilei se coc așteptările înveselind strigătul zilei până pe degetele norilor în cuvinte colorate cu spumă de vis 04-04-2017 cluj Referință Bibliografică: Strigătul timpului în fiecare palmă a zilei / Ioan Daniel : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2293, Anul VII, 11 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ioan Daniel : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
STRIGĂTUL TIMPULUI ÎN FIECARE PALMĂ A ZILEI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373640_a_374969]
-
și le-am închis într-o stamină, de tot ce sunt, de tot ce ești, și de explozii fără număr, de frângerea celor lumești și de absența unui umăr, de n-am să strig cât voi putea să-mi ardă strigătul traheea, de nu mă voi cutremura- în mine a murit femeia- ce-a mai rămas e numai lut, îl uscă vântul și mă strânge sub crusta lui, în copci cusut, ultimul strigăt mi se frânge. Citește mai mult De n-
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
să strig cât voi putea să-mi ardă strigătul traheea, de nu mă voi cutremura- în mine a murit femeia- ce-a mai rămas e numai lut, îl uscă vântul și mă strânge sub crusta lui, în copci cusut, ultimul strigăt mi se frânge. Citește mai mult De n-am să izbunesc în plânsde bucuria ta, lumină,de câte fulgere am strânsși le-am închis într-o stamină,de tot ce sunt, de tot ce ești,și de explozii fără număr
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
câte fulgere am strânsși le-am închis într-o stamină,de tot ce sunt, de tot ce ești,și de explozii fără număr,de frângerea celor lumeștiși de absența unui umăr,de n-am să strig cât voi puteasă-mi ardă strigătul traheea,de nu mă voi cutremura-în mine a murit femeia-ce-a mai rămas e numai lut,îl uscă vântul și mă strângesub crusta lui, în copci cusut,ultimul strigăt mi se frânge.... XIV. JOCUL CUVINTELOR, de Emilia Amariei , publicat în Ediția
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
absența unui umăr,de n-am să strig cât voi puteasă-mi ardă strigătul traheea,de nu mă voi cutremura-în mine a murit femeia-ce-a mai rămas e numai lut,îl uscă vântul și mă strângesub crusta lui, în copci cusut,ultimul strigăt mi se frânge.... XIV. JOCUL CUVINTELOR, de Emilia Amariei , publicat în Ediția nr. 2257 din 06 martie 2017. Jocul cuvintelor face incizii în trupul meu chirurgia discursului operează cu raxe X emite judecăți și principii pe care nu le accept
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
durut-o pierzându-și copii. Acum, ne cânta nouă cântecele lor de leagăn. Ochii mi se umplură de lacrimi. Zâmbea cerului, ținându-i nemișcată oglinda.Mă ispiteau valurile, care, aduceau cu sine la fiecare zbatere, câte o poveste. Se auzeau strigătele de ajutor ale pieriților, gemetele de plăcere ale îndrăgostiților, freamătul ascuns al coralilor ce pândeau de o eternitate, comorile piraților. Pașii mei mușcau din nisipul îngenunchiat pe sub trupurile, pline de patimi, ale cotropitorilor. Am luat în mână marea și, am
AVUȚIA LUMII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371336_a_372665]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > STRIGĂTUL NOPȚII Autor: Daniel Dac Publicat în: Ediția nr. 2324 din 12 mai 2017 Toate Articolele Autorului Strigătul nopții abia mai desparte Stele, ce sfâșie bezna de smoală, Cu licăr de foc, izvorât de departe, Să umple abisul și lumea lui
STRIGĂTUL NOPȚII de DANIEL DAC în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371361_a_372690]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > STRIGĂTUL NOPȚII Autor: Daniel Dac Publicat în: Ediția nr. 2324 din 12 mai 2017 Toate Articolele Autorului Strigătul nopții abia mai desparte Stele, ce sfâșie bezna de smoală, Cu licăr de foc, izvorât de departe, Să umple abisul și lumea lui goală. La poale de vreme, în liniștea serii, Încep să răsară flori de cuvânt, Din tainicul vis
STRIGĂTUL NOPȚII de DANIEL DAC în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371361_a_372690]
-
vis, prin noaptea învierii, Purtat peste ape, spre noul pământ. Doar semnul desparte, eternul de moarte, Și ziua de noapte, la ceas de apus, În clipa din urmă, când toate-s deșarte, Tot ce rămâne, e timpul răpus! Referință Bibliografică: Strigătul nopții / Daniel Dac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2324, Anul VII, 12 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Daniel Dac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
STRIGĂTUL NOPȚII de DANIEL DAC în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371361_a_372690]
-
de săbii la țintă fixă, vie ajunsesem. Ce mai, primeam admirația celor din jur și din gradenă pentru măiestrie. Dar la momentul în care cu-o bandană legat la ochi eu am țintit, fata ochită pe loc am doborât... Un strigăt scurt, cutremurător... și a căzut inundând în lac de sânge trupul plăpând și părul castaniu revărsat din coada ce-l purtase. -Vai, cât mă căiam! Viața-i curmasem aceleia ce visele-mi fericea... bolborosește încă pentru sine F. măsurând cu
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]