4,034 matches
-
Astronomii au observat conjuncții nefavorabile ale lunii cu Venus. Și desigur, există multe alte fenomene mai puțin vizibile pentru public, dezlănțuite în pijamaua lejeră, la lumina secretă a lămpii din zenana. Degetele reci ale destinului sunt strânse în jurul testiculelor nababului, strivindu-i sperma și slăbindu-i erecția care ar trebui să asigure viitorul Fatehpurului. Însăși soarta l-a prins strâns de testiculele sale învelite în mătase. Nababul este în drum spre un sătuc obscur de deal, dificultatea aflându-se cuibărită între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și se face din ce în ce mai strălucitor în întunericul din curtea exterioară a zenanalei. Croitorii și-au terminat de mult treaba. Toți ar trebuit să doarmă acum. Dar Jean Loup mai cutreieră încă. Aruncă pe podea mucul țigării, pe care apoi îl strivește sub talpa pantofului său bicolor, lucrat manual. Zenanaua pare a fi locul unde se ascunde micul prost. Și iată-l că apare, târându-și pașii pe scări, pe drumul spre latrină, ridicându-și poalele sariului în timp ce merge. Mititelul! Jean Loup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
atârnând ca niște cârlionți din acoperiș. Peste capetele lor, pădurea comunică prin strigăte, triluri și bâzâit noile știri despre cei trei călători care se adâncesc în spațiul verde. Deodată, ceva sfâșie frunzișul de deasupra lor și o umbră grea se strivește de coroanele copacilor. După o jumătate de oră sau cam așa ceva, tocmai când fotograful începe să respire greu, șteargându-se cu dosul mânecii pe frunte, un iz de mâncare învinge mirosul curat al pădurii și se trezesc în alt luminiș. Bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
rătăcit și cade la pământ pe o grămadă instabilă de crengi. Birch mai lansează o rachetă luminoasă spre cer și-și pierde echilibrul în acest proces, căzând din copac și (o întâmplare pe care o va regreta tot restul vieții) strivindu-și aparatul. Cineva strigă după doctor. Alte figuri indiene și europene fug printre copaci, mai mult sau mai puțin îmbrăcate. Pran urmărește scena cu un sentiment straniu de detașare. Nu au nici o legătură cu el. Fatehpurul l-a inhalat, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
apariția unui chip cu barbă albă, de cealaltă parte a peretelui. — Robert? zice barba. Nu ți-am spus? Nu ți-am repetat de atâtea ori? Tutunul este pârghia de care se folosește diavolul ca să-ți deschidă inima! — Da, răspunde Robert, strivind cu talpa sandalei mucul de țigară. — Ce da? Da, domnule pastor Macfarlane. Cu toate că cei doi nu seamănă de loc, accentul tânărului este foarte asemănător cu cel al bărbii, având inflexiunile unui scoțian educat, din regiunile de șes. Pastorul ridică dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mediului în întuneric. — Blue Pearl? Blue Pearl? Mă auzi? Sunt eu, Rosita, te chem. Blue Pearl, vino la portal. Rosita dorește să comunice. Bobby se uită în întuneric. Nu vede nimic. Mâna doamnei Pereira îl apasă și mai tare, aproape strivindu-i palma. Vrea să-și tragă mâna. Aerul este îmbâcsit și fetid, deși poate e doar din cauza parfumului prea puternic al mediului, care-l lasă fără respirație, îi usucă gâtul și-i umple nările de mosc ieftin. — Blue Pearl? Blue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
doar neșansă și gata, nu contează; se sprijină de unul dintre chelneri, de parcă ar fi fost un perete sau un stâlp. Curând, Flanagan face prima încercare să plece, dar partenerul său se grăbește după el și beat fiind, aproape îl strivește de un perete de pe scara principală a Majesticului, fără a-i păsa de privirile consternate ale bărbaților și femeilor care se duc la culcare. Întâlnirea se termină urât și când Flanagan se grăbește să părăsească clădirea, renunțând la invitația portarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
groază. Planează asupra lui și în timpul zilei următoare și îl face să rămână în pat, de teamă să nu se mai întâlnească pe stradă cu FG. În final, simțind că pereții de piatră se strâng în jurul său amenințând să-l strivească, ia trenul spre Londra și petrece o săptămână fără somn, oscilând între cârciumi și cluburi de noapte, sub influența alcoolului. Cu toate că pornește spre West End este atras de sud și est și-și încheie seara sub o masă, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Sweets se așază la masa lor, o sărută. Se așează. O sărută pe Star. Star, sărut, Star, sărut; o buclă continuă, grețoasă. Nu mai suportă confuzia creată de acel sărut. Bănuiala s-a insinuat în avanposturile minții sale; cu genunchii striviți de plușul roșu al rândului de scaune din față, se uită pe furiș, dorindu-și să poată pleca de acolo, dar este ținutit în scaunul său de aglomerația monstruoasă de corpuri. Pe vas, își petrece cam tot timpul pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
înfiorând parfumul de doruri străjuit, Plutea încet prin aer fulg alb de păpădie Noi îmbătați de vrajă în iarba ne-am iubit ... Năluci în amor Alung himera nopții ce-n brațe o strâng, Buzele-mi ard, de dor parcă-s strivite, Dar rămâne-o urmă pe umărul meu stâng E vis sau ai fost lângă mine iubite? Mireasma prelinsă pe trup răscolind Parfumul ascuns în gânduri deșarte, Tăcerea curmată de buze șoptind S a stins târziu în albastrul de noapte... în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ce stau să cadă. Tot pândind semințele-n ogoare, răstignit e cerul pe ninsoare. Nu știu de ce Nu știu de ce atunci când vreau să zbor, îmi frânge cineva câte-o aripă, De mă înalț spre cer; în fapt cobor Și mă strivesc de sol, în mare pripă. Nu știu de ce dacă ating un vis, M-atrage cineva printre coșmaruri Și mor încet, de visul meu ucis, Sperând doar să revin în avataruri. Nu știu de ce dacă iubesc o stea, Tot universul este
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Și-am rătăcit croindu-mi drum printre destine, Priviri de foc și-au stins văpaia-n așteptări Și-aripile s-au frânt în zborul către zări. Azi plânge o vioară în albul infinit, Mereu îți voi cunoaște pașii ce-au strivit Zăpada neumblată a dragostei dintâi, Surâsul când doream cu mine să rămâi... Când ai plecat ... când ai plecat m-am zăpăcit puțin, iubirea mea o vreme am plutit pe nori de catifea am încuiat urme plânse de șoapte în gânduri
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și încă vrerea-mi este neclintită, Să fim un dor ce-n două trupuri se împarte, Și de-mi va fi mplinită ruga mea șoptită, Nimic și nimeni nu ne va putea desparte. Introspecție Când pleoapele grele de lacrimi neplânse Striveau între gene tristeți de-altădată, Privirea-mi zâmbea, căci lumina răsfrânse Iubirea ce-n suflet fusese brodată. Era un izvor de splendoare-n speranța Născută în clipa iertării divine. Atunci am știut cine poartă balanța Și judecă singur ce-i
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
zori să-ți intuiesc privirea, Surâsul tău să mă mângâie. Adu-mi în suflet iarăși vara Cu pescăruși, corăbieri și valuri Și ține-mă când vine seara Cuprinsă între două maluri. Unul al tău, plin de iubire Și altul gol, strivit în mine Și-o să pășesc spre nemurire. îndrăgostește-mă de tine! Iubirii mele Iubirii mele-i dă culoare, îmbrac-o în veșmânt de seară Iar ea să se transforme-n floare Și-n cânt pe strună de vioară. Iubirii mele
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
durerea cu gust de disperare, se închidea pământul sub cerul înnorat. Pe străzi de frig, murdare, mă ajungea trisțetea, mă fulgera în suflet ceva din tot ce-a fost, se îmbăia în lacrimi de doliu tinerețea și toate erau lacrimi strivite fără rost. Ardeau dureri amare în suflet fără număr, eram o rugă frântă pe-altarul dărâmat și aș fi plâns în hohot nebun pe orice umăr, m-aș fi lăsat de-oricare străin îmbrățișat. Durea ceva în mine, mă mistuia
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
căuș, Copiii, la școală, voioși se-ntrec Și fac dintr-un dâmb derdeluș. La toate Maria visează cu jind, Dar visul rămâne doar vis Și gândul îi zboară la casa cu flori, Etern și frumos paradis. Poeți contemporani Eu nu strivesc corola de minuni a lumii Un vers profund dintr-un poem sublim Metaforă sau rimă alb-ar spune unii Sau o poveste de amor ... un anonim. S-au scris de mult și-or dăinui pe veci Poeme fără rimă, albe
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
gândului, vis triumfător. Rătăcești singur în păienjenișul de gânduri Străpunse de suliți din focul sacru al iubirii, Ce zboară spre cerul albastru al nemuririi. Te legeni în sfera iubirii desăvârșite, înotând prin zăpezi topite-n inimi vrăjite. în odiseea iubirii, strivești sub tălpi lanuri de vise Ce ard inimi înlănțuite într-un infinit de speranțe Și-o iubire turbată vibrează într-un fluviu de emoții rănite Ce țipă cu glasuri mute, căutând căi de dorințe deschise. Rătăcești printre umbrele nopții albastre
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cu măsura cuvenită, ca să nu provoace în cititor reacția de respingere. Trebuie să avem grijă de asta. Cultul nostru pentru valori trebuie să aibă în vedere sensibilitatea noilor generații, care nu poate fi câștigată de la sine, doar prin superlativele celor striviți de scriitorul în discuție. Sadoveanu ― exclamă aceștia "cu plăcere" ― e scriitorul național al romînilor! Sadoveanu e ca un fluviu spre care merg toți afluenții! Conu Mihai era un om bun, foarte, foarte bun, și așa mai departe. Astfel de admiratori
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
cu admirație de marii matematicieni ai antichității, dar și de ai noștri, de pildă despre Șerban Țițeica, pe care îl diviniza dîndu-ne să înțelegem că pe un om mare nu-l poate admira unul mic. Într-adevăr făcea acest lucru strivindu-ne în același timp prin ironii mușcătoare și calificative care ne înjoseau; că, de pildă, niciodată vreunul dintre noi nu va ajunge nici un Euclid, nici un Șerban Țițeica. "Bine că ai ajuns tu!" îi răspundeam eu în gând și nu învățam
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
dă seama că se află în posesia adevărului. El nu e auzit chiar dacă se exprimă. Nu-l crede nimeni, sau zice că a auzit și el asta de undeva. El nu există, e un simplu figurant, condamnat să asiste neputincios, strivit de împrejurări sau de demonul său interior, la spectacolul afirmării celorlalți. În centrul atenției era colegul nostru Nasea, cel care protestase că teza e prea grea. Arăta foarte posomorît: era un băiat ambițios și părea deprimat că nu-i ieșiseră
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Omul e o ființă însetată de iubire și nemurire. Sfârșitul său e totdeauna tragic. Ne vine acest răspuns gîndindu-ne la Eminescu. Omul e un comediant al prostiei, când nu e demn de compătimit, răspunde Caragiale. Iar Bacovia ni-l arată strivit de ploi putrede și amurguri violete, în timp ce Arghezi ni-l arată încătușat în lupta cu sine, încercînd să se definească prin cuvânt. Nu găsim ușor un răspuns în opera tăcută a lui Rebreanu: omul ar fi, după el, o ființă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ploi putrede și amurguri violete, în timp ce Arghezi ni-l arată încătușat în lupta cu sine, încercînd să se definească prin cuvânt. Nu găsim ușor un răspuns în opera tăcută a lui Rebreanu: omul ar fi, după el, o ființă slabă, strivită de marile structuri în criză, în care trăiește și pe care nu le poate înfrunta (Pădurea spînzuraților) sau la care se adaptează, mîntuindu-se de greșeli printr-o credință (Ion, viața preotului și a învățătorului). Nu am îndoieli: de la Creangă la
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
o baltă, respirînd propria putoare. Cînd prima oară îl suplinisem pe Costică, prost inspirat, le-am dat pruncilor o dictare. O clipă gălăgia încetă. Auzeam doar foșnet de caiete. Urmă apoi ceva uluitor, o foșgăială de gîndaci care invadau sala. Striviți în băncile neîncăpătoare, copiii se împrăștiau pretutindeni, părînd să aibă în privința asta exercițiu. Năpădiră la catedră, astupînd catalogul cu caietele lor, se urcară pe pervazul ferestrelor, în picioare pe bănci, iar cei mai mulți se trîntiră cu burta pe podea. Fiecare își
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
trei dimineața primarul închidea ședința. Odată cu cea dintîi babă din luna martie, la Dobrina au picat, turnați parcă pe calapod, patru indivizi cu ochi albaștri, tunși zero, fălci pătrate și haine din piele. Te cercetau cu priviri bonome și grele; strivit de puterea lor, simțeai că te cuprinde fîstîceala. Cu cei patru ceva s-a schimbat în munca de lămurire. Plecînd, activiștii luaseră cu ei idilica întrebare: „vrai ori ba, bade, să te înscrii?” Cei patru nu discutau. Nu se știe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
se audă zgomot de car dinspre codrul de la granița de Apus a satului. După cum suna, era un car mare, cu butuci groși, spițe puternice și roți Încălțate În fier greu. Roțile loveau cu putere ciolanele de piatră ale drumului și striveau prundul, făcându-l pulbere. Înainta Încet și sătenii Își dădeau seama că se apropie numai după zgomotul care creștea din ce În ce. Peste trei zile, deși le Înfundaseră cu bumbac Înmuiat În ceară de albine, urechile tuturor erau Însângerate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]