3,280 matches
-
lucruri ciudate și eu n-am oprit-o s-o Întreb și e sigur, foarte sigur că fusese ea. În după-amiaza aceea, la bătaia aceluiași timp, era vară, doamna Carolina Pavel deschise ferestrele camerelor ei apoi ieși În curte să stropească cimentul Încins, trebuia puțină răcoare. Trecuseră desigur cîțiva ani, părea să nu audă vuietul vremii ce-i șuiera la urechi, cînta, fals dar cu mare cuprindere, se auzea din cînd În cînd „O sole mio!”... restul nu se Înțelegea. Intrasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Popescu deschise ferestrele dinspre curte, atentă la perdelele de voal, albe și lungi, - nu le mișca nici o adiere. După ce-și puse capotul pe ea, ieși În curte, potrivi furtunul pe care-l ținea Într-o ladă lîngă cișmea și stropi asfaltul Încins din fața ferestrelor, răcorindu-l. Apoi intră În casă, Își făcu un duș și la urmă se Întinse pe canapeaua din sufragerie, fredonînd o melodie oarecare. Deschise aparatul de radio, prinse un post străin ce transmitea muzică de jazz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
țărănești le-a făcut un Domn absolutist, Cuza Vodă, Dumnezeu să-l ierte. Dar așa? Ba Stan Popescu face republică la Ploiești, ba d. C. A. Rosetti pleacă-n exil... la Paris, ca să petreacă acolo mâncând pînea neagră a străinătății, stropită cu vin de șampanie și lacrimi de crocodil, ba s-adună toți boierii bucluc[c]ii la Mazar Pașa să răstoarne domnia, ba d. Cămpineanu găsește o prăpastie între tron și țară, care se umple numaidecât c-un portofoliu, ba
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Berlin, în care se-nscrie art. 44. D. Brătianu merge la masa cu postavul verde, la care e poftit să ia loc - în picioare - spre a face înaintea diplomaților câteva tirade patriotice, presărate cu citate de blagomanii din literatura democratică și stropite din când în când cu lacrămi. Cum a mers, așa s-a întors d. Brătianu, nici citatele din Michelet, nici lacrămile, nici elocuența clasică a d-lui Brătianu n-au putut mișca pe auditoriu din palatul Radziwill, cari se vede
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
și izbucnii în hohote înalte de râs. Astfel era pe atunci natura mea primitivă, nefericirea cuiva, bine exprimată și sinceră, îmi stârnea râsul spontan, irepresibil, așa cum ni se întîmplă să izbucnim în râs când cade cineva din tramvai sau e stropit cu noroi de sus până jos de un automobil. Desigur, în forul meu interior eram încredințat sau doream ca râsul meu să-l antreneze și pe celălalt și să vadă și el că, iată, se putea râde de comedia umană
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în brațele mele care se ridicaseră fulgerător și îmi acoperiseră fruntea. Totuși un colț al presse-papiers-ului pătrunsese printre degete fiindcă de îndată simții ceva cald cum mi se prelinge pe obraz și îmi văzui și dosul palmelor și apoi parchetul stropit de picături groase de sânge. Foarte groase, roșii și late, și cu stropi. Citii pe chipul ei cum arăta al meu, desigur o mască însîngerată care îi inspira groază, dar nicidecum regretul pentru ceea ce făcuse. Dacă ași fi zărit cea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
apetitul îi era nesincer, fiindcă începu să mestece și să clefăie fără chef când chelnerul ne aduse păstrăvi la grătar, apoi turnedo Rossini... IV Cum am mai spus, nu numai somnul rațiunii naște monștri, ci și o luciditate prea mare. Stropind din belșug cu vin roșu acest turnedo care îi plăcuse, sau mai bine zis îl preparase cândva Rossini, descoperii că nici Olimpia, nici Laura, nici Claudia, și nici Măgduța nu erau ceea ce spiritul meu, saturat de aerul rarefiat și abstract
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
culoarele spitalului de cei "arși" (Giordano Bruno) ne despărțisem... Ce-o fi făcînd? mă întrebai oprindu-mă o clipă din scris. Ce local și-o fi ales unde să poată comanda un genie du christianisme însîngerat pe care să-l stropească cu bere și să-și destupe apoi cămășuiala de pe creier cu nenumărate filtre? Mi-era dor de el! Mă duc, îmi spusei, să-l văd! O să-i dau să citească cele două cărți ale mele. Trebuie neapărat să i le
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ridică și se repezi spre ușă strigând totodată în microfonul individual: ― Vasquez, Hudson, veniți la secția medicală. A izbucnit un incendiu. Cei doi infanteriști își întrerupseră rondul. Saturate de apă, hainele se lipeau de corpul lui Ripley. Difuzoarele continuau să stropească sala și tot ce se găsea acolo. Sirena urla întruna. Vaietele ei regulate și plesnetul apei pe mobilele metalice și sol acopereau toate celelalte zgomote. Femeia încercă să distingă ceva prin perdeaua groasă de ploaie artificială; pentru aceasta trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cădeau penele și fugea sub pat ca un șobolan. Procesul necrozei aviare părea accentuat și de faptul că, de fiecare dată când ajungeam în cămin și Felicia pleca la fabrica de pâine sau după vreo colegă la alt etaj, îl stropeam bine pe bârzoi c-un jet de spray: mânuiam fără ezitări „Fa“-ul verde, cu pulverizator. Când Felicia se întorcea cu pâinicile calde sau caietul de cursuri, duhnea toată camera a lămâiță; Coco sărea prin cușcă, umed, pufos, decalcifiat. Ridicam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
poporul însuși: groasă, primitivă, furând de la unii și-alții. Greci, sârbi și-otomani se pierdeau prin farfurii și castroane. Intrai să mănânci în „La Mama“, și-ți încărcai bateriile cu materia robustă din care fusesem alcătuiți de secole. Soliditatea culinară, stropită din belșug cu aromele imposturii, nu mă făcea să-mi reneg principiile: puține, ascunse, dar încă necesare. Spre deosebire de ceilalți participanți la carnagiu, mâncam frumos, cu coatele strânse și spatele drept. Încheieturile se sprijineau discret de tăblia mesei, iar degetele rupeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și naftalină, iar madam’ Melniciuc, care desena fel de fel de structuri osoase la tablă, nu înțelegea ce se petrece. Elevul Suciu ridica de zor mâna, dar nimeni nu-l băga în seamă. Când flacăra risca să se întindă, Mihnea stropea repede animalul cu apa dintr-un pahar Berzelius. Înainte să se sune, căpățâna era prinsă la loc în șuruburi, cu blana smulsă și fleșcăită îndesată în urechi. Totul se termina în liniște și miros de sălbăticiune, ca la Grădina Zoologică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
chip sub bancă, încercând să mă amețească. Mă socoteam norocos doar cu-atât. Colegele mai tinere (printre care și fata inspectorului, care preda tot acolo) o pățeau mult mai rău. Nu exista zi în care să nu se trezească fluierate, stropite cu apă sau evaluate zgomotos pe holuri de grupurile golanilor de-a douășpea: „Da, mami. Arăți aproape splendid.“ Culmea e că derbedeii aveau dreptate, nimeni nu părea perfect în liceu, cu-atât mai puțin fetișcanele care fugeau semețe din cancelarie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
plajă, lângă Obelisc (nu mai există, tocmai l-a măturat o tornadă) și te sărutai cu prietena: Felicia, Adina, Oana, cine se nimerise pe vremea aia. La prânz, mulțimea se regrupa la ora 13 în „Ring“, pentru dans pe cimentul stropit cu furtunul. Întâi se făcea audiția, ba Sting, ba Whitesnake, ba Depeche Mode cu 101, se încingeau bătăi între rockeri și depeșari: ultimii îi trimiteau pe metaliști pe terenul de handbal din cealaltă parte a stațiunii, la „rockotecă“. Apoi venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aș fi agitat, oricât de multe gogoși aș fi înghițit (din ziare sau de la televizor), oricâte zâmbete prietenești sau colegiale aș fi acceptat, tot nu mă puteam amăgi. Ajunsesem un ins monstruos, confuz, modificat genetic de sistem, ca o tomată stropită cu radiu. Prin cap îmi treceau fel de fel de cuvinte străine, pe care le visam cu ochii deschiși, fără să știu ce înseamnă: Balcania, Mittel-Europa, Fotokaina. Trăiam într-o heterodină, nu se-auzea ce spuneam, cu-atât mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și utilități pe care le memoram încă înainte să le punem în mișcare. Ciclul fugoid al vieții noastre pasionale și-a încetinit ritmul. Ieșeam pe rând din dormitor, și ne uita ziua în pijamale. Dimineața, scoteam pompițele din baie și stropeam florile de pe balcon: începeam cu urzica roșie, turnam apoi câteva picături la violete, continuam cu trandafirii și regina nopții și, la sfârșit, udam bine mușcatele și kalanchoe. Seara, zăceam în trening pe canapea, cu tricourile atârnând din pantalon. Rutina existenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
telefon, să sun la 981. „Nu, dom’ profesor, nu ăla!“, a râs șeful. După care a înhățat o sticlă de „Borsec“ de-un litru jumate, i-a înfipt cu-o șurubelniță trei găuri în capac și s-a apucat să stropească lipiturile încinse: „Ăsta-i pompierul, dom’ profesor! Scuipă apă, să nu ia foc instalația!“ În schimb, aveam o slăbiciune pentru scena cu frizerul și clientul lui. Mă fascinase întotdeauna voluptatea frizerilor de-a te urechea, de a-ți pipăi ceafa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
albe, neatinse. Între timp, Maria cântărea din ochi cuburile de telemea pe care un bărbat în halat de doctor le cresta priceput cu un cuțitaș, întinzându-ți bucățica, s-o guști. Tarabele străluceau de culori, legumele se-amestecau cu florile stropite cu apă rece, murăturile cu fructele exotice, semințele cu piramidele de mălai, brățările țigăncilor cu micile casete de tablă din care scoteau banii, să-ți dea restul. Florăresele purtau iegări roz și verde-turcoaz, mulați pe picioare: bareta chilotului ieșea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de Nicolae Ceaușescu, nu mai țâșnea decât schița unui dement. Stăteam serile în pat lângă Maria, răsfoind ziarele sau citind împreună enigmele lui Ludo dintr-un vechi Pif, dar gândul îmi zbura la oraș, cum să-l reproiectez. Uneori, îl stropeam cu acizi, pe care îi turnam în salba de lacuri de la periferie; deschideam apoi vanele de protecție ale barajelor și Colentina, Herăstrăul sau Lacul Tei se revărsau pe magistrale, luând casele și mașinile pe sus. Când apa depășea Dâmbul Morii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cât sunt plecați. Tradiția se păstrează din tată în fiu, într-o ceremonie solemnă, care îi avertizează pe imprudenți să nu se-apropie. Încălcarea ei echivalează cu un dezastru: anvelopa tăiată, ventilele confiscate, afișele lipite cu prenadez de geamuri, capota stropită cu lichid de frână, portierele zgâriate cu cheia sau, încă mai umilitor, parbrizul împroșcat cu bulion sau ulei încins de la etaj. (Personal, am optat pentru un amestec de oțet, apă și ulei: turnat cu grijă de pe balcon, e aproape invizibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
întors spre ei: „Ce pula mea vrei, băi?“ Înjurătura fusese fluentă, inteligibilă. Cezar râdea, cu fața spre noi, mândru de ispravă. Primii muncitori au sărit din rând, să-l chelfănească. Unul scosese un pantof fără șiret, cu tocul gros și stropit cu var. Pe ceilalți n-am mai apucat să-i vedem. L-am smuls pe Cezar de lângă tonetă și-am luat-o la fugă prin piață, urmăriți de câțiva zugravi. „Frumos, nu?“, și-a dus Mihnea mâna la tâmplă. „Depozitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și perne curate. Am pus imediat mâna pe ele, mort de nerăbdare. Mă așteptau reci, proaspete, nu mai stătuse nimeni acolo. Detestam așternuturile încălzite, nu suportam să-mi așez capul la culcare pe-o pernă călâie sau dezumflată. Vara, le stropeam cu puțină apă din frigider. Dacă miroseau a folosit sau le încerca altcineva înainte, trebuia schimbat tot așternutul. Nici măcar Maria nu putea să le-atingă. Părinții noștri știau mai bine cum stau lucrurile, învățaseră povestea de la bunici, care, la rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Procedeul nu părea nou, și nici neobișnuit. Auzisem de la noi că, din când în când, dacă vroiai să faci niște prăjituri vechi să arate bine, le scoteai din vitrină și le transportai în camera din spate, la reanimare. Blatul se stropea cu sirop și cremă de zahăr fiert, până se înmuiau foile și-și recapăta gustul; la sfârșit, prăjiturile erau nivelate cu-o linguriță. M-am aplecat peste farfurii și-am început să mă uit în toate părțile. Pe masă, nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ta? Dindărătul ușii se auzi vocea Alexandrei Ivanovna chemându-și tatăl. — Așteaptă, frățioare, așteaptă! Așteaptă și chibzuiește bine, vin imediat... spuse el în grabă și, aproape speriat, dădu curs chemării Alexandrei. Își găsi consoarta și fiica una în brațele celeilalte, stropindu-se una pe alta cu lacrimile lor. Erau lacrimi de fericire, duioșie și împăcare. Aglaia îi săruta mamei mâinile, obrajii, buzele; amândouă se strângeau cu înflăcărare la piept. — Uită-te și tu, Ivan Feodorovici, ce fiică ai! spuse Lizaveta Prokofievna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dinainte până dincolo de Balcani pe un ger de crăpau lemnele și pietrele, în caz de-a se descoperi lucrul, e însărcinat el însuși să conducă cercetările în contra sa, apoi e ales senator, trece în funcții și mai bine plătite și stropește cu noroiul trăsurii sale pe acei pe cari i-a despoiat. Caracterul poporului nostru este atât de blând încît el pare făcut anume pentru ca cei virtuoși să domnească peste el, ca de obicei. El nu se indignează de nimic; nici
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]