2,457 matches
-
Îl primisem! * Ar fi vulgar, poate, a se trage din asemenea „scăpări” de condei concluzii catastrofice despre caracterul cuiva. Întrebarea este doar dacă vulgaritatea unor grăbite, simplificatoare acuzări nu este cumva totuși mai mică decât vulgaritatea „pretextului” care le generează. Subconștientul cultural, zis și inconștient colectiv?... Codificat, adesea, la persoanele „cultivate” și izbucnind nesupravegheate la „instinctuali”. Prin forța lucrurilor, „gafele” revelatoare la „elitari” nu sunt Însă mai puțin șocante. Poate, dimpotrivă. Am rămas nu o dată Înlănțuit În ezitări privind asemenea șocuri
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
se Întrebau dacă halucinația, ca și visul nu sunt doar ale minții, iar cartea, un mod de a soluționa obsesia unui autor cu alt autor și cu Patria acestuia. Festinurile culinare păreau să confere forma tangibilă a ceva Încă amorf. „Subconștientul nu poate fi transcris, este mister. Visurile scrise nu sunt vise. Scrie autorul În vis sau În ficțiune, de fapt?”, Întreba Jared, studentul din California. „Putem avea Încredere În voci moarte?”, Întreba altă studentă. „Ce adaugă epicului sfidarea regulilor mortalității
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
poate fi, prin asumarea imaginarului, reprezentat. Autorul refuză să accepte relația de mutuală excludere Între viață și moarte, ca și Între derivatele lor opuse. Scriind visul unor decedați, mari creatori și gânditori pe care Îi admiră, Tabucchi creează reprezentări ale subconștientului somnolent, animă viața cerebrală, pune la Îndoială capacitatea sau necesitatea minții de a muri”. Reprezentarea devine, În cele din urmă, un joc pe care mintea Îl joacă Împotriva ei Însăși, șansa de a vedea ce este de cealaltă parte a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
condensat, în centru. Precum sâmburele unei prune murate. Dar nu mi-au spus niciodată ce cuprindea miezul conștiinței mele. Nu mi s-a dat nici un alt detaliu. — Nu e cazul să știi mai mult de-atât, m-au anunțat ei. Subconștientul lucrează mai bine în asemenea situații. După o anumită vârstă - conform calculelor noastre, douăzeci și opt de ani - conștiința ființelor umane nu mai suferă modificări esențiale în configurația generală. Îmbunătățirile sau modificările minore sunt doar superficiale. Miezul conștiinței tale, care se numește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
simplu, dar sunt mândru de ceea ce fac pentru că știu că e nevoie de iscusință. Permutările nu-mi dau nici un motiv de satisfacție. Știu că oamenii care mi le solicită se folosesc de minte și-atât. Mi-au creat un nou subconștient și el e cel care lucrează. Nici nu-mi vine să spun că sunt Computator când fac permutări, pentru că nu aleg nimic din „schemă“ cu bună știință. Deși sunt calificat pentru ambele activități, adică pentru spălarea creierului și pentru permutări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să-mi trag sufletul și să-mi adun forțele. Învăluit în beznă, am simțit ceva apăsând greu deasupra capului meu. Am avut chiar impresia că auzeam goarna în pădure, dar nu m-a afectat cu nimic. A trecut doar prin subconștientul meu. Am ieșit în cele din urmă din pădure și am ajuns la râu. Nici o dâră de lumină nicăieri, nici urmă de lună, nici măcar o stea. În jur, doar vuietul vântului rece care plimba fulgii de zăpadă după bunul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
iau pe pantă-n jos. Cu cât trece timpul, cu atât e mai dificil să găsești o cale concretă de ieșire din criză. Nici nu se mai poate pune frână imaginației care se afundă tot mai mult în abisul morții. Subconștientul se pune în mișcare în defavoarea ta. — Hai, încă un pic! Mai avem puțin și scăpăm, zise ea. Ajungem într-un loc unde o să fim în siguranță. Am încuviințat doar, pentru că nu mă simțeam în stare să mai scot nici un sunet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
e principiul de funcționare. N-are decât să o folosească orice Agent, tot n-ar înțelege nimic, și dacă Agentul nu știe cum să folosească informațiile, înseamnă că nimeni nu le poate fura. Perfect gândit, nu? — Deci, cutia neagră este subconștientul? — Da. Stai să-ți explic mai departe. Fiecare om își are propriul sistem mnemotehnic. Nu există două care să semene între ele. Deci hai să vedem ce este identitatea! Ea se bazează pe gândirea acumulată din experiențele și amintirile personale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de rutină. Să zicem că eu mă scol dimineața și vreau să mănânc pâine și să beau lapte, cafea sau ceai. Aleg ce-mi place, nu? — Da, bineînțeles, zise Profesorul dând din cap. Dar ar mai fi o problemă... a subconștientului care se modifică mereu. Ca edițiile revizuite ale unei enciclopedii. Pentru reglarea sistemului cognitiv este nevoie de rezolvarea acestor două mari probleme. — Probleme? De ce să le considerăm probleme când e, de fapt, vorba de comportamentul normal al unei ființe? — Cam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
doilea, nu? — Da. După cum ți-am spus și adineauri, a început să se creeze puntea în interiorul tău. Cu alte cuvinte, au început să se nască amintiri. Dacă-mi permiți să folosesc o metaforă, pe măsură ce se modifică fabrica de elefanți din subconștientul tău, se reglează canalul de legătură dintre aceasta și stratul superficial al conștiinței tale. — Adică? Vreți să spuneți că racordul A nu mai funcționează și informațiile se scurg prin circuitul subconștientului meu? — Nu chiar, pentru că circuitul acela exista deja. Indiferent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
o metaforă, pe măsură ce se modifică fabrica de elefanți din subconștientul tău, se reglează canalul de legătură dintre aceasta și stratul superficial al conștiinței tale. — Adică? Vreți să spuneți că racordul A nu mai funcționează și informațiile se scurg prin circuitul subconștientului meu? — Nu chiar, pentru că circuitul acela exista deja. Indiferent de modificările făcute în sistemul cognitiv, n-avem voie să-l blocăm. Deci stratul superficial al conștiinței tale - adică primul circuitul - a luat naștere și se alimentează din subconștientul tău - adică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
prin circuitul subconștientului meu? — Nu chiar, pentru că circuitul acela exista deja. Indiferent de modificările făcute în sistemul cognitiv, n-avem voie să-l blocăm. Deci stratul superficial al conștiinței tale - adică primul circuitul - a luat naștere și se alimentează din subconștientul tău - adică din circuitul al doilea. Canalul acela constituie temelia. Să o numim mai simplu rădăcina copacului. Fără el, creierul uman n-ar putea funcționa. De aceea am și lăsat canalul. Problema cea mare este că acest canal a suferit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mirosul canapelei. Nu voiam să mă trezesc, dar cineva îmi agresa somnul dulce de parcă zgândărea o lăcustă de toamnă. Cu toate astea, ceva din interiorul meu mă îndemna să mă trezesc, îmi spunea că nu era momentul să dorm. În subconștient, cineva mă lovea în cap cu o vază de fier. — Trezește-te! Te implor! M-am ridicat pe marginea canapelei și am deschis ochii. Aveam pe mine un halat de baie portocaliu. Ea purta un tricou bărbătesc alb și chiloți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ca plâns abisal, D. evoluează spre a-i conferi un statut transcendental - „sensul lumii e poezia”. Sedus de teoria mallarmeană a creării unui limbaj poetic în sine, ermetic, sibilinic, dar și de demonstrațiile suprarealiste, care acordau prioritate întâmplărilor de la nivelul subconștientului și al visului, D. a elaborat numeroase texte situate la granița dintre originalitate și ermetism, pe de o parte, și improprietate și neclaritate, pe de alta. Din jocuri de cuvinte, sugestii, frânturi de imagini și de alegorii se nasc mici
DIMA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286764_a_288093]
-
mutandis, cu acela oferit de radicalizarea iconografiei infernale spre sfîrșitul Evului Mediu: nu unul care să se adreseze rațiunii, ci simțurilor, provocînd frică. Nu alta este intenția lui Houellebecq. Romanul lui provoacă foarte multe senzații, se adresează În mare măsură subconștientului. Dezgustul, crede autorul, are o funcție cathartică. Ne dezgustă protagonistul - să nu-i semănăm! Ne dezgustă obscenele bacanale - să iubim! Ne dezgustă societatea În care trăim - să luptăm, deși epoca utopiei a trecut; dacă nu, ne retragem și murim. Mesajul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
unei societăți, e normal ca textele literare apărute s-o ilustreze mai mult sau mai puțin acut printr-o Îndepărtare crescîndă de la reprezentarea realistă clasică - holistă - și apropiere concomitentă de individual (ceea ce poate primi o mulțime de nume - sine, eu, subconștient, Cu-ul etc.) Tot mai puțin stăpîn pe realitate, sau știindu-și cititorii astfel, creatorul de literatură dezvoltă universuri referențiale compensative și, cu bagajul psihanalitic făcut, adăugat unei experiențe istorice traumatizante, acceea a Occidentului modern, cercetează microuniversuri rămase pînă nu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
este mai puternică decât normalitatea cotidianului insignifiant, iar naratoarea este, În ciuda ei, contaminată de aceaste dezlănțuiri pe care uneori nici nu mai are puterea să le oprească: ea Însăși devine prizoniera capriciilor propriei conștiințe supuse traumei cotidiene (se deschid supapele subconștientului). În Conferința de la Cintegabelle (Cintegabelle, un oraș din sud-estul Franței) discursul are aceeași greutate sentențioasă dublată de virtuozitate retorică descinsă din scrierile morale ale secolului al XVII-lea. Sigur, naratorul (din nou o transsexualizare narativă) renunță adesea la mina marmoreană
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
iar Gonșalves Își oferă serviciile În sensul acesta În schimbul unor interminabile și istovitoare ședințe confesionale. Comunicarea eșuează (dacă va fi existat intenția), intervievatul - un disident comunist - Își poartă intervievatorul, precum șeherezada, pe serpentinele unor evenimente reliefate cu greu dintr-un subconștient tulbure, la capătul cărora eroul realizează că nimic nu s-a aflat, de fapt, și nu se va afla niciodată, În puterea sa. Uneori se schimbă rolurile (nimic nu este stabil În acest roman În care, dacă ajungi la capătul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
viața, intransigența unora, greșelile și abuzurile comise tocmai din dorința de a nu greși, spaima de banal, de ratare - toate acestea într-o perioadă când se lupta pentru un ideal în numele căruia părea că merită sacrificat orice. Sondând zonele abisale ale subconștientului, mergând cu analiza dincolo de gest, până la stadiul intențiilor, autoarea le întocmește adevărate fișe biografice personajelor sale - tineri artiști a căror viață, la numai 23 de ani, ia întorsături ciudate. Al doilea roman, Dulce Brigitte, continuă să investigheze lumea literaților. Epicul
CRISTESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
a identității culturale. Oamenii sunt socializați și se socializează pentru a-și folosi cultura ca instrument de interpretare. Cultura controlează comportamentul uman într-o manieră nonrațională, dar totuși persistentă. Deoarece deprindem comportamentul cultural din copilărie, acesta se impregnează adânc în subconștient. Astfel, condiționarea culturală este adânc înrădăcinată în subconștientul nostru și adesea recunoaștem propriile noastre atribute culturale numai când suntem în fața altor culturi. Modelele creează uneori impresia unui simplu împrumut. Teoria modelelor și a tipurilor în organizarea administrativă, astfel înțeleasă, este
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
socializează pentru a-și folosi cultura ca instrument de interpretare. Cultura controlează comportamentul uman într-o manieră nonrațională, dar totuși persistentă. Deoarece deprindem comportamentul cultural din copilărie, acesta se impregnează adânc în subconștient. Astfel, condiționarea culturală este adânc înrădăcinată în subconștientul nostru și adesea recunoaștem propriile noastre atribute culturale numai când suntem în fața altor culturi. Modelele creează uneori impresia unui simplu împrumut. Teoria modelelor și a tipurilor în organizarea administrativă, astfel înțeleasă, este însă incompletă. Este și cazul instituției „vecinătății” care
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
necesar (SANDLER, 1981Ă. Se evită astfel apariția rezistenței la terapie și se nuanțează fenomenele de transfer și contratransfer deschizându-se calea interpretării celor expuse. Se vizează formularea unei opinii - acceptată de cei doi parteneri de dialog - care să conțină mesajele subconștientului și inconștientului individual. Există terapii psihodinamice de scurtă durată (ANDERSON, LAMBERT, 1995Ă și psihoterapii de lungă durată (LEICHSENRING, LEIBING, 2003Ă a căror eficiență este confirmată clinic dar nu și statistic. Criteriile de includere a pacienților depind de diagnostic și de
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
-i publicat în periodicul francez „La Marseillaise”. D. și-a mărturisit în mai multe rânduri atașamentul deplin la suprarealism. În fapt, la un anume suprarealism, care nu recuză toată poezia anterioară și care subliniază necesitatea de „a organiza furtuna” (mișcarea subconștientului), cu termenii lui Roger Vitrac, puși ca moto plachetei Sens unic. Ca atare, „vederile” propriu-zis suprarealiste sunt, în unele dintre poeme (Cutie cu vise și șerpi, Aici, Premers adevărat, Sevă, Notații în clar major ș.a.), încorsetate într-un tipar ermetic
DAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286673_a_288002]
-
totalității” spre a surprinde doar zbaterea individului în limitarea eului. Mai mult, obsesia autorului este de a releva momentul unic când normalul încalcă tărâmul patologicului. Subiectul nuvelelor îl constituie tocmai înfruntarea dintre echilibrul, armonia spiritului uman și tenebrele halucinante ale subconștientului necenzurat, care, distrugând luciditatea, creează situații monstruoase de dedublare a personalității (Diminețile bătrâne) sau, dimpotrivă, de supunere inconștientă la un numitor comun (Ionathan și Onofrei). În volumul următor, Fete și băieți (1971), D. propune o viziune inedită asupra relațiilor familiale
DAMIAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286665_a_287994]
-
se împotrivi fățiș, complăcându-se într-o rece expectativă. „Realismul privirii” (N. Manolescu), decuparea amănuntelor aparent nesemnificative, dar care, prin acumulare, declanșează criza, conferă romanelor lui D. veridicitate artistică, atestându-le capacitatea de a surprinde încleștarea dintre stihiile interioare ale subconștientului și datele existenței obiective. Macul galben (1980) și Cu drag, pentru Monica (1991), culegere de nuvele pentru copii, se integrează parțial universului prozei sale. SCRIERI: Diminețile bătrâne, București, 1969; Fete și băieți, București, 1971; Pribegi, noi visam, București, 1973; Vara
DAMIAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286665_a_287994]