3,238 matches
-
În zodii, ghicitul robotizat, În bule de cristal etc., părându-mi-se excesiv de simple, de „mecanizate”, dar mai ales deoarece Între „mine” și „misterul existenței mele” - care trebuia, nu-i așa, să existe neapărat! - se interpunea o altă persoană, o subiectivitate grosolană, comercială, mediocră, În sensul pe care poeții Îl dau acestui cuvânt -, incapabilă de exaltare! Sau, mai bine zis, capabilă de-o exaltare contrafăcută, căreia oricum Îi este preferabilă „mecanica” și strigătul răgușit al papagalului bătrân, cu penele roase, ce
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Artagnan, decât Sancho Panza al Cavalerului Tristei Figuri. Despre Eu, În filozofia modernă, vorbește primul, parcă, Fichte, ucenicul briliant al lui Kant: Das Ich. Dar pe noi, În aceste pagini, ne interesează mai puțin generalitatea unui concept, cât stricta sa subiectivitate, „accidentalitate umană”. Eul meu strict este În primul rând unul istoric, mereu În această ordine a subiectivității extreme: el mi-a fost cronicarul nu numai al vârstelor, dar și al „ideologiilor” mele, martor al istoriei, se’nțelege, dar ce fel
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ucenicul briliant al lui Kant: Das Ich. Dar pe noi, În aceste pagini, ne interesează mai puțin generalitatea unui concept, cât stricta sa subiectivitate, „accidentalitate umană”. Eul meu strict este În primul rând unul istoric, mereu În această ordine a subiectivității extreme: el mi-a fost cronicarul nu numai al vârstelor, dar și al „ideologiilor” mele, martor al istoriei, se’nțelege, dar ce fel de martor? Unul fals, desigur, cel care vedea și interpreta totul prin unica sa lentilă, de care
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
lui Cioran. Avem și aici, dacă nu un sistem perfect structurat și finit, oricum o tendință puternică, obsesivă, spre o viziune unică, originală, folosind câteva teme recurente până la directa obsesivitate, semn al unei „lumi posibile, unice și de-o flagrantă subiectivitate”! De altfel, această subiectivitate marchează și opera lui Nietzsche, indubitabil unul dintre maeștrii lui Cioran, ca și a maestrului-maestrului, adică Schopenhauer!; și pentru ea a fost mereu atacat filozoful de la Sils-Maria, dar această impresie de subiectivitate - atunci, dar și acum
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
aici, dacă nu un sistem perfect structurat și finit, oricum o tendință puternică, obsesivă, spre o viziune unică, originală, folosind câteva teme recurente până la directa obsesivitate, semn al unei „lumi posibile, unice și de-o flagrantă subiectivitate”! De altfel, această subiectivitate marchează și opera lui Nietzsche, indubitabil unul dintre maeștrii lui Cioran, ca și a maestrului-maestrului, adică Schopenhauer!; și pentru ea a fost mereu atacat filozoful de la Sils-Maria, dar această impresie de subiectivitate - atunci, dar și acum! - vine În primul rând
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și de-o flagrantă subiectivitate”! De altfel, această subiectivitate marchează și opera lui Nietzsche, indubitabil unul dintre maeștrii lui Cioran, ca și a maestrului-maestrului, adică Schopenhauer!; și pentru ea a fost mereu atacat filozoful de la Sils-Maria, dar această impresie de subiectivitate - atunci, dar și acum! - vine În primul rând, cred eu, tocmai din prea directa și puțin brutala, simplista contra-punere a scrierilor nietzschenine față de sistemele riguroase ale unui Kant sau Hegel. Cioran și Nietzsche, simțind pericolul acelei sectarizări a omului gânditor
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Theodor Codreanu, care, repet, necesită lecturi paralele, împrospătarea unor chestiuni ținând de nuanțele interpretării filosofice. Argumentele sale au, la prima vedere, cel puțin meritul unei scrutări extrem de atente a subiectului, și de aceea nu văd de ce ar fi suspectate de subiectivitate partizană. De la demonstrația teoretică exegetul accede spre praxis pentru a semnala, în partea a doua a studiului, câteva serii cu aplicație practică (aici prin formularea "rațiunii practice" se ține aproape de Kant) a viziunii ontologice eminesciene. Nu e vorba aici despre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
regenerarea spirituală și materială pornind de la temeiurile noastre ontice și istorice. Cultivator al antitezelor, el vede în dinamica lor o rezolvare rodnică, specifică scindării omului modern. Depășindu-și înaintașii, dar nefiind în dezacord substanțial cu Kant ori Schopenhauer, acceptă coordonata subiectivității în alchimia omului de geniu. Când spune că știința este "o vecinică corectură", se subînțelege că ea, prin dialectica autodepășirii, "se hrănește secol de secol prin paradoxii"; sugestie care-i amintește lui Theodor Codreanu de epistemologia deschisă din gnoseologia lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
romantici germani, care au teoretizat fragmentarismul. Pentru că veneau din familii luterane de orientare pietistă radicală, în care credința este o chestiune strict personală, lipsită de suportul Bisericii ca instituție divino-umană, acești scriitori erau preocupați în mod special de raporturile dintre subiectivitate și obiectivitate. Problema subiectivității creatoare este centrală în estetica romantică. Fragmentarismul asociat îndeosebi cu un subiectivism filozofic radical apare în opera lui Friedrich Karl Wilhelm von Schlegel, poet, lingvist, critic și istoric literar, estetician, considerat spiritus rector al romantismului german
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
teoretizat fragmentarismul. Pentru că veneau din familii luterane de orientare pietistă radicală, în care credința este o chestiune strict personală, lipsită de suportul Bisericii ca instituție divino-umană, acești scriitori erau preocupați în mod special de raporturile dintre subiectivitate și obiectivitate. Problema subiectivității creatoare este centrală în estetica romantică. Fragmentarismul asociat îndeosebi cu un subiectivism filozofic radical apare în opera lui Friedrich Karl Wilhelm von Schlegel, poet, lingvist, critic și istoric literar, estetician, considerat spiritus rector al romantismului german, teoretician al individualismului, al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
au văzut pe-afară) vine Th. Codreanu cu ultima carte Mitul Eminescu. Curajos, dar și pesimist de finețe, fără să fie ziarist în accepțiunea de astăzi a termenului, Th. Codreanu construiește un discurs tăios, bogat în informație, personalizat printr-o subiectivitate lucidă, departe de orice umbre ale mediocrității agresive. Descoperind la aproape toți contestatarii o deplasare a argumentelor spre boala lui Eminescu (spre "nebunia lui") Th. Codreanu argumentează serios o idee îndrăzneață: dubla sacrificare a lui Eminescu. Cei care caută cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
devotamentul față de principiile obiectivității și ale corectitudinii științifice, demonstrează că și o personalitate "considerată de prim-plan a literaturii române" e în stare să gafeze atunci când face abstracție de legitimitatea adevărului, unicul indiciu al obiectivității, și pune în față principiul subiectivității, aservit unor interese ideologice. Se prea poate că asemenea lucruri se întâmplă atunci când e vorba de niște personalități doar considerate și nu realmente situate în prim-planul unui oarecare domeniu social, cultural sau politic. "Metaliteratură", nr. 1-4, 2010 Constantin CUBLEȘAN
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
asupra faptului că la Kant nu avem "abandonarea" antinomiilor, cum se scrie în Eminescu incorect politic, ci asumarea lor și o năzuință, repede inhibată (cum ne spune Heidegger), de a ieși spre sfera întrebării "ce este omul?" făcând temă din "subiectivitatea subiectivității". Nu mă opresc nici asupra faptului că la Hegel, de fapt, în edificiul teoriei, "sinteza" a reușit, iar filosoful, potrivit unei relatări, a putut spune oarecum emfatic: este păcat pentru istorie dacă nu izbutește să facă "sinteza"! Aș sublinia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
faptului că la Kant nu avem "abandonarea" antinomiilor, cum se scrie în Eminescu incorect politic, ci asumarea lor și o năzuință, repede inhibată (cum ne spune Heidegger), de a ieși spre sfera întrebării "ce este omul?" făcând temă din "subiectivitatea subiectivității". Nu mă opresc nici asupra faptului că la Hegel, de fapt, în edificiul teoriei, "sinteza" a reușit, iar filosoful, potrivit unei relatări, a putut spune oarecum emfatic: este păcat pentru istorie dacă nu izbutește să facă "sinteza"! Aș sublinia că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
tablierul văii, halta Chirileu accidentele de același nivel, actul de prezență a măcinat spațiul, lustrul lunecării s-a pus ca punct de fugă, toate se fac imposibile, condamnate obiecte sesizabile, cade rușine! pripită ruperea de ritm a realului și a subiectivității, Sînpaul viaduct, stație de betoane, baltă de beton curtea, luciu de apă pelicula privirii, halta Cipău "Gîza", "dînsu" pe zid, troița la casă de om, iazul în spate, spațiul reinventat în loc ar fi utilitatea formulei călătorie, în conversație utilizarea ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
am plecat de la limitele pe care le au în reconstrucția unei perioade istorice a unei comunități atât simpla documentare (ratarea unor elemente relevante ce nu sunt consemnate în documentele din arhive), cât și povestea vieții (cu limitele memoriei și cu subiectivitatea). De aceea, am ales să îmbin cele două metode urmărind să elimin neajunsurile fiecăreia. Este evident faptul că cercetarea documentelor din arhive (rapoarte, informări, procese verbale) este fundamentală într-un demers științific de această factură, însă documentele au cel puțin
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
și Heidegger. Motivul cel mai puternic pentru această non-identitate este faptul că cele două reducții ce urmează a fi operate dar numai după o pregătire a condițiilor lor "descriptive" de posibilitate nu reduc, propriu-zis, ceva la altceva, acest altceva fiind "subiectivitatea transcendentală" sau un "element a priori" al acesteia, cogito-ul unei cogitații, "noema și noesa" unui act intențional etc. Reducțiile readuc faptele gândirii, rostirii și făptuirii, "formate" judicativ, la unitatea lor originară logos-ul formal ca timp, întâi, apoi logos-ul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a lungul istoriei filosofiei. Augustin, spre exemplu, susține că așteptarea (viitorului), amintirea (trecutului) și vederea (prezentului), toate așezate pe principiul prezentului atemporal, al veșniciei, țin de unitatea de existență umană, structurată după modelul Treimic. Kant, indicând drept suport al timpului subiectivitatea transcendentală, susținea, de asemenea, că doar ființării conștiente îi poate fi propriu timpul. Husserl, de asemenea, punea structura retențial-protențială a timpului, operațională în cazul oricărei constituiri obiectuale, pe seama fluxului conștiinței, al timpului imanent originar. Iar Heidegger, în analitica sa existențială
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
permite membranei să guverneze schimbul între cele două fețe, făcând posibile intenționalitățile esențiale. Loopingul (cercul) semiotic al organismului și mediului realizat la nivelul interfeței membranelor induse asigură întinderea rădăcinilor vieții în direcția viitorului, în lupta dintre creștere și multiplicare. 5. Subiectivitatea este mai mult sau mai puțin un fenomen. Putem afirma că subiectivitatea comportă diferite grade, ceea ce presupune înțelegerea și controlul noțiunii de subiect în biologie. Ca și în filosofie, este vorba de experiența trăită de subiect, de experiența proprie și
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
esențiale. Loopingul (cercul) semiotic al organismului și mediului realizat la nivelul interfeței membranelor induse asigură întinderea rădăcinilor vieții în direcția viitorului, în lupta dintre creștere și multiplicare. 5. Subiectivitatea este mai mult sau mai puțin un fenomen. Putem afirma că subiectivitatea comportă diferite grade, ceea ce presupune înțelegerea și controlul noțiunii de subiect în biologie. Ca și în filosofie, este vorba de experiența trăită de subiect, de experiența proprie și necomunicabilă, simțită în mod direct de o ființă. Fiecare vede lumea în
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
prelucrează semnalele cu o anumită semnificație. Există astfel în evoluție o continuitate semiotică generală. Evoluția a permis posibilitatea apariției formelor noi și a unor sisteme noi de cod (asemenea comunicării animalelor, limbajului uman, marelui cod dual din evoluția biologică). 6. Subiectivitatea este întrupată Intenționalitatea, subiectivitatea și auto cunoașterea nu sunt fenomene inaccesibile științei. Cheia înțelegerii științifice a minții este întruchiparea existenței și nu ficțiunea decorporalizării simbolice a organizării, așa cum apare în inteligență artificială clasică. Unitatea conștiinței este funcție a unicității istorice
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
anumită semnificație. Există astfel în evoluție o continuitate semiotică generală. Evoluția a permis posibilitatea apariției formelor noi și a unor sisteme noi de cod (asemenea comunicării animalelor, limbajului uman, marelui cod dual din evoluția biologică). 6. Subiectivitatea este întrupată Intenționalitatea, subiectivitatea și auto cunoașterea nu sunt fenomene inaccesibile științei. Cheia înțelegerii științifice a minții este întruchiparea existenței și nu ficțiunea decorporalizării simbolice a organizării, așa cum apare în inteligență artificială clasică. Unitatea conștiinței este funcție a unicității istorice a corpului. Corpul efectuează
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
Cheia înțelegerii științifice a minții este întruchiparea existenței și nu ficțiunea decorporalizării simbolice a organizării, așa cum apare în inteligență artificială clasică. Unitatea conștiinței este funcție a unicității istorice a corpului. Corpul efectuează interpretări ale situațiilor noi care apar în peristază. Subiectivitatea este o emanație a organizării organismului, ca rezultat al unui proces semiotic de interpretare a semnalelor primite în contextul în care trăiește organismul. Intenționalitatea vieții mentale umane a evoluat în funcție de istoria interrelațiilor stabilite cu lumea înconjurătoare. Ea a fost prezentă
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
în lumea exterioară sunt reflexii ale problemelor fierbinți nerezolvate care ne frământă gândirea și care ne marchează eul. în gândirea lui Imanishi Kinji (2002). Edificarea mediului individual shutaisei-ul acestuia se realizează în funcție de o caracteristică a viețuitoarelor de la începutul timpului biologic subiectivitatea. În umbra subiectivității stă geneza minții umane; aceasta deoarece, așa cum consideră Hoffmeyer „subiectivitatea este întrupată”. Kawade Yoshimy, citat de Deutsch este categoric în aplicarea acestui principiu: „Viața ființelor constă în asimilarea mediului și în controlarea lumii, iată o frază de
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
sunt reflexii ale problemelor fierbinți nerezolvate care ne frământă gândirea și care ne marchează eul. în gândirea lui Imanishi Kinji (2002). Edificarea mediului individual shutaisei-ul acestuia se realizează în funcție de o caracteristică a viețuitoarelor de la începutul timpului biologic subiectivitatea. În umbra subiectivității stă geneza minții umane; aceasta deoarece, așa cum consideră Hoffmeyer „subiectivitatea este întrupată”. Kawade Yoshimy, citat de Deutsch este categoric în aplicarea acestui principiu: „Viața ființelor constă în asimilarea mediului și în controlarea lumii, iată o frază de generic. Nu există
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]