2,479 matches
-
Husarul pe acoperiș de Jean Giono, se va dedică transpunerilor din literatura franceză, afirmându-se că unul dintre cei mai talentați și erudiți traducători din câți s-au aplecat la noi asupra acestei literaturi. A tradus din Eugen Ionescu (cu „subtilitate și culoare”, afirmă N. Carandino), Romain Gary, H. Perruchot, Albert Camus, Alphonse Allais, Hervé Bazin, Jules Romains, André Maurois, H. Charrière. A îngrijit câteva ediții din opera tatălui său. Ediții: F. Aderca, Murmurul cuvintelor (1913-1923), pref. Eugen Barbu, București, 1971
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285183_a_286512]
-
poate de ce să plîngă noi am rîs destul." Un singur element de continuitate prin vremuri recunoștea Caragiale: "Reforma trece, năravurile rămîn", sau în alt registru "Proștii mor, prostia rămîne"; o altă componentă de aceeași valoare o voi releva în continuare. Subtilitățile limbii române le-a cunoscut Caragiale ca nimeni altul, doar Eminescu și Creangă putînd să-i stea alături; poate de aceea, cu puțin înainte de moarte, a proslăvit-o cu solemnitatea specifică versetelor biblice: "Trăiască frumoasa și cumintea limbă română! Fie
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Seaussau [p.38], este constituit dintr-un număr destul de redus de semne care formează marile axe ale structurii sale; semne deseori repetate astfel încât personajul să se înscrie în conștiința cititorului. Decât să analizeze minuțios faptele și gesturile acestor personaje sau subtilitățile lor psihologice, Zola preferă să creeze o rețea de imagini, mai cu seamă animaliere, care formează un fel de bestiar al personajelor [v. Dubois, p.247]. 46 "D'ailleurs, peu importait leș dessous de la fortune de Clorinde. Îl suffisait qu
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
istorică în sine, ci o problematică perenă - situația artistului față de societate -, asociată unui demers și unei recuzite în fond comune cu cele ale prozelor sale de inspirație contemporană. Eseuri pe teme diverse, mai ales culturale, cărora li se pot remarca subtilitatea, ingeniozitatea asocierilor, elevația și echilibrul expresiei, dar și caracterul potolit, meditativ, nepolemic, au fost adunate în volumul Descifrări (1977). Romanul Ion Ion (1991) e o încercare de investigare literară a crizei de adaptare a populației rurale aduse la oraș de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286286_a_287615]
-
în ultimul rând, capacitatea, atât de rară, de a oferi o sinteză analitică. Eugen Negrici remarca: „Suntem în fața unei ipoteze globale, structurale, aptă să depășească analogiile fragmentare și să lichefieze treptele valorice impuse de Călinescu și de alții. [...] Coerența și subtilitatea disocierilor, modul în care ocolește criticul referințele înșelătoare și evită să tălmăcească demonstrația în termenii filosofiei speculative, ai misticii ori ai științei, lăsându-se condus numai de traseul imaginar al literaturii, dau certitudinea fericită a unui destin”. De fapt, așa cum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290139_a_291468]
-
sunt ilustrate chiar de prima sa carte, Proza criticilor, care are ca obiect opera epică a lui E. Lovinescu și G. Ibrăileanu. Lucrarea a fost salutată de Al. Călinescu drept „primă cercetare serioasă consacrată romanelor” lovinesciene și o abordare cu „subtilitate interpretativă” a romanului Adela de Ibrăileanu. Interpretată psihanalitic, proza lui Lovinescu îi apare lui H. ca reflex al unui „complex literar” și ca analogon al aderenței criticului modernismului la freudism, vizând un model epic de natură a sincroniza romanul românesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287442_a_288771]
-
fost distinsă cu Premiul pentru critică al revistelor „Ateneu” și „Convorbiri literare”), apărând după o serie bogată de studii și eseuri consacrate autoarei, îi urmărește drumul de la psihologic și eseistic la epic. Fără a cădea în reducționism, H. observă cu subtilitate dozajul de subiectiv și obiectiv păstrat pe întregul parcurs al operei (cu excepția romanului Drumul ascuns, apreciat drept cea mai obiectivă creație a scriitoarei), ponderea psihologicului în prima sa parte și a epicului în cea de-a doua, în fine, sinteza
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287442_a_288771]
-
graiul viu al personajelor; - mărește impresia de viață autentică; - asigură operei literare: (1) dinamism, (2) oralitate; (3) autenticitate; etc.dialogul este și un mijloc eficient de caracterizare / portretizare a personajelor; mai ales prin : 1. vocabular, limba, limbajul folosite; 2. inteligența, subtilitatea replicii; 3. rapiditatea de gândire; etc.; prin felul de: 1. a fi; 2. de a gândi; 3. a se comporta; prin motivele intime ce pun personajele în mișcare, cauzele acțiunilor; etc. - prin dialog se dezvăluie interesele, țelurile care animă acțiunea
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
o subtilă știință a minimalizării adversarilor și a impunerii propriului adevăr. Indiferent de domeniu (inclusiv în corespondența cu congregația De Propaganda Fide sau cu episcopul Ioan Bob), M. scrie pagini vii, convingătoare, în care stringența logicii, inteligența inventivă și asociativă, subtilitatea deducțiilor, efervescența spirituală sunt dublate de o ironie savuroasă, ce incendiază tonul până la pamflet și invectivă. Un ingenios joc al aluziilor și insinuărilor, al disimulării, urmat brusc de revelarea adevărului, folosirea doctă a figurilor de stil, dar și a expresiilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
la freamătul abisal al Rasei: "Ne cheamă și Patria și România și Latinitatea" (p. 21). Biologizând națiunea, patriotismul este redus la instinct. Adresându-se unui public aflat în stare de minorat - juridic și intelectual deopotrivă 12 - Delavrancea nu este omul subtilităților conceptuale și al complicațiilor ideative. Minoratul auditoriului său îl forțează la o formulare cât mai directă și lipsită de ambiguități hermeneutice. Ceea ce și face când afirmă că " Patria și patriotismul sunt în primul rând de domeniul instinctului" (p. 10). Sau
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
32 vor prelua Walter Map, Jean de Meun sau Boccaccio, în care afirma că femeile nu ar trebui să încerce să vorbească în public, să folosească procedee retorice, să-i citească pe scriitorii clasici, deoarece sunt incapabile să înțeleagă aceste subtilități.57 Aristotel făcea o adevărată teorie a stratificării claselor sociale în lucrarea sa Politica, accentuând prohibiția femeii de a se exprima public, așa cum reliefase și Sofocle - „Tăcerea este meritul, cinstea unei femei”, dar nu este și virtutea unui bărbat. Toma
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
rama Povestirilor din Canterbury, târgoveața din Bath, consoarta hangiului sau mireasa negustorului, nu se potrivesc cu un model al femeii tăcute, ideale.79 Mai este un personaj negativ care adoptă însă tăcerea. Povestirea neguțătorului sugerează faptul că și tăcerea are subtilitățile ei. Tânăra soție este obedientă de-a lungul povestirii, dar nimeni nu poate ști ceea ce gândea cu adevărat: „Ce-a zis în sine Mai doar Domnul știe”80. Ca și tăcuta Emilia, cu siguranță, are destule dorințe care nu au
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
tânăra știe cu precizie ce vrea să ilustreze: „oricine vrea să ducă un trai cinstit și bun e nevoit, pe cât îi șade în putere, să se ferească de orișice prilej ce l ar impinge să facă altminterea”172. Există multă subtilitate în aceste cuvinte rostite cu un aer filosofic. Tânăra dezvăluie apoi detaliat istoria personală: a respins căsătoria cu regale Scoției, cerută de tatăl ei, monarh al Angliei, din teama că bătrânețea acestuia ar împinge-o spre păcat. Menționează că a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
putere ascunde o vorbă înțeleaptă și bine ticluită”179. Marchiza de Monfferato, „frumoasă și vrednică ca nimeni alta în lume”180, este râvnită pentru calitățile ei de regele Filip cel Chior al Franței (aluzie poate la cecitatea bărbaților în privința unor subtilități feminine), care deslușește în această femeie însușirile unei donna angelicata: „cuminte și înțeleaptă cum era”181, „mai aleasă întru deprinderi și mai frumoasă decât și-o închipuise vreodată”182, iar scenariul întocmit de femeie spre evitarea avansurilor regelui o înfățișează
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mai urâtă slujnică, cu care bărbatul se desfată și nu află decât în final umilința la care fusese supus. Înțelepciunea devine și subiectul următoarei abordări (IX, 9), deoarece este evocat legendarul rege Solomon ce dă sfaturi enigmatice, dar pline de subtilitate, unor tineri veniți din depărtări să-și soluționeze problemele. Aceste neajunsuri ale tinerilor nu puteau fi, în spiritul Decameronului, decât nevoia de iubire și aceea de a stăpâni o nevastă îndărătnică. Pentru nesupunerea femeii se recomandă corecția fizică, și bănuim
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
salvează datorită istețimii sale, a capacității de a ieși dintr un impas prin conceperea unui plan care să-l demaște pe acuzatorul său. Se dovedește mai priceput decât starețul, la care intuiește aceleași porniri, iar replica sa finală, plină de subtilitate și ironie (nu este o acuză directă) ni-l înfățișează ca pe un bun diplomat pentru propria cauză. Notele licențioase și amănuntele picante nu lipsesc, ele dau o coloratură comică, dezinvoltă, povestirea seamănă mai mult cu o anecdotă. Rigorile Evului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
că nu avem în aceste Legende o imagine ironică, pervertită, a unor personaje feminine, percepute până atunci ca virtuoase, ci, mai mult, că poemul nici măcar nu ar fi despre femei, ar aborda mai curând imaginea masculinității, aceasta reprezentând o nouă subtilitate sarcastică chauceriană. După părerea unui critic literar avizat, Elaine Tuttle Hansen, Legenda femeilor cinstite este mai mult un poem despre bărbați decât despre femei, și ar ilustra mai curând o absență feminină și o anxietate masculină 706. Poemul acesta ridică
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
despre Fundu Moldovei, apărută la Fundația Culturală "Alexandru Bogza", în anul 2000) i-a asigurat Luminiței Țăran o interpretare corectă și aprofundată a culturii populare locale. De asemenea, în activitatea de jurnalist, autoarea și-a desăvârșit cunoașterea limbii române în subtilitățile sale, specifică (din păcate, nu întotdeauna) oamenilor "de condei", stăpânind proprietatea termenilor și veghind la acuratețea redactării. Nu se poate, însă, sesiza utilizarea stilului publicistic în această lucrare, cu aspect științific incontestabil. După expunerea pe larg a eșafodajului teoretic despre
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Pinsent planul său de a părăsi Cambridge pentru a lucra câțiva ani, în deplină singurătate, într un loc izolat din Norvegia. El ajunsese la concluzia că numai dacă va întrerupe pe deplin contactul cu o ambianță în care se cultiva subtilitatea sofistică, o virtuozitate intelectuală ostentativă, dacă se va desprinde de stereotipiile și distracțiile unei vieți burgheze, va putea înfăptui o operă autentică. Lui Pinsent i-a spus că nu există ceva demn de atenție între a înfăptui o operă mare
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
atrăgător limba engleză.“ Uneori Russell mergea atât de departe, încât găsea propriile sale îndeletniciri cu ceea ce numea „filozofia tehnică“ drept prea aristocratice. Prietenei sale Lucy Donnelly, îi scria, în jurul vârstei de treizeci de ani: „Am dezvoltat o anumită repulsie pentru subtilitățile și distincțiile care fac substanța unei filozofii bune. Mi-ar plăcea să scriu lucruri de interes pentru oameni, așa cum fac cei ce sunt socotiți răi filozofi, fără a fi însă unul rău. Dar poate răutatea e cea care este interesantă
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
de către angajați pe mai multe fronturi (verbală, nonverbală, materială etc.) în vederea păstrării job-ului, obținerii unor beneficii (recunoaștere, apreciere, promovare, micșorarea numărului de sarcini), îmbunătățirii imaginii de sine prin apropierea și comunicarea cu acesta etc. Edward O. Wilson demonstrează complexitatea, subtilitatea și similitudinea legăturii dintre îngrijirea parentală și dezvoltarea socială a puiului la oameni și la animale. Așa cum orice mămică își sprijină și își apără copilul în lumea umană, la fel și mama puiului de cimpanzeu rămâne un aliat și o
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
Îndeplinirea acelei frici (ex. teama exagerată de un anumit examen sau profesor, induce eșecul, chiar dacă s-a urmat un program conștiincios de pregătire - teama/emoția puternică dezorganizează intelectul). * „Este o corectitudine a viciului și o incorectitudine a virtuții.” (N Iorga) Subtilitatea acestui paradox este una dintre cele mai incitante: putem vorbi de o corectitudine a „viciului”doar admițînd că el este principalul factor care menține „virtutea” În limite rezonabile; și putem admite o incorectitudine a virtuții numai În situația În care
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ca el Se-ntrec În cîntări (Mihai Eminescu, „Numai poetul”). * „Nu-i totuna să Înțelegi lucrurile și să-i cunoști pe oameni.” (B. Gracian) Pentru că „lucrurile” nu ajung , de exemplu, să-și piardă rușinea, simțul realității, să cunoască violența pasiunilor, subtilitatea ipocriziei, agresiunea invidiei sau a trădării etc. Pe om Îl cunoaștem cel mai greu, pentru că el nu poate fi cunoscut numai pe cale rațională ci cu Întreg sufletul (adică și cu „sensibilitatea” și „eul” nostru moral). * „Ochii omului văd În exterior
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
o conștiință; de aceea minunea fără margini, de afară, ne interesează mai puțin decît minunea dinăuntru, tot așa de fără margini”. „Un om drag este cel care lasă În urmă mai multă absență decît a Însemnat prezența lui.” (Florin Mugur) Subtilitatea și, totodată, adevărul acestei reflecțiuni sînt date, Într-adevăr, de faptul că adesea de discreția morală, de eleganța atitudinii sau de finețea bunului-simț al unora dintre cei apropiați nouă nu ne dăm seama În rutina vieții de zi cu zi
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Syrus) Situația este asemănătoare cu a celui care critică argumentat, Însă nu-și validează sugestiile prin Însuși comportamentul său, sau nu o face decît Într-o mică măsură. * „Răutatea unui suflet grosolan este adesea mai puțin periculoasă, decît intrigile și subtilitățile unui om de spirit.” (Johan Oxerstiern) Pentru că răutatea primului este mai mult trăire, pe cînd a celui de-al doilea este un act intelectual deliberat, În care consecințele „răului” proiectat sau ale celui realizat au fost cu claritate anticipate și
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]