2,342 matches
-
Unii lingviști includ în noțiunea de polisemie și sensurile diferite pe care le poate avea unul și același afix. Afixele de derivare țin și de lexic, și de morfologie. Un exemplu de astfel de afix, polisemic, este în limba maghiară sufixul "-ság/ség" care formează substantive din adjective sau din alte substantive. Acesta poate exprima: Există și afixe polisemice numai gramaticale, de exemplu, în maghiară, sufixele "-kod(ik)/-ked(ik)/-köd(ik)" și "-ód(ik)/-őd(ik)". Sensul lor de bază
Polisemie () [Corola-website/Science/331285_a_332614]
-
lexic, și de morfologie. Un exemplu de astfel de afix, polisemic, este în limba maghiară sufixul "-ság/ség" care formează substantive din adjective sau din alte substantive. Acesta poate exprima: Există și afixe polisemice numai gramaticale, de exemplu, în maghiară, sufixele "-kod(ik)/-ked(ik)/-köd(ik)" și "-ód(ik)/-őd(ik)". Sensul lor de bază este reflexiv (de pildă în cazul verbului "mosakodik „a se spăla”), dar pot avea și sens activ (ex. "gúnyolódik „a ironiza”), și sens pasiv ("elintéződik
Polisemie () [Corola-website/Science/331285_a_332614]
-
în aceste domenii se formează continuu cuvinte noi din elemente grecești sau din unul grecesc și altul din altă limbă. Elementele prime de compunere savantă de origine greacă "archi-" ("archiconnu" „arhicunoscut”), "micro-" ("microfilm"), "mono-" ("monorail" „monoșină”), "hyper-" ("hypermarché" „hipermarket”) sau sufixele "-iser", "-isme" continuă să fie productive. Cuvinte grecești la origine au intrat în franceză și prin intermediul unor limbi moderne ca germana și engleza, care le-au adoptat mai întâi (vezi mai jos). Cuvinte italienești intră în limba franceză începând cu
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
engleză. Exemple: "redingote" < engl. "riding coat" „haină de călărie”, dintre care al doilea element este de origine franceză; "rosbif" < "roast beef" „carne de vită friptă”, în care ambele elemente sunt de origine franceză; "touriste" < "tourist", din cuvântul francez "tour" și sufixul latinesc (grecesc la origine) "-ist"; "globe-trotter", din cuvintele de origine franceză "globe" și "trot", cu sufixul englezesc "-er". În limbajele științifice și tehnice, majoritatea cuvintelor preluate de franceză din engleză sunt de fapt formate în aceasta pe baza unor cuvinte
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
origine franceză; "rosbif" < "roast beef" „carne de vită friptă”, în care ambele elemente sunt de origine franceză; "touriste" < "tourist", din cuvântul francez "tour" și sufixul latinesc (grecesc la origine) "-ist"; "globe-trotter", din cuvintele de origine franceză "globe" și "trot", cu sufixul englezesc "-er". În limbajele științifice și tehnice, majoritatea cuvintelor preluate de franceză din engleză sunt de fapt formate în aceasta pe baza unor cuvinte latinești sau grecești. De exemplu "abrasif" „abraziv”, "admittance" „admitanță” și "vitamine" „vitamină” sunt formate pe baze
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
de chat" „prăjitură sau bucată de ciocolată subțire și lunguiață” (literal „limbă de pisică”). Prin conversiune (numită și derivare improprie) se formează cuvinte noi prin modificarea clasei lor lexico-gramaticale. Astfel se pot forma: Derivarea propriu-zisă se face în franceză cu sufixe și prefixe. În ambele aceste categorii de afixe se pot distinge (exemple în cuvinte mais jos): Din punctul de vedere al sensului lexical al cuvintelor derivate, se pot distinge sufixe: În exemplele de mai sus, sufixele nu schimbă clasa lexico-gramaticală
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
se pot forma: Derivarea propriu-zisă se face în franceză cu sufixe și prefixe. În ambele aceste categorii de afixe se pot distinge (exemple în cuvinte mais jos): Din punctul de vedere al sensului lexical al cuvintelor derivate, se pot distinge sufixe: În exemplele de mai sus, sufixele nu schimbă clasa lexico-gramaticală a cuvintelor bază. Din punct de vedere lexico-gramatical, există sufixe: Din aceeași rădăcină se pot forma mai multe cuvinte prin sufixare. De exemplu rădăcina "am-" produce: Cu acest procedeu se
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
face în franceză cu sufixe și prefixe. În ambele aceste categorii de afixe se pot distinge (exemple în cuvinte mais jos): Din punctul de vedere al sensului lexical al cuvintelor derivate, se pot distinge sufixe: În exemplele de mai sus, sufixele nu schimbă clasa lexico-gramaticală a cuvintelor bază. Din punct de vedere lexico-gramatical, există sufixe: Din aceeași rădăcină se pot forma mai multe cuvinte prin sufixare. De exemplu rădăcina "am-" produce: Cu acest procedeu se formează un cuvânt prin eliminarea unui
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
pot distinge (exemple în cuvinte mais jos): Din punctul de vedere al sensului lexical al cuvintelor derivate, se pot distinge sufixe: În exemplele de mai sus, sufixele nu schimbă clasa lexico-gramaticală a cuvintelor bază. Din punct de vedere lexico-gramatical, există sufixe: Din aceeași rădăcină se pot forma mai multe cuvinte prin sufixare. De exemplu rădăcina "am-" produce: Cu acest procedeu se formează un cuvânt prin eliminarea unui sufix. De cele mai multe ori, astfel se formează substantive, eliminându-se sufixul de infinitiv al
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
nu schimbă clasa lexico-gramaticală a cuvintelor bază. Din punct de vedere lexico-gramatical, există sufixe: Din aceeași rădăcină se pot forma mai multe cuvinte prin sufixare. De exemplu rădăcina "am-" produce: Cu acest procedeu se formează un cuvânt prin eliminarea unui sufix. De cele mai multe ori, astfel se formează substantive, eliminându-se sufixul de infinitiv al verbelor corespunzătoare. Uneori rămâne rădăcina verbului, formându-se un substantiv masculin ("accorder" „a acorda” > "accord" „acord”, "labourer" „a ara” > "labour" „arătură”), alteori se adaugă un e la
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
vedere lexico-gramatical, există sufixe: Din aceeași rădăcină se pot forma mai multe cuvinte prin sufixare. De exemplu rădăcina "am-" produce: Cu acest procedeu se formează un cuvânt prin eliminarea unui sufix. De cele mai multe ori, astfel se formează substantive, eliminându-se sufixul de infinitiv al verbelor corespunzătoare. Uneori rămâne rădăcina verbului, formându-se un substantiv masculin ("accorder" „a acorda” > "accord" „acord”, "labourer" „a ara” > "labour" „arătură”), alteori se adaugă un e la rădăcină și rezultă un substantiv feminin: "attaquer" „a ataca” > "attaque
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
atac”, "nager" „a înota” > "nage" „înot”. În cazul formării de substantive masculine, uneori are loc o schimbare fonetică în rădăcină: "avouer" „a mărturisi” > "aveu „mărturie”, "gagner" „a câștiga” > "gain „câștig”. Se poate forma și substantiv din substantiv prin eliminarea unui sufix: "démocratie" > "démocrate", "aristocratie" > "aristocrate". Mai rar, se elimină e final al unui substantiv feminin, formându-se astfel un substantiv din alt substantiv sau un adjectiv dintr-un substantiv, uneori cu o schimbare fonetică înaintea lui e: "médecine" „medicină” > "médecin" „medic
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
substantiv sau un adjectiv dintr-un substantiv, uneori cu o schimbare fonetică înaintea lui e: "médecine" „medicină” > "médecin" „medic”, "châtaigne" „castană” > "châtain" „castaniu, șaten”. Din punct de vedere semantic, prefixele pot fi: Prin acest procedeu, un cuvânt bază primește un sufix și un prefix, formându-se un verb. Procesul poate fi Astfel se pot forma și substantive (de exemplu "branche" „ramură” > embranchement „ramificație”) sau adjective: "front" „frunte” > effronté „nerușinat”. În franceză, compunerea este mai puțin frecventă decât, de exemplu, în germană
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
ः”, tamilă: „aytam”, însemnând „a trimite înainte, a descărca”), numită și de către gramaticienii timpurii, în fonologia sanscrită (""), este numele unui sunet, , scris în felul următor: este un alofon al fonemelor și în pauza de la sfârșitul unui enunț). Din moment ce este un sufix flexionar comun (la nominativ singular, persoana a II-a singular, etc.), visarga apare frecvent în textele sanscrite. În ordinea tradițională a sunetelor sanscrite, visarga împreună cu anusvăra apare între vocale și consoane oclusive. Pronunția exactă a visarga în textele vedice poate
Visarga () [Corola-website/Science/334445_a_335774]
-
sau plante erbacee anuale, răspândite în întreaga lume, mai ales în Africa tropicală, Asia de Sud, Australia și în regiunea mediteraneană. Flora României conține 5 specii, ce aparțin la 2 genuri. Cuvântul "Thymelaeaceae" provine din grecescul "thymos" = cimbru + "elaia" = măslin + latinescul "-aceae" = sufix care formează numele familii de plante. Acest nume este dat deoarece planta limba vrabiei ("Thymelaea") are miros asemănător cu al cimbrului, iar fructele seamănă cu niște fructe de măslin. Această familie este formată din specii de arbuști, subarbuști de talie
Timeleacee () [Corola-website/Science/335214_a_336543]
-
exploatării de lemn nativ brazilian, în acel moment singura resursă care este exportată de pe acele pământuri. În portugheză, lemnul brazilian este numit pau-brasil, cuvântul "brasil" având sensul etimologic de "roșu ca un tăciune", format din latinescul "brasa" ("tăciune/jar") și sufixul "-il" (din "-iculum" ori "-ilium"). Hărți maritime au identificat o insulă numită "Bracile" în largul coastei de vest a Irlandei, în Oceanul Atlantic, începând cu 1325, într-un portulan realizat de Angelino Dulcert. Mai târziu, a apărut ca Insula de Brasil
Brasil (insulă mitologică) () [Corola-website/Science/331668_a_332997]
-
de unde fr. mod. "je suis aimé" „sunt iubit”. Unele sintagme devin locuțiuni adverbiale care vor evolua în adverbe propriu-zise, de exemplu fr. mod. "encore" „încă”. Totodată apare procedeul de derivare a adverbelor din adjective, cu cuvântul (ablativul lui „minte”) devenit sufix: „în mod individual, izolat” > fr. mod. "seulement" „numai”. Din cauza reducerii numărului de cazuri la două, nominativ și acuzativ, ba chiar a confuziei dintre acestea prin dispariția din vorbire a desinenței de acuzativ -m ( > , ca nominativul „trandafir”), ia amploare folosirea prepozițiilor
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
certă (în afară de toponime) sunt numai circa 100 în lexicul francez actual (vezi exemple în Lexicul limbii franceze, Substratul galic). În afară de acestea mai sunt probabil și altele, dar etimologia lor nu este lămurită. Din limba galilor s-au păstrat și unele sufixe lexicale. În toponimie un astfel de sufix este "-acon" care a devenit în galo-romană "-acum" și a dat în franceză terminațiile de toponime cu variantele grafice "-ey", "-ay", "-é" și "-y". Influența galică asupra evoluției fonetice a latinei vorbite în
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
în lexicul francez actual (vezi exemple în Lexicul limbii franceze, Substratul galic). În afară de acestea mai sunt probabil și altele, dar etimologia lor nu este lămurită. Din limba galilor s-au păstrat și unele sufixe lexicale. În toponimie un astfel de sufix este "-acon" care a devenit în galo-romană "-acum" și a dat în franceză terminațiile de toponime cu variantele grafice "-ey", "-ay", "-é" și "-y". Influența galică asupra evoluției fonetice a latinei vorbite în Galia nu este complet documentată, dar este
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
deasupra și în mijlocul grămezii rotunjite de fân) sau pentru uscarea oalelor din ceramică abia realizate. Povestea poartă numele personajului său principal. Cuvântul "Dănilă" este fie un cuvânt hipocoristic (numele personal "Dan", care își schimbă forma după ce i s-a adăugat sufixul diminutival "-ilă", pentru a arăta o relație de afecțiune), fie o versiune învechită a numelui "Daniel" (asemănător cu "Danilo"). După cum scrie Ion Creangă într-un fragment din poveste, "Prepeleac" este porecla personajului, pentru că un "prepeleac" era singurul lucru de pe lângă casă
Dănilă Prepeleac () [Corola-website/Science/335583_a_336912]
-
numai masculin sau feminin. Genul substantivului se distinge mai rar că în română numai din formă substantivului, dar se distinge în general din formă cuvintelor cu care se acordă. Există totuși terminații caracteristice pentru un gen sau celălalt, constituite de sufixe de derivare, dar sunt și excepții, în general când terminația nu este un sufix. Câteva dintre aceste sufixe sunt: Există și o serie de substantive nume de persoana epicene (cu aceeași formă la ambele genuri), mai ales dintre cele care
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
din formă substantivului, dar se distinge în general din formă cuvintelor cu care se acordă. Există totuși terminații caracteristice pentru un gen sau celălalt, constituite de sufixe de derivare, dar sunt și excepții, în general când terminația nu este un sufix. Câteva dintre aceste sufixe sunt: Există și o serie de substantive nume de persoana epicene (cu aceeași formă la ambele genuri), mai ales dintre cele care se termină cu e, de exemplu "un/une adversaire" „adversar(a)”, "un/une artiste
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
se distinge în general din formă cuvintelor cu care se acordă. Există totuși terminații caracteristice pentru un gen sau celălalt, constituite de sufixe de derivare, dar sunt și excepții, în general când terminația nu este un sufix. Câteva dintre aceste sufixe sunt: Există și o serie de substantive nume de persoana epicene (cu aceeași formă la ambele genuri), mai ales dintre cele care se termină cu e, de exemplu "un/une adversaire" „adversar(a)”, "un/une artiste" „artist(a)”, "un/une
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
articolul Sintaxa limbii franceze, secțiunea Grupul substantival cu atribut(e). Principalele specii de numeral sunt în franceză, ca și în română, cel cardinal, cel ordinal și cel fracționar. Mai sunt și unele numerale care exprimă o cantitate aproximativa cu ajutorul unor sufixe specifice. Numeralul cardinal poate fi folosit și că determinant, si ca substantiv: "J’ai deux vélos. Leș deux șont bons." „Am două biciclete. Amândouă sunt bune”, "Je prends le bus ligne deux" „Merg cu autobusul doi”. Numai numeralul corespunzător lui
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
nu toți lingviștii urmează recomandările de rectificare. Astfel, de exemplu "999 999 €" apare sub forma tradițională "neuf cent quatre-vingt-dix-neuf mille neuf cent quatre-vingt-dix-neuf euros", dar și sub formă "neuf-cent-quatre-vingt-dix-neuf-mille-neuf-cent-quatre-vingt-dix-neuf euros". Numeralele ordinale se formează din cele cardinale prin derivare cu sufixul "-ième". Doar lui "un, une" îi corespunde un cuvant cu alt radical, "le premier, la première" „primul, prima”, iar lui "deux" îi corespund două ordinale, primul derivat ("le/la deuxième" „al doilea, a doua”), al doilea cu radical diferit, "second
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]