3,231 matches
-
dar care, fără să dea atenție acestui lucru, urma o traiectorie clar marcată. Castelul devenea o cochilie, iar eu mergeam încet în spirala ei, îndreptându-mă puțin câte puțin către inima ei, trecând prin camere banale, bucătărie, magazie, spălătorie, salon, sufragerie, fumoar, pentru a ajunge la biblioteca ai cărei pereți erau în întregime acoperiți de cărți. Nu era foarte mare: se afla aici un birou pe care erau așezate cele trebuincioase pentru scris: o veioză, un tăietor de hârtie foarte simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
accepte invitația sa la cină, pe 14 aprilie, la orele 8 ale serii“. M-am pregătit pentru o masă în societate și când colo nu eram decât noi doi, el și cu mine, așezați la capetele mesei dintr-o imensă sufragerie unde ar fi putut intra 60 de persoane! O adevărată cină romantică! Glumesc. După cum ți-am spus, Tristețe este aproape un om bătrân. Însă ieri semăna cu un ministru, sau cu un cancelar, drept ca un I într-un frac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
The Elder Scrolls, Age of Empires, Half-Life, Doom3, Command&Conquerer - Red Alert, Neverwinter Nights, Mafia, Duke Nukem 3D. În locul căsuțelor din copac din filmele americane, ne închipuiam un apartament în salcia din parc - pe craca cea mai groasă era dormitorul, sufrageriile de lux aveau un leagăn din crengi. Băieții își făceau cazemate și iarna se războiau cu bulgări la adăpostul lor. Castelele noastre se mai imaginau și printre tuburi de metal sau beton, de prefabricate, cărămizi sau alte materiale de construcție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
Ceaușescu, și o Mihaelă Mihai. Dumnezeule, câți Tismăneni de vanilie și Gomi de ciocolată nu s-au topit împreună cu untul, câți Brebani nu au făcut drumuri dus-ântors prin albia uriașă pentru frământat cozonaci! Eu auzeam de toate, de dincolo, din sufragerie. Ce-mi trebuia mie era rezultatul: prăjitura. Eram copil. „Ce copil ești!“ „Tu ești copil!“ Și prăjituri, și mâncăruri nemaiântâlnite veneau spre mine dinspre bucătărie. Dă-mi definiția bârfei, așa cum o auzeai tu de cealaltă parte a peretelui-biscuit. Cât de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
felul ei de a vorbi m-a făcut să mă simt mai puțin stingher. Afacerile mele păreau să prindă contur pe după draperia ce se ridica În acest vestibul slab luminat. Chiar În stînga se afla o bucătărie care era și sufragerie În același timp. Urma apoi camera de zi, izolată printr-o draperie groasă. Următoarea cameră pe dreapta, cum priveai dinspre vestibul, părea a fi dormitorul. De cum intrai În camera de zi, primul lucru care-ți atrăgea privirile era flacăra albăstruie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
drag, te asigur... Până să ni se aducă aperitivul, am stat liniștiți și am vorbit generalități. El examina încăperea. S-a uitat peste tot și a fost încântat de felul în care era organizat apartamentul... S-a oprit apoi în mijlocul sufrageriei, lângă mine. Fără să-mi impun, m-am apropiat mult de el. Eram aproape lipiți unul de altul. Îi simțeam privirea jucăușă plimbându-se periculos de alunecos pe ceafa mea, după ce mi-a săltat buclele imaginând în palma sa o
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
i le surprinsese pe când el o privea pe ascuns. Deși puține ore i-au rămas pentru somn, după o zi foarte încărcată de activitate plină de tensiune, Eugen s-a trezit odihnit și bine dispus. A deschis larg fereastra de la sufrageria spațioasă, apoi a mers la bucătărie, unde și-a preparat ceai și cafea, lăsându-le în vasele lor pe aragaz, după ce a stins flăcările. S-a întors în sufragerie, a așternut un pled pe covorul mare din mijlocul încăperii în
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
a trezit odihnit și bine dispus. A deschis larg fereastra de la sufrageria spațioasă, apoi a mers la bucătărie, unde și-a preparat ceai și cafea, lăsându-le în vasele lor pe aragaz, după ce a stins flăcările. S-a întors în sufragerie, a așternut un pled pe covorul mare din mijlocul încăperii în care tronau două fotolii mari, comode, o vitrină cu bibelouri simple, dar elegante, un televizor mare cu plasmă și o măsuță mobilă confecționată din sticlă, a deschis pe un
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
sigur că voi descoperi un trup frumos, mlădios, glumi el, reținându-și cu greu pornirea. Masa este aproape gata, sultană. Dacă vrei... - Să văd, domnule! Nu te lăuda! îl puse ea la punct și se îndreptă încruntată spre bucătărie. - Poftiți în sufragerie, doamnă! interveni el și o conduse galant, luându-i mâna. Iuliana se opri uluită în fața mesei ornate cu nebănuită îndemânare. Nu lipsea nimic. Câteva platouri de mărime mijlocie și alte câteva farfurii ofereau sandviciuri apetisante la vedere și fructe din
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ia un secol să bag cheia în ușă. Tim așteaptă răbdător afară să mă vadă intrată cu bine. Odată ajunsă înăuntru, o iau cât pot de repede pe scări, încercând să evit o conversație cu părinții mei. Aud știrile în sufragerie și nu-mi vine să cred că e doar ora nouă. Pentru că am băut toată ziua, mi se pare că e miezul nopții. Ajunsă în camera mea, îmi scot mobilul. Știu că nu ar trebui să îl sun pe Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de minute la solar azi. Să sperăm că acest minunat hotel din Wicklow nu are lumini fluorescente pe tavan. Oricum, dacă Adam comentează, o să-i spun că era cald în L.A. Al naibii de cald. Tata l-a lăsat pe Adam în sufragerie, răsfoind o carte despre castele irlandeze, pe care mama o pune la vedere ca să impresioneze eventualii vizitatori. Când intru în cameră, se ridică și îmi spune că sunt frumoasă. Zâmbește cu toată fața; chiar și cu ochii, iar dinții săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mi trebuie. — Sigur. — Să deschid o sticlă de vin? — Aș prefera ceva mai tare. Ai Bacardi? Am tot ce vrei. Atunci o să vreau niște rom. Cu Cola, te rog. Mike dispare în bucătărie. Când pleacă, mă uit în jur la sufrageria cu covor crem. E goală, cu excepția unui tablou destul de neobișnuit, reprezentând un decor din Connemara. Cred că recunosc plaja. Dintr-o vacanță cu familia de acum ani de zile. De când viața era mai puțin complicată. Și ceva mai distractivă. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
cu o mare problemă, aceea a descrierii personajelor neînsemnate, ce nu au nimic care să merite atenția noastră. Când Cicikov ajunge la Manilov, cel despre care „numai Dumnezeu putea spune ce caracter are“, și cei doi traversează tinda, antreul și sufrageria, autorul „profită de acest scurt răgaz“ pentru a ne spune dificultatea majoră în care se află. „Însă, ajuns în acest punct, autorul e nevoit să recunoască că are în față o sarcină foarte dificilă. Mult mai ușor e să înfățișezi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
ani în cârcă ?", se întreabă Dora urmând-o totuși fără ezitare pe femeia uitată de ani, care o conduce cu fermitate spre casă. Încăperea în care intră este spațioasă. Se poate deduce ușor că servește la de toate : bucătărie și sufragerie, dormitor, salonaș și chiar bibliotecă. În mijlocul ei tronează cuptorul țărănesc care se prelungește cu un fel de pridvor larg, pe care sunt clădite așternuturile de pat acoperite cu o scoarță de lână în carouri galbene și cafenii. Ai venit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
leu în cușcă, cu mâinile încrucișate pe piept, înstrăinat și aparent calm, apatic, pașii îi răsunau în camera golită, mizeria de pe jos scrâșnea sub tălpi. Trebuie să apară meșterul, spuse Nina. Lucrurile sunt toate strânse, ce mai, astăzi dă gata sufrageria. Dacă o să vină meșterul, glăsui Alexe și se întoarse brusc pe călcâie, refăcând traiectoria invers, pășind acum către fereastra goală, cumplit de înnegrită, deprimantă. Se opri în dreptul geamului, privi câteva clipe sau poate nici nu privi, se gândea la cine știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
venit, Nik, ți-am spus eu că vine, anunță ea triumfătoare. Să sperăm că nu-i altcineva. Femeia merse și deschise ușa. Se auzi o voce mormăită, încurcată. Da, da, aici, n-ați greșit, poftiți. Nina îl conduse victorioasă în sufragerie pe multașteptatul musafir. Era un țigănuș tânăr, potrivit de înalt, cu părul creț, buze groase și ochi aprinși ca focul. Să trăiți boierule, bună seara, se înclină el adânc înspre Alexe, care se urni de pe scaun leneș, cu o grimasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe punctul de a porni către trepte când auzi papucii profesorului târâți către intrare. Îi deschise chiar el, o invită înăuntru, la lumina becului din hol văzu că avea pleoapele umflate, probabil că îl trezise din somn. Era liniște în sufragerie. Draperiile grele, plușate, înăbușeau lumina săracă a serii. Alexe aprinse veioza de pe birou și atunci Carmina observă chiar deasupra brațului canapelei o tapiserie cu măști, o achiziție nouă. Îl întrebă din priviri și el îi spuse un nume destul de sonor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ușa. Ia, uite, Nik, cine a venit! Fata arăta răvășită, așa, în pragul ușii, cu mâinile în buzunare, cu părul zburlit, cu fața aprinsă de vânt, încruntată, încordată. Alexe nu a văzut nimic din toate astea, a traversat ca întotdeauna sufrageria, ocolind biroul, lipăia din papucii din plastic, a venit în hol, s-a apropiat de Carmina și i-a lovit de două ori, cu degetul maroniu obrazul. A, gângania drăgălașă, a formulat el legile jocului deja știut, hai, intră, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
papucii aliniați lângă cuier, oftă, își aplecă fruntea și rămase un timp în fața femeii. Apoi o rugă să-l însoțească la mașină. Arăta neguros, cu cearcăne adânci, vineții săpate sub ochii de culoarea mierii. Rămase sprijinit de tocul ușii din sufragerie, cât timp Carmina, pitită în dosul șifonierului, se îmbrăca. Haide, îi spuse, când o văzu oprită în fața oglinzii, cu părul adunat în palme. Da, leagă-l, îi spuse și o privi zâmbind cum își strânge părul cu un șnur de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o ușă de toaletă. Urcasem scările cu foarte multă grijă și am respirat ușurat când am văzut că la etaj nu mai trebuia să orbecăi. — Vino-ncoace! a strigat Midori. Vocea s-a auzit dinspre partea dreaptă, așa că acolo era sufrageria, iar la capătul ei bucătăria. Casa era veche, dar bucătăria părea să fi fost de curând renovată: modulele noi de pe pereți, bufetul, chiuveta și robinetele sclipeau pur și simplu. Midori pregătea ceva, o oală clocotea pe foc și în aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Bine, spuse ea. Poți să stai la noi. Nu te costă nimic și puteți sta de vorbă cât vă poftește sufletul. — Adică la cine „la noi“? — La Naoko și la mine, bineînțeles, a spus Reiko. Avem două camere, iar în sufragerie este o canapea, așa că ai unde să dormi. Noi ne retragem în dormitor, așa că nu e cazul să-ți faci probleme. — E voie? am întrebat eu. Fetele pot găzdui un bărbat? — Măi să fie! Doar nu se gândește nimeni că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de vârsta lor, dar după voce nu păreau foarte tinere. Imediat după ce au dat colțul, au mai apărut patru femei din aceeași direcție și, asemenea grupului de dinainte, au dispărut după același colț. Amurgul părea să învăluie totul. De la fereastra sufrageriei se vedeau copacii și conturul dealurilor. Peste coama lor plutea o dâră de lumină palidă. Naoko și Reiko s-au întors împreună la ora cinci și jumătate. Eu și Naoko ne-am salutat frumos, de parcă nu ne mai văzusem și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Îl cărase În dormitor și Îl așezase În pat - probabil ca să pară că Dora murise din cauze naturale. După ce am pipăit pulsul În van, am smuls hainele de pe mine. Apoi am cercetat apartamentul, cuprins de o panică din ce În ce mai insuportabilă. În sufragerie, un disc se Învârtea În gramofon sub desenul kitschos cu femeia misterioasă În rochie roșie, executat de un maestru englez la care Dora ținuse cândva foarte mult. Scaunele erau aranjate la fel cum Îmi aminteam, obiectele decorative de pe rafturile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
spre un băiat care stătea pe un birou, plutind liber În noapte. Spre mirarea mea, am descoperit că eram chiar eu. Apăru și un reflector și mi-am dat seama că eram acasă, În Viena. Făcând echilibristică pe masa din sufragerie, am Întrebat-o pe maică-mea ce Înseamnă numele nostru de familie. — Bucură-te că ai așa ceva, Îmi răspunse de pe scaunul ei, scrâșnind din dinți, fără a se deranja să ridice privirea, ca să te poți executa când ți se cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fi tras aceeași concluzie. Ridică privirea și observând că celălalt se pregătea să intre În bucătărie, ridică tonul: — Nici o șansă, Pieplack. Bucătăria e a mea. Tu cercetează holul. După cincisprezece minute dureroase cei doi Își terminară treaba. Întorcându-se În sufragerie, măturară praful de pe umărul celuilalt. Aproape că-mi era milă de ei. Te distrezi, ă, Knisch? Diels Îmi aruncă o privire nemiloasă. Pieplack tocmai descoperise căluțul de lemn de la Dora. Vezi dumneata: nu ne scapă nimic. Nimic. Se așeză din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]