2,656 matches
-
Am zâmbit. ― Atunci vei avea Încredere În mine și vei ignora tot ce ai văzut azi. Nu voi păți nimic. ― Alisia... ― Te rog! am șoptit. Maria Își Încrucișă brațele și Îmi aruncă o privire acuzatoare. ― Mă mai gândesc, spuse ea supărată. ― Mersi, am zis și am Îmbrățișat-o. Sunt sigură că o să iei decizia corectă. I-am auzit râsul fals În timp ce se ducea pe patul ei. ― Alisia, știm amândouă care e decizia corectă. ― Decizia corectă pentru mine.... ― Ok, mă Întrerupse ea
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
apoi dădu derutat din cap. ― Ce? am reacționat Într-un târziu. Nu plecăm! ― Nu vrei să plecăm? ― Nu. Doar pentru că ziua asta e un dezastru nu Înseamnă că voi sta Închisă În casă. ― Mereu voiai să fii singură când erai supărată. ― Nu și azi. Am luat o gură de Înghețată. Chiar și În starea În care mă aflam, tot mi se părea delicioasă. David veni cu nota și zâmbi când mă văzu mâncând. ― Scuze, mai stăm puțin, zise Maria. ― Mă bucur
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Nu i-am răspuns. Nu voiam să dezbat subiectul cu voce tare. ― Înghețata e foarte bună, am spus sec În cele din urmă. Maria ridică din sprâncene. ― Entuziasmul tău e molipsitor, știi asta? ― Da, sunt sigură. ― Uite, știu că ești supărată, dar dispoziția asta nu te ajută la nimic. Mi-am Încrucișat brațele. Pur și simplu nu aveam chef să fiu drăguță. Fericirea era prea departe de mine ca să o pot măcar mima. Nu-mi dorisem să plec acasă numai pentru că
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
De ce nu ai venit la timp? replică el. Am fost sigur că ai uitat. ― Așa că ai plecat de nebun? am spus, aproape plângând de ușurare că el era cu adevărat lângă mine. Asta Îmi cam distrugea tonul ferm al mamei supărate. Alex Își dădu ochii peste cap. ― Dă-mi pace! ― Stai, te rog, așteaptă! am bălmăjit eu, mult prea fericită ca să fiu coerentă. Vreau să te rog ceva! Alex Îmi aruncă un zâmbet incredibil de răutăcios, considerând că era totuși fratele
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
bine cu oricare din ele. ― Alisia! Am nevoie de o părere clară! Am izbucnit În râs. ― Dacă te aranjezi atâta pentru tipul cu care stai În bancă la engleză, te asigur că el no să observe diferența. Bianca mă privi supărată, ca și când spusesem ceva foarte greșit. ― Are prietenă. ― N-am știut, am spus repede. Se sună Înainte să apuc să mai adaug ceva. ― Ar trebui să mergem, am spus În schimb. ― Du-te tu! Eu am În față o alegere dificilă
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
de trandafiri din mâna lui. Ce-i ăsta? ― Mi-ai spus că pot Încerca să te fac să mă placi din nou. Ei bine, ăsta sunt eu, Încercând. ― Încetează, Victor. Credeam că m-am făcut clară. ― Alisia, știu că ești supărată. Însă nu te poți minți singură! ― Să mă mint În legătură cu ce? ― În legătură cu noi! M-am Încruntat, nevenindu-mi să cred. ― Încă consider că tu și cu mine avem ceva, spuse el. ― Eu și cu tine nu mai avem nimic, Victor
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
și mie ce-a fost asta? ― Ăla era Victor? Întrebă Maria, venind În spatele meu. N-am răspuns. Am fugit pe scări În camera mea. ― Alisia! ― Las-o! Îi zise Adi. Poate are nevoie de timp să se liniștească. Părea destul de supărată. O oră și zece apeluri respinse mai târziu, am realizat că Damian vorbise serios când spusese că nu mai vrea să vorbim niciodată. ― La naiba! am țipat aruncând telefonul În colțul opus al patului. Ușa se deschise Încet. M-am
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
țipetele tale isterice. Veni și se așeză pe colțul patului În timp ce eu Îmi Îngropam fața În mâini. ― Nu l-am trimis pe Adi acasă degeaba. Alisia, vorbește cu mine. Ce căuta Victor acolo? ― Cui Îi pasă de Victor? am Întrebat supărată. Damian n-o să mai vorbească niciodată cu mine. Am cedat Într-un târziu privirii insistente a Mariei și i-am povestit totul. M-am străduit să nu plâng din nou. ― Ce idiot! spuse ea. ― Victor? Nu mai spune! ― Amândoi! Damian
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
zâmbet viclean Îi apăru pe chip. ― De fapt, am auzit că-ți place negrul. L-am stropit cu toată apa rămasă În paharul meu. El râse. ― Deci nu mi-ai răspuns la Întrebare. Este din cauza lui Damian? ― Nu, am spus supărată că reluase subiectul. ― Pe bune? Cu siguranță nu mă crezuse. Nimeni nu mar fi crezut. ― Nu, am recunoscut. ― Deci răspunsul e da. ― Da. Adi chicoti. ― Ai mai auzit ceva de la el? Am oftat. Adi așteptă răbdător să-mi găsesc cuvintele
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
aruncat o ultimă privire spre Adi care se prăpădea de râs Înainte să mă duc În camera mea și a Mariei. Acolo l-am găsit pe Alex, moțăind pe patul meu. ― Doamne, tu nu ai propria ta cameră? am Întrebat supărată. Alex deschise ușor ochii, dar nu reacționă În nicun alt fel. L-am tras de pe pat. ― Te rog nu mă face să Îți spun a doua oară! ― Ești o acritură! declară el Înainte să iasă din cameră. ― Și eu te
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
unchiu-său din RFG, cu Vader din Războiul stelelor, acuma nici un abțibild mic cu maimuțici nu am voie să-mi pun! M-am înfuriat și am scos din sertar pagina smulsă din Ogoniok-ul la care e abonată mama, pe care stă supărat și mișto, într-o geacă de piele neagră și cu părul în ochi, Aleksandr Serov. Am uns cu pelicanol foaia pe dos, peste modelele de rochii pentru cucoanele sovietice și am lipit-o exact acolo de unde mi-au zburat Monchichii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
fi fost de față: — Lecția aceasta a fost o rușine. Profesoara voastră a trecut degeaba prin școală. Habar n-are ce înseamnă procesul de învățământ modern și adaptarea cunoștințelor de literatură la cerințele și ideologia societății socialiste multilateral dezvoltate. Vorbea supărat, în limbajul specific al cadrelor, aproape țipând și nu știam ce să fac să-l opresc. Mă bălăcărea în fața celor treizeci de elevi rămași cu gura căscată și mă gândeam - fără emoții, pentru că mai văzusem chestii de genul ăsta, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
ca de obicei. Și când a venit vorba de sărbătorile de Crăciun, tata a zis că nu se știe dacă Moș Crăciun va trece pe la mine. De ce sa nu treacă? El trece pe la toți copiii, am zis eu nedumerit și supărat. Și le aduce daruri multe, cum se spune în colindă. Da, ai dreptate, a zis tata. Atâta doar că trece pe la toți copiii care au fost cuminți! Eu am tăcut imediat. Mi-am adus aminte că nu prea am fost
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
undița” și o privi înciudat cum alunecă pe apă, depărtându-se. „Na! Acum nu mai am nici undiță... Cu ce mă joc? Am să-l rog pe tata să-mi facă una ca lumea. Vreau să pescuiesc!” a hotărât băiatul supărat că nu se gândise mai de demult la treaba asta. „Ba nu! Bunicu’ o să-mi facă undiță și o să mă învețe cum se prinde peștele. Ce? Eu nu am grijă de Bătrâna lui?” își schimbă el hotărârea privind supărat în
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
singură? Îmi este drag să merg cu ea. Mă mai lași s-o duc la păscut? Ei! Om vedea noi ce-om face... Mergi și mănâncă, până una-alta! La bucătărie l-a luat maică-sa la întrebări. Era mai supărată ca bunicul. L-a tras ușor de urechi, l-a muștruluit și i-a explicat cât de urât este să nu respecte programul și, mai ales, promisiunea. Tudorel s-a rușinat. Iartă-mă, mamă! Nu se va mai întâmpla... Știi
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
alege până la urmă... Ce anume? Educatoare? exclamă Ionuț, neîncrezător. Vrei tu așa, Maria? Nu am hotărât, dar să știi că-mi place mult de tot..., șopti fata. Cum? Așa, ca doamna noastră? N-ai văzut că uneori e atât de supărată... Copiii nu sunt ascultători câteodată. Mai fac și prostii... Da, fac uneori și prostioare, dar ce plăcut este să-i înveți povești și jocuri! Este grozav să știi că toți copiii au învățat de la tine atâtea lucruri bune, folositoare în
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
păreau curate și cochete. Ferestrele murdare erau toate închise. Nu se putea ca tocmai aici să trăiască Charles Strickland în splendoarea lui vinovată, cu fermecătoarea necunoscută datorită farmecelor căreia își abandonase el onoarea și datoria. Mă simțeam de-a dreptul supărat, căci simțeam că am fost tras pe sfoară, și era cât pe-aci să mă răsucesc pe călcâie fără să mai întreb nimic. Am intrat numai pentru ca ulterior să-i pot spune dnei Strickland că am făcut tot ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
plec. — De ce nu i-ai spus să se ducă dracului? M-a dat afară. N-am prea putut să mă lupt cu el, mi-a aruncat pălăria după mine și a încuiat ușa pe dinăuntru. Eram furios pe Strickland, dar supărat și pe mine, pentru că Dirk Stroeve făcea o figură atât de absurdă încât îmi venea să râd. — Și nevastă-ta ce-a zis? — Plecase la piață. — Și o să-i mai dea drumul înăuntru? — Nu știu. M-am uitat perplex la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
unui obiect ori a unei ființe, care ne-a aparținut o dată, ne pune la lumină adevăratul preț. I-am scris abia a doua zi. Stupefacție! M-am pomenit cu scrisoarea înapoi, nedesfăcută... Așa e. aveam dreptate! Era supărată pe mine. Supărată pentru că o zi. numai o zi, nu-i scrisesem. Ah, draga de ea! Cât mă iubea! Și cum își dăduse în vileag sentimentele. Ce fel, își pierdea cumpătul chiar de la cea dintâi piedică întîlnită în drum? Am vrut să-i
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Am adus fugara înapoi pe pământ și am predat-o Urangutanului, care o duse în casă. Fiind târziu, a plecat și Mihaela, iar eu am condus-o până la locuința ei. Pe drum n-a scos o vorbă. ― Ce ai? Ești supărată? Din nou tăcere... ― Aimée, ce înseamnă asta? Rămânea mai departe mută ca piatra. ― Dar, pentru numele lui Dumnezeu, spune, ce ți-am făcut, cu ce am greșit față de tine? În clipa aceea, într-o fulgerare a minții, avui pricina supărării
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mea a avut drept urmare dublarea comisionului. Fie ― că făcea! În vremea asta draga mea soție din pașaport mă aștepta. Am găsit-o palidă, cu ochii plânși, răsturnată într-un chaiselongue, având pe genunchi o revistă cu filele netăiate. ― Mai ești supărată? Iartă-mă, am fost barbar cu tine. Nu trebuia să plec așa. Spunîndu-i astea, am îngenuncheat lângă ea și i-am sărutat o mână, apoi cealaltă. ― Nu-i nimic, Dor. Îmi pare rău că m-a durut purtarea ta. Am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
o să-l roage pe bunul Dumnezeu să o ierte și să-i arate drumul pe care trebuie să-l urmeze ca orice pământean. Spiritul, aprins de focul dragostei, dezamăgit de refuzul zânei pământene, căuta un răspuns în liniștea din Univers. Supărat, pe soartă, s-a urcat în șaua calului, înfigându-se cu putere, cu paloș și merinde la oblânc, către soare s-a ridicat și s-a dus rătăcitor pe lume. Sărmana Magnolia privea spre cer să-l vadă pe Spirit
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Ducu pe mâini și pe față. Văzând aceasta Ducu s-a supărat și l-a lăsat pe Scoruș fără nici o mustață, după aceea l-a aruncat într-o tufă mare de barba ursului, și a plecat vorbind de unul singur, supărat că rana de pe față, făcută de Scoruș îl ustura groaznic. Răutatea lui Ducu nu-i dădea voie să vadă că a nenorocit un biet suflet, chiar și pisic fiind, se gândea doar la zgârietura de pe mâini și față, făcută de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
organele interne ale omului trimis de către inimă, duce cu el un balast, așa-l numesc oamenii, dar nu unul obișnuit ci o adevărată otravă. -Vecine, acum chiar că ai spus o minciună, cum poți spune că este otravă? a întrebat supărat Alcoolul. -Bine, hai să-ți fac pe plac; tăria ta plină cu toxine trecând prin stomac, inimă, ficat, rinichi le îmbolnăvește și la un moment dat, pot muri dacă nu se duc la doctor pentru tratament și continuă să consume
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pentru tratament și continuă să consume tărie. -N-am înțeles, îi iau eu de pe stradă să vină să bea? -Până acum nu știau, că dacă consumă tărie se pot îmbolnăvi, îi răspunse Aroma. -Și atunci care este problema mea? a întrebat supărat Alcoolul. -Problema ta este doar una; nu mai ai clienți, acum și-au dat seama care sunt urmările consumului de tărie și de aceea nu mai vin la tine. -Dacă înțeleg bine, nu-mi ești bun vecin și concurent loial
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]