82,980 matches
-
pat... remarcă celălalt. Haide, Tapú, încheie, nerăbdător. Ne-am zbătut atâta să ne îmbarcam pentru că ne considerăm bărbați... Poartă-te că un barbat! Tapú Tetuanúi ar fi vrut să-i răspundă că cine înfrunta oceanul luni în șir sau cine suporta, fără să crâcnească, furia unui taifun se comportă fără îndoială că un bărbat, fără să mai fie nevoie să omoare adolescenți, însă își dădea seama că veniseră până aici ca să-și îndeplinească misiunea, deci nu avea dreptul să se plângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Mararei era să pună o distanta cât mai mare între vasul sau și cele ale urmăritorilor, profitând la maximum de vânt, deși se văzu nevoit să reducă simțitor suprafață velelor, fiindcă nici catargele, nici cusăturile navei n-ar fi putut suporta prea mult timp presiunea enormă la care fuseseră supuse la început. De fapt, carena dreapta a vasului îi resimțea deja efectele, doi oameni trebuiau să arunce apă încontinuu, iar pentru îndemânaticul dulgher era imposibil să astupe crăpăturile în timp ce vasul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să-i zdrobiți țeasta. Vocea i se franșe. După câteva clipe, reuși să reia firul povestirii: Odată ce ne-a violat pe toate, Octar ne-a dat oamenilor lui și, cu toate ca dupăce trecusem prin mâinile lui orice lucru părea ușor de suportat, au fost atât de mulți și atât de brutali, încât prefer să nu mai intru în detalii. Dar Anuanúa, ea cum se purta? întreba Miti Matái. Nu știu, răspunse ea sincer. Nu mai aveam timp să ne gândim la ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
l cer este să-mi permită să conduc vasul până când vom ajunge din nou în Al Patrulea Cerc. De acolo, am să-l pun în mâinile tale, fiindcă sunt convins că ai să știi să-l conduci înapoi acasă. Nu suport să te aud vorbind astfel. Nici eu, dar n-am de gand să-mi fac iluzii deșarte. Zeii au legile lor, iar datoria noastră este să le respectăm. Dar asta este o lege tâmpita. —Te înșeli. Este o lege înțeleaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
motivul acestei noi pedepse pe care le-o trimiteau zeii, care în ultima vreme se arătau atât de ostili. Începuseră să creadă că totul se datora comportamentului scandalos al prințesei. Ascunsă în timpul zilei într-un colț al punții, prințesa nu suportă decât prezenta mereu amabilei Vahíne Tiaré, pe care încerca s-o convingă să intervină pe langă Miti Matái ca să-i permită să se întoarcă pe insula „baracudelor“. — Dacă n-o face, argumenta ea, Octar o să vină după mine până în Bora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fel, două ambarcațiuni. Dar fu, în același timp, una din zilele cele mai tensionate și pentru femeile și bărbații înghesuiți sub nisipul insuliței, transpirați leoarca, sufocându-se din lipsă aerului care nu se hotăra să coboare prin crăpăturile înguste și suportând mirosul unor corpuri din care ieșea frică prin fiecare por. Nimeni nu dormi, nimeni nu mânca, aproape că nimeni nu bau, deși se aflau la limita deshidratării, căci panică impunea o lege care depășea chiar și cele mai elementare nevoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
a spus „Întoarce aici”. Strângând în mâini cadrul cromat al scaunului cu rotile, a arătat smucit cu degetul lui împuținat, cu pielea uscată și unghia galbenă ca osul. Tovarășa Lătrău și-a înălțat nasul, a adulmecat spunând: — O să trebuiască să suport putoarea asta de paciuli în următoarele douăsprezece săptămâni? Domnișoara Hapciu a tușit în pumn. Și Sfântul Fără-Mațe a intrat cu autobuzul pe o alee îngustă și întunecoasă. Printre clădiri atât de apropiate încât pereții lor împroașcă înapoi scuipatul maroniu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
spun “incendiu”. Părul blond pare pur și simplu în flăcări. — Orice ai face, îi spune tipul spilcuit, dacă ai notițe, nu te uita pe ele pentru că în obiectivul camerei va rămâne creștetul capului. Producătorii de platou, spune el, nu-i suportă pe cei care-și aduc notițe. Îi urăsc pe cei care nu încearcă să-și mascheze scopul. Producătorii îți spun: “Fii produsul tău. Nu-ntinde coarda”. Ca o ironie a sorții, aceiași producători ți se adresează cu “Roată Fitness”, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
formei și se întorcea la ea, orice ai fi făcut. Sfârcurile puteau fi întinse până la de cinci ori lungimea lor fără să se rupă. Labiile, scrotul, rectul puteau fi întinse pentru a se acomoda aproape oricărei dorințe. Păpușile, spunea broșura, suportau ani întregi de satisfacere violentă, susținută. Pentru curățare se folosea pur și simplu săpun și apă. Dacă erau lăsate la soare, culorile ochilor și buzelor puteau păli, spunea broșura în franceză, spaniolă, engleză, italiană, și ceea ce părea chineză. Siliconul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fotografică și aparatul de fotografiat. Filmul conține un suport transparent (triacetat de celuloză sau poliesteri), pe care se află unul sau mai multe straturi de emulsie fotosensibilă. Odată introdusă în aparatul de fotografiat și expusă controlat la lumină, pelicula fotografică suportă modificări la nivelul cristalelor de halogenură de argint din emulsie, formându-se astfel imaginea latentă. Lumina care „impresionează” pelicula fotografică fie provine de la o sursă (naturală sau artificială), fie este reflectată de către subiectul fotografiat. În urma procesului chimic de developare, imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
extensibil, fapt ce permite focalizarea imaginii prin modificarea dimensiunii acestuia. Materialele fotosensibile sunt reprezentate de planfilme pe diferite standarde de sensibilități și dimensiuni. Aparatele de format mediu au un gabarit mai redus, sunt mai ușor de transportat, iar imaginile negative suportă măriri de bună calitate până la dimensiuni suficient de mari (100×100 cm). Sunt folosite în portetistică, în reportaj și în fotografia de studio. Filmele fotografice pentru format mediu sunt rolfilme ambalate în hârtie pentru a fi protejate de lumină. Dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
sunt utilizate pentru protecția lentilei frontale a obiectivului și pentru a obține o serie de modificări tonale sau cromatice pe pelicula fotografică. Majoritatea filtrelor sunt realizate din sticlă specială sau din folii de gelatină și se montează în fața obiectivului pe suporți speciali ori sunt înfiletate pe obiectiv. Funcționarea filtrelor se bazează pe modul în care se comportă culorile complementare. Astfel, un filtru colorat absoarbe culoarea complementară și permite trecerea culorii sale. Majoritatea filtrelor colorate se folosesc în fotografia alb-negru, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
pentru două tipuri de lumină: daylight (lumină de zi cu temperatura de culoare T = 5.500 K) și tungsten light (lumină halogen cu temperatura de culoare T = 3.400 K). Peliculele fotografice actuale au câștigat mult în latitudinea de expunere, suportând suprași subexpuneri considerabile în raport cu cele de acum câteva decenii. Filmele de sensibilitate mică au o latitudine de expunere mai redusă față de cele de sensibilitate mare. În cazul în care fotografiem cu timpi de expunere foarte mici (sub 1/1.000
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
că ea va sta, acolo sus, numai în vis. * * * Aglomerația de ființe care pe cei mai mulți îi sufoca, pentru micuța Luana era imperios necesară. La prânz, când toți dormeau și curtea se afunda într-o tăcere îndărătnică, se simțea pierdută. Nu suporta singurătatea. Acest somn la orele amiezii îi fura agitația din jur și-o arunca într-o inactivitate bolnăvicioasă. Se așeza în iarba din curte și privea cerul, căutând să-și piardă amorțeala în alunecarea piezișă a norilor. Sub adierea vântului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
i se cuibări în suflet, știind că ce se întâmpla era numai din vina ei. Se smulse din mâna bărbatului și își întoarse spre el ochii plini de ură: Mătușa Vanda te-a convins să ne trimiți la culcare. Nu suportă să vadă lumea uitându-se la mine. Dacă ar ști cum s-o îmbrace și ar ajuta-o să aibă mai mult curaj, Ema s-ar bucura de aceeași atenție. Ai grijă ce vorbești, domnișoară, șuieră unchiul Dali, altfel o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Un pui de om pierdut în mulțime plângea sfâșietor după maică-sa. Una din învățătoare o striga pe alta și încerca din tot înadinsul să se facă înțeleasă. Intrară în clase în dezordine, după aproape două ore de discursuri savante suportate de toată lumea în picioare, cu stoicism. Sanda se ținea scai în urma Luanei, sâcâind-o continuu cu indicații prețioase. Îi striga să se așeze în prima bancă, să-și ridice șoseta care-i alunecase dar fetița n-o mai luă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Eleva Leon se sufoca să vadă cât de greu se îndura tovarășa să laude pe unul ori pe altul, cât se chinuia să atingă, abia cu vârful degetelor, creștetul aceluia din gloată care dădea dovadă de reale înzestrări intelectuale. Nu suporta gândul că toți aceștia purtau crucea pregătirii și a buzunarelor goale ale părinților. La prima ședință, învățătoarea folosi cuvinte de "înaltă prețuire" la adresa "capetelor încoronate" ale clasei. Sunt copii care promit. Nu cred că vor ridica vreodată probleme și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
bunul simț, mila și omenia. Erau lucruri care nu se învățau la școală. Le moștenise de la maică-sa și le dădea mai departe copiilor lui, dar doamna era prea înțepată să observe asta. Sanda căpătase obiceiuri de femeie singură. Nu suporta bărbații băuți și neîngrijiți. Deși se pierdea la rându-i printre ceilalți anonimi, neavând să ofere doamnei decât un "Bună ziua" plin de respect, se considera superioară. Snobismul pe care-l culesese cine știe de unde o făcea să-i interzică Luanei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se mai putea concentra, o încercau sentimente contradictorii. Nu-și putea da seama dacă se legase de femeia robustă, care-i dezlegase primele taine ale învățăturii, ori pur și simplu o îngrozea ideea că de acum înainte va trebui să suporte perindarea atâtor personaje la catedra din fața clasei. Avea experiența orelor de franceză, începute în clasa a II-a, când apariția sporadică a profesoarei de limbă străină le dădea peste cap mersul tihnit și ritmul obișnuit al lucrurilor. Urma să piară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
brațe pe mătușa Anda, frumoasă foc și elegantă, de-ți lua suflarea. Se întoarse, apoi, spre familia Leon: Ce faci, Sando, aici erai? Se așezară la masă, cu Bica lângă ei și sărbătoritul în capul mesei. Era exact ceea ce nu suporta Dan: să fie în centrul atenției. Se foi în scaun până când Andei i se făcu milă și schimbă locul ei cu al lui. Familia Vandei mânca ținând șervetul pe brațe, în timp ce capul familiei făcea glume, spunea bancuri și povestea orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
două ori pe săptămână, șaizeci de minute de plimbare. Își povesteau fel de fel de nimicuri după care băiatul o săruta ușor pe obraz și se despărțeau. Într-una din zile, ieșind de la școală, Luana constată îngrozită că ploua. Nu suporta apa decât în cadă. Plăcerea de-a te lăsa murat până la piele, "cântând în ploaie", i se părea total deplasată. N-avea umbrelă și afară turna cu găleata. Elevii treceau pe lângă ea și se năpusteau zbierând în stropii repezi. Ridicau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
spre dimineață. Ziua următoare au intrat în panică. Trebuiau să plece acasă, să-și aducă provizii. Vinerea studenții luau trenurile cu asalt pentru a-și încărca sacoșele și bateriile în sânul familiei. Pentru Ernest și Luana gândul despărțirii era de nesuportat. Seara, el îi spuse că abia așteaptă să ajungă acasă, să mănânce clătitele teribile pe care le făcea mama sa. Îți fac eu clătite, sări Luana. Băiatul urca pentru prima dată în apartamentul fetei. Împreună cu Cristina mâncă clătitele lipsite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
câte un coleg ori cunoștință, în speranța că ciudata blondă care le aterizase în cameră se va da cu lumea. Ea continua să-l viseze pe Ernest, noapte de noapte, trezindu-se la răsăritul soarelui sfâșiată și cu sufletul gol. Suporta alinarea perfidă a visului cu stoicism, întrebându-se ce făcuse să merite atâta tristețe. Îi era greu, cu inima plină de trupul bronzat și ochii devastatori ai lui Radak, să accepte chipuri șterse, gesturi forțate, montate după ușă spre a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pierdută unduirile brune și fine de pe mâinile și picioarele lui. Altele și-ar fi dat viața să fie singure în aceeași cameră cu el. Ea fugea repede, întrebându-se dacă era sănătos să mai revină. În cămin, condițiile deveniseră de nesuportat. Le era interzis să se adune în grupuri mai mari de trei persoane. Jocurile de cărți și discuțiile pe tema filmelor de pe video, întinse până în zori, dispăruseră. Una dintre puținele distracții, obositoare de altfel și câteodată lipsită de sens, video
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la ferestre, îi priveau uluiți. Nimănui nu-i venea să creadă că se întâmplă ceea ce se întâmpla. Învățați să tacă, să se ascundă, să asculte, cu maximă prudență, pe întuneric, postul de radio Europa Liberă, obligați să înghită și să suporte ceea ce în nici o orânduire modernă nu putea fi suportat, românii priveau șocați cum o mână de copii își strigau păsurile, durerile și neajunsurile. O mică parte din ei renunță la adăpostul caselor neîncălzite și pline de nevoi și făcu front
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]