6,881 matches
-
zăpadă așa de mult vreau să te sărut încât buzele pășesc tot mai aproape de tine să-ți atingă chipul privirea ta își face loc prin ceață mă caută nu te lăsa păcălit sunt eu atârnată de umbra ta ușoară prea tăcută să simți vreau să-ți spăl ochii poate mă vezi parte din zori dar sunt o mie de clipe până la tine scriu bună dimineața în fiecare ungher al jurămintelor cu speranța că ziua va duce mesajul iar tu ștergi roua
PRIMA ZĂPADĂ de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360761_a_362090]
-
-n simțire În picuri vii de rouă, de dincolo de fire, E chipul mamei mele o ploaie-vis, bogată, Aroma cea de smirnă, icoana preacurată. Și peste timp, prin astre, o cale-nsângerată Stă viața-i mărturie în sufletu-mi brodată, Biserică tăcută, clopot sunând a jale Cer și pământ, lumină și mii de clipe goale. În fiecare ceas al vieții, dă-mi plâns de alăută, În fiecare zi cu soare, o rugă-mi împrumută! Albastru glas de înger, din cerul meu cu
ALBASTRU GLAS DE ÎNGER (LIRICĂ DEDICATĂ MAMEI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 798 din 08 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360037_a_361366]
-
nu vei știi,dragă,să iubești. Ei recunosc, tu le ești necesară Și știu ce importantă-i “secta” ta. Deși le faci când vrei viața amară, Paradoxal,trăiesc în plasa ta! Trăiește-ți clipa și le fii regină, Trântorii tăi tăcuți,să stea la rând. Îmbătrânind vreodat´ ,alta mai fină, Regină le va fi cât de curând. Te plâng tăcut amanții de-altădată, Frumoasă-ai fost,dar asta a trecut, De-acuma,nu mai poți să fii curtată, Ci vraja-n
NIMFOMANA de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360076_a_361405]
-
toate sensurile cuvântului), al treilea poartă un titlu latin : De anima (pe care l-am putea rezuma simplu : Despre suflet(-ul geamăn) ... , sau despre frăția universală. Al patrulea și ultimul : Pianissimo sugerează ieșirea din scenă, pe vârful picioarelor, o durere tăcută, deci discretă, în acordurile unui pian la fel de tăcut și de îndurerat, disimulat de faldurile tristeții. Deși rostul unei recenzii nu e acela de a deconspira autorul și nici trăirile-i lăuntrice, vom stârni și chiar ațâța curiozitatea și setea de
INGER RASTIGNIT (POEME SOPTITE) DE VASILE BURLUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360026_a_361355]
-
latin : De anima (pe care l-am putea rezuma simplu : Despre suflet(-ul geamăn) ... , sau despre frăția universală. Al patrulea și ultimul : Pianissimo sugerează ieșirea din scenă, pe vârful picioarelor, o durere tăcută, deci discretă, în acordurile unui pian la fel de tăcut și de îndurerat, disimulat de faldurile tristeții. Deși rostul unei recenzii nu e acela de a deconspira autorul și nici trăirile-i lăuntrice, vom stârni și chiar ațâța curiozitatea și setea de lectură a cititorului de poezie cu prezentarea - extrem de
INGER RASTIGNIT (POEME SOPTITE) DE VASILE BURLUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360026_a_361355]
-
Lhassa, acoperișul lumii (acolo unde nu-i este dat oricui să ajungă), e evidentă. După ascensiune, vine cuvenita imersiune, dovadă a profunzimii dar și a abis(-al-)ului psihic : Scufundat în sine ca-n apele hinduse , semnifică scurt și aproape tăcut - ca orice mare durere - că a primit botezul nenorocului, odată cu cel al focului catharctic. Semnificația botezului, oricât de metaforizată ori camuflată, rămâne însă neatinsă, iar localizarea pe coordonate hinduse trimite la filosofia hindusă, inclusiv la rolul karmei întru desăvârșirea ființei
INGER RASTIGNIT (POEME SOPTITE) DE VASILE BURLUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360026_a_361355]
-
alb, plin de cârlige care agață, rănesc, ciobesc sufletul, frâng aripile dând naștere unui zbor închipuit. Și iarăși o scriere care îmi pare a fi esențială pentru iconomia volumului, este “umbra unei umbre”, în care reapare “chivotul”: “în umbra iubirii tăcute e umbra/ extrasă c-un forceps din bolți rătăcite/ e chivotul veșnic în care penumbra/ adună lumina din seve-mpietrite” Dincolo de realitatea palpabilă, practic cunoașterea superficială ale cărei dictonuri sunt date de simțurile fizice, există “penumbra”, chiupul cunoașterii și autocunoașterii
AUTOR: CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360080_a_361409]
-
ca vizibilitate trecând în starea de fluid care ne curăță, ne vindecă pas cu pas vederea interioară, pentru a ne regăsi arcuri de curcubeu între aripile vulturului perpetuei dimineți a ființei. “dansul de umbre pierdut între îngeri” este un dans tăcut. Ecoul lui este iubirea de sine, mai târziu iubirea de Dumnezeu. Îngeri căzuți, oamenii care ne traversează secvențe de viață ne aduc mai aproape de propriul sine sau ne îndepărtează, după cum le este datul fiecăruia în trecerea uneori prea grăbită prin
AUTOR: CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360080_a_361409]
-
Marie Bejliu 21 septembrie 2014 rostogolim... ...din chivotul iubirii speranțe adunate-n cioc de vrăbii le-nchidem în tumultul nerostirii plimbăm destine-aduse pe corăbii e-atâta dragoste la mine-n suflet și-atât de tandru îmi întinzi o mână îmbrățișăm tăcuți al vieții zumzet parc-am fi mateloți într-o furtună spălăm tristețea de pe bolta frunții trecutul e o liniște eternă în zborul nostru sărutăm și munții o soart-avem și-aceea este ternă lumina e pustie printre gene ne mângâie cu
AUTOR: CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360080_a_361409]
-
magia oglinzilor din sala aceea pierdută între vitralii. Oricum, până la urmă, contrastul dintre ea și Ema făcea ca totul să fie și mai fabulos și să îi sporească încrederea în propria persoană la niște cote amețitoare. Pe de altă parte, tăcuta ei colegă părea pasionată de vitralii. În timp ce ea își admira trupul perfect din diverse unghiuri, Ema putea să se zgâiască cât dorea la scenele intens colorate. Odată le aruncase și ea o privire. Erau niște aiureli. Florile exagerate care înghițeau
OGLINZI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360090_a_361419]
-
în: Ediția nr. 1339 din 31 august 2014 Toate Articolele Autorului Luna își odihnește obrazul pe Limba Română. Ea își unduie sunetele ca niște pene de egretă. Limba târâtă la Roma odată cu Decebal, aspră ca tăișul sabiei ascuțit printre pietre tăcute , și-a întors fața mandră către schitul lui Dumnezeu, munții Carpați. Soarele se răsfrânge în inima ei pulsând veșnicii. Picioarele cuvintelor romanești caută harul în somnul gliei încălțate în sandale romane. Serenitatea vocalelor are timbru de clopot ortodox. Ele înalță
LIMBA ROMÂNĂ, ULTIMA MĂNĂSTIRE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360122_a_361451]
-
Ai trădat o națiune și-ți bați joc de un popor Ne-ai vândut averea țării clanurilor din Apus Joci mereu o carte dublă: când diavol, când cel sus pus! RETROSPECTIVĂ 2013 În dispute fără noimă când cei mulți rabdă tăcut Omenirea se îndreaptă spre-un final necunoscut Se revoltă izolați, înfruntând veacul nebun Numai cei născuți din piatră, scut pământului străbun. Bizar, o minoritate ne impune crezul ei Prin unelte selectate din tâlhari si derbedei Ne impun perversiunea cei cu
POEME NEWYORKEZE (4) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360174_a_361503]
-
Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1400 din 31 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Trăiește omule! Trăiește și încearcă să nu uiți! În fiecare om se-’nalț-un cer și cade-o stea. Drumeți pe firul vieții, noi zăbovim tăcuți sau poate nu, dar într-o zi cu toții vom pleca. E vremea-n care oamenii aleargă către mâine uitând că azi e ziua-n care ei trăiesc, uitând mereu, ce a trecut nicicând nu mai revine, în timp cu ce-
MEMENTO MORI! de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360200_a_361529]
-
Acasa > Poeme > Antologie > LUMINA SE SCURGEA TĂCUTĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 648 din 09 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Lumina se scurgea tăcută Grădina prin arborii goi Amiaza din noi amândoi, În altă grădină se mută Rămân amintirile vagi Misterul din ghem se deșiră
LUMINA SE SCURGEA TĂCUTĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 648 din 09 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359787_a_361116]
-
Acasa > Poeme > Antologie > LUMINA SE SCURGEA TĂCUTĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 648 din 09 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Lumina se scurgea tăcută Grădina prin arborii goi Amiaza din noi amândoi, În altă grădină se mută Rămân amintirile vagi Misterul din ghem se deșiră În ziua când moare o liră Suspinul pe umerii dragi E ora la care se schimbă În garda reginei
LUMINA SE SCURGEA TĂCUTĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 648 din 09 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359787_a_361116]
-
vagi Misterul din ghem se deșiră În ziua când moare o liră Suspinul pe umerii dragi E ora la care se schimbă În garda reginei augurii Și iarăși condorii, condurii Prin stele înalte își plimbă Referință Bibliografică: Lumina se scurgea tăcută / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 648, Anul II, 09 octombrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
LUMINA SE SCURGEA TĂCUTĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 648 din 09 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359787_a_361116]
-
-mi țipătul surprins cu o altă petală desprinsă din floarea care se odihnea mirată în palma ta vin inserări de vise și lumi ultima noastră primăvară s-a sinucis cu gingășie înroșindu-și florile albe în cireșe te aștept Evă tăcută și caldă pe marginea unei veri de păcat și ispită să-ți scutur pe trup copacii grei de flori și miresme primăverile nu se mai întorc deși ai impresia că totul se repetă iar și iar... (știu de ce se scutură
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
de mătase udăsânul stâng îmi tresărea în așteptarem-ai sărutat mușcatacoperindu-mi țipătul surprinscu o altă petală desprinsădin floareacare se odihnea mirată în palma tavin inserări de vise și lumiultima noastră primăvară s-a sinucis cu gingășieînroșindu-și florile albe în cireșete așteptEvă tăcută și caldăpe marginea unei veri de păcat și ispităsă-ți scutur pe trupcopacii grei de flori și miresme primăverile nu se mai întorcdeși ai impresiacă totul se repetăiar și iar...(știu de ce se scutură magnoliile...nu știu de ce mă sărutai mușcatatunci
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
Căutându-vă doar sațul de noroc, Torcând huzurul într-un simplu joc, Nu soațe, ci doar simple filistine. Pe rana sângerândă nu pui sare! Când sufletul tânjește nu pui foc! Și nu îți iei averea în obroc Să-ți cați tăcută propria cărare. Nu milă vrea tovarășul de viață, Nici pâinea ta, nici punga burdușită. Căldură doar în inima rănită Și-o vorbă bună-n orice dimineață. Când vrei să ai, învață-ntâi să dărui O mângâiere și un umăr tare
FILISTINE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359835_a_361164]
-
viața, poetul îi definește marcajele limită de la: „Lumina soarelui”, la „Amurgul”. Între ele stă „Bucuria rodirii”. Tot acest ciclu reprezintă hora vieții pe pământ. Densitatea imaginilor și avalanșa sentimentelor generate de această cromatică sugestivă, produce o invitație la o meditație tăcută și profundă. Ea naște sentimente de liniște, împlinire, gingășie și respect. Este un pios omagiu adus tuturor mamelor de pe pământ. MIHAI BATOG BUJENIȚĂ (Iași): Poeme de o tulburătoare sonoritate și sensibilitate, versuri izvorâte din prea plinul inimii, cuvinte pe care
O NOUĂ APARIŢIE LITERARĂ PURTÂND SEMNĂTURA GHEORGHE A. STROIA, LA EDITURA SINGUR DIN TÂRGOVIŞTE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359819_a_361148]
-
noastre sălbatice o amiază diafană peste lucrurile întâmplătoare și multă înțelegere în fața zâmbetului de oțel totul e clar și imaginea aceea îngheață în tine totul e clar nu mai poți ieși nu mai poți reveni o voce străină decretează dezastrele tăcute ale zilei MÂINE VA FI așa și nu altfel o descriere a cuvântului căutându-ne căutându-ne pe după viețile blânde escamotări de rutină legi la marginea inimii tale o descriere a cuvântului o casă pe dealurile albastre atâta tot zădărnicia
POEME DE GEO GALETARU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359837_a_361166]
-
23 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Nu-mi place adevărul să mi-l măsor cu cotul Vreau steaua cum se vede și râsul sincer, totul! (Victor Hugo) Ușile mele sunt deschise, dar nu te vreau în amintiri; Statornice te-așteaptă-n noapte, tăcutele mele iubiri. De ce te-ai rătăcit, iubire? Cum te-ai pierdut oare, pe drum? Vino, grăbește-te, că altfel, iubirea se transformă-n fum. Să știi că eu nu mai am somn, de când în mreje tu m-ai prins Vino
DE CE TE-AI RĂTĂCIT, IUBIRE? de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359882_a_361211]
-
măsoară în numărul de mătănii omogene efectuate în fața fiecărui chip pictat, așezat la intrarea în edificiile pentru celebrarea cultului creștin. Credința, înainte de toate, o porți în suflet, în minte, în adâncul tău, cu o intensitate profundă și cu o solemnitate tăcută, dar ghidată de pasiune. Ea se naște din dorința unei opțiuni libere, înveșnicind sfințenia propriilor gânduri, fremătând încă din copilărie uneori, alteori poate numai din resemnare față de condiția de mediocritate în care te-a așezat viața sau poate pur și
CREDINŢA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359859_a_361188]
-
de haiducie Țara-i plină de străini Olteni de mai sunt o mie Câmpuri pline de scaieți Se întind spre nesfârșit Satu-i plin de târgoveți Cerul s-a rostogolit Nostalgii dintr-un trecut Îngropat cu nebunie Pe un câmp rămas tăcut N-auzi cânt de ciocârlie Arături cu mărăcini Într-o toamnă timpurie Venetici ne sunt stăpâni Noi trăim în sărăcie Nici Vladimiri, nici Jieni Nu mai bubuie din fl inte Cete de ipochimeni Ne conduc, dar nu au minte Peste
POEME NEWYORKEZE (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359922_a_361251]
-
c-am părăsit Un neam pe veci legat de glie Ce nu s-a lăsat umilit. Când am plecat în pribegie Eram deja un apostat, Și condamnat la sihăstrie De comunismul blestemat. Când cauți insistent un vers Rostit de vocile tăcute Exilu-i deseori advers În lumile necunoscute Când am plecat în pribegie N-aveam motive să exult, Parcă plecam spre veșnicie În veacul searbăd și ocult. De-oi fi chemat ca să slujesc La porți, în lumi fără simțire, Voi lectura cum
POEME NEWYORKEZE (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359922_a_361251]