KorAP: Find »[drukola/base=tablou & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...92 93 94 ...1334 >

33,332 matches

Corola-journal/Journalistic/9694_a_11019

teatru se joacă, de altfel, chiar în seara balului la Afinoaia, și Două fete și-o nineacă. Unde, ce să vezi, Chirița se admiră pe dumneaei, în rolul titular! Dincolo de toate comentariile care s-ar putea face despre tabloul din tablou, și despre un procedeu vechi, dar rar la noi, înainte și după Alecsandri, e de reținut supărarea personajului dat de gol. A face o poveste, un tip, din viața lui, despre care el crede că-i aparține, e o obraznicie

Școala femeilor by Simona Vasilache (2007) [Corola-journal/Journalistic/9694_a_11019]
Corola-journal/Journalistic/9684_a_11009

Oz are puterea ca, ridicîndu-se deasupra taberelor beligerante, să privească realitatea nepărtinitor: rezultatul este o încîntătoare mărturie despre ce înseamnă demnitatea umană în condiții de fanatism. Și chiar dacă nu-și propune să facă teorie pe această temă, Amos Oz schițează tabloul psihologic al fanaticului de pe orice latitudine a globului. Ceea ce definește cu precădere fanaticul este credința neclintită că se află în posesia adevărului ultim. De aici rigiditatea interioară cu care își întîmpină semenii și tot de aici ardoarea pătimașă cu care

Radiografia fanatismului by Sorin Lavric (2007) [Corola-journal/Journalistic/9684_a_11009]
Corola-journal/Journalistic/9692_a_11017

Singură în mijlocul ei, 1985), urmat de Cet extreme amour (Această iubire extremă, 1986). Din 1987, colecția lui Sollers trece la Editura Gallimard, iar Jauffret o va urma. În 1993 îi apare un alt roman, Sur un tableau noir (Pe un tablou negru). Apoi, o dată cu trecerea într-o altă "etapă a operei", scriitorul va părăsi colecția lui Sollers și, după un titlu încredințat lui Julliard, va trece la o editură nou-înființată, Verticales, cumpărată apoi tot de Gallimard. Succesul vine o dată cu Fragments de la

Régis Jauffret - Poveste de iubire by Dragoș Jipa (2007) [Corola-journal/Journalistic/9692_a_11017]
Corola-journal/Journalistic/9717_a_11042

Dily se spune că, deși venise în București pentru o iarnă numai, îndrăgostindu-se de un tînăr boier a rămas în țară pînă la moarte, dînd naștere unuia din bătrînii noștri generali. Artă plastică, teatru, cinema l Linia sigură din tablourile Paulei Tudor aduce aminte de vechile icoane pe sticlă din stampa japoneză. l Interpretarea lui Hamlet i-a deschis lui Richard Burton calea spre marele ecran, pe a cărui pînză, udată cînd cu lacrimile bucuriei, cînd cu cele ale eșecului

Pescuitorul de perle by Ștefan Cazimir (2007) [Corola-journal/Journalistic/9717_a_11042]
Corola-journal/Journalistic/9732_a_11057

Regal. Aici, am senzația, întotdeauna, că intru în vis, într-o poveste. Holul monumental, foaierele, scara impozantă, proporțiile și echilibrul lor, cupola- vitraliu, superb, care mă face, mereu, să-mi ridic capul, să privesc Înaltul. Și, deloc în ultimul rînd, tabloul, halucinant, al lui Ștefan Câlția, din biroul directoarei Veronica Dobrin. Un om de teatru cu totul special, pe care l-am descoperit în ani, cu discreție, de care m-am atașat. Cu discreție. Pentru că iubește, necondiționat, acest loc, pentru că simte

Unsprezece povești by Marina Constantinescu (2007) [Corola-journal/Journalistic/9732_a_11057]
în scriitură cheia unui soi de umor care face, fie și pentru cîteva minute, insuportabilul digerabil. Care are un ton uman consistent și care dă naștere unei distanțări, decisive și în artă, și în viață. În unsprezece povești, în unsprezece tablouri, patru copii imită ce văd. Imită viața de zi cu zi a părinților și felul în care o trăiesc. Batjocorind, batjocorindu-se, avînd o voluptate incredibilă pentru forme și forme ale violenței primare, primitive, de joasă speță, în care își

Unsprezece povești by Marina Constantinescu (2007) [Corola-journal/Journalistic/9732_a_11057]
Corola-journal/Journalistic/9720_a_11045

și care erau priviți prin ochii inocenți și plini de admirație ai copiilor (între care autorul însuși) ca niște mici eroi ai comunității, adevărate repere ale locului. Aproape fiecare om avea mica sa poveste și, prin aceasta, locul său în tabloul viu al localității. Rememorând astăzi chipurile acestor oameni și poveștile legate de ei, Daniel Vighi se pune uneori în pielea copilului care era în momentul în care a auzit pentru prima dată respectivele istorii. Maturul de azi îl privește pe

Vocile amintirii by Tudorel Urian (2007) [Corola-journal/Journalistic/9720_a_11045]
Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037

a scurtcircuita canalele raționale, pătrunzând rapid, violent în sistemul nervos, dar și în mișcarea, amplificată până la dezmembrare și metamorfozare, a trupului uman. Evidentă - și notorie la început - este și durabilă influența lui Picasso asupra lui Bacon? Punând față în față tablouri de Picasso și de Bacon, expoziția de la Muzeul Picasso din Paris se grăbește să ne convingă că da. Pentru Anne Baldassari, influența lui Picasso asupra lui Bacon e directă, cuantificabilă, palpabilă și poate fi urmărită punctual. Ea s-ar descompune

Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista (2007) [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
1928. Bacon preia instinctiv tehnica deformărilor trupurilor, amplificării mișcării naturale până la dezarticulare și dezmembrare (Studio Interior, către 1934), cât și monumentalul derivat din unghiul insolit sub care privirea observă Figura, ca în Composition (Figure), 1933. Ceea ce frapează la aceste prime tablouri este mimetismul cu care Bacon își însușește limbajul deformărilor organice inventat de Picasso. În aceste tablouri, Bacon scrie bastonașe și cârligașe, își exersează mâna, deprinde meșteșugul. Ca și maculatoarele primilor ani de școală, aceste prime tablouri aveau să fie distruse

Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista (2007) [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
către 1934), cât și monumentalul derivat din unghiul insolit sub care privirea observă Figura, ca în Composition (Figure), 1933. Ceea ce frapează la aceste prime tablouri este mimetismul cu care Bacon își însușește limbajul deformărilor organice inventat de Picasso. În aceste tablouri, Bacon scrie bastonașe și cârligașe, își exersează mâna, deprinde meșteșugul. Ca și maculatoarele primilor ani de școală, aceste prime tablouri aveau să fie distruse de Bacon însuși. Dar Bacon nu-l copiază mecanic pe Picasso: în Interior de atelier sunt

Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista (2007) [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
frapează la aceste prime tablouri este mimetismul cu care Bacon își însușește limbajul deformărilor organice inventat de Picasso. În aceste tablouri, Bacon scrie bastonașe și cârligașe, își exersează mâna, deprinde meșteșugul. Ca și maculatoarele primilor ani de școală, aceste prime tablouri aveau să fie distruse de Bacon însuși. Dar Bacon nu-l copiază mecanic pe Picasso: în Interior de atelier sunt deja prezente cele trei elemente majore ale picturii sale: Figura predominantă, deformare organică a corpului uman, apoi armătura flexibilă, care

Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista (2007) [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
picturii sale: Figura predominantă, deformare organică a corpului uman, apoi armătura flexibilă, care izolează claustrofobic Figura, ale cărei dezmembrări vor părea mereu că reactualizează o atletică, dar tragică (întrucât eșuată) fugă, și conturul oval. 2. Cheia de fier În economia tabloului lui Picasso ales pentru a ilustra motivul cheii de fier - Bagneuse ouvrant une cabine, 1928 - singurul element ponderal și, în mod evident, pivotul întregii compozitii, este cheia. într-un peisaj marin numai lumină și culoare, ușor ca un fulg, cheia

Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista (2007) [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
înotătoarei - și el ușor ca o minge de plajă - se organizează în jurul cheii gata să intre în broască. Dar tocmai pentru că ancorează pe pânză elementele compoziției, cheia de fier introduce o ruptură. De-a curmezișul, cheia nici nu aparține planului tabloului, dar nici nu iese complet din el. Este acolo pentru a ne reaminti că lumea creată pe pânză este una artificială, la granița dintre real și imaginar. Motivul cheii de fier e mult mai complex la Bacon, o dovedește tripticul

Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista (2007) [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
că lumea creată pe pânză este una artificială, la granița dintre real și imaginar. Motivul cheii de fier e mult mai complex la Bacon, o dovedește tripticul expus spre ilustrare, Triptych, In Memory of George Dyer, 1971. Ca și în tabloul lui Picasso, cheia, pe punctul de a fi introdusă în broască, se află între două lumi, definește granița dintre ele. Localizat în panoul central, punctul focal al tripticului nu este însă cheia, ci gaura cheii. Privirile, ghidate de mâna personajului

Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista (2007) [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
paturi sau covoare rotunde, dar conturul poate migra în planul vertical al unei uși, devenind o minusculă gaură a cheii, ca în Tripticul în memoria lui George Dyer, Trei studii ale Isabelei Rawsthorne, 1967 și Pictură, 1978. În toate aceste tablouri, motivul cheii apare inseparabil de contur. Cheia reamintește caracterul artificial al tabloului, care nu este decât o imagine a lumii, dar gaura cheii - sau conturul, membrană de culoare - reprezintă pasajul prin care Figura încearcă să treacă dincolo. Altfel spus, conturul

Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista (2007) [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
unei uși, devenind o minusculă gaură a cheii, ca în Tripticul în memoria lui George Dyer, Trei studii ale Isabelei Rawsthorne, 1967 și Pictură, 1978. În toate aceste tablouri, motivul cheii apare inseparabil de contur. Cheia reamintește caracterul artificial al tabloului, care nu este decât o imagine a lumii, dar gaura cheii - sau conturul, membrană de culoare - reprezintă pasajul prin care Figura încearcă să treacă dincolo. Altfel spus, conturul e pasajul prin care tabloul (= lumea iluziei) iese din sine, trecând în

Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista (2007) [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
de contur. Cheia reamintește caracterul artificial al tabloului, care nu este decât o imagine a lumii, dar gaura cheii - sau conturul, membrană de culoare - reprezintă pasajul prin care Figura încearcă să treacă dincolo. Altfel spus, conturul e pasajul prin care tabloul (= lumea iluziei) iese din sine, trecând în alt nivel de irealitate. Cheia răsucită în broască o singură dată ancorează, închide compoziția în planul tabloului, dar în același timp o deschide în alt plan, un dincolo și mai lipsit de realitate

Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista (2007) [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
reprezintă pasajul prin care Figura încearcă să treacă dincolo. Altfel spus, conturul e pasajul prin care tabloul (= lumea iluziei) iese din sine, trecând în alt nivel de irealitate. Cheia răsucită în broască o singură dată ancorează, închide compoziția în planul tabloului, dar în același timp o deschide în alt plan, un dincolo și mai lipsit de realitate. Deschidere virtuală, căci (de) dincolo nu vin/ pleacă decât morții sau spiritele ce populează tablourile lui Bacon: Dyer, prietenul mort, sau personajul dezmembrat din

Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista (2007) [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
broască o singură dată ancorează, închide compoziția în planul tabloului, dar în același timp o deschide în alt plan, un dincolo și mai lipsit de realitate. Deschidere virtuală, căci (de) dincolo nu vin/ pleacă decât morții sau spiritele ce populează tablourile lui Bacon: Dyer, prietenul mort, sau personajul dezmembrat din Pictură, care încearcă să descuie ușa cu piciorul, sau dublul Figurii, ca în Studiile Isabelei Rawthorne. Aceste pasaje spațiale își au echivalentul în timpul sacru precreștin, care îngăduia, în preajma solstițiilor și echinocțiilor

Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista (2007) [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
Figurii, ca în Studiile Isabelei Rawthorne. Aceste pasaje spațiale își au echivalentul în timpul sacru precreștin, care îngăduia, în preajma solstițiilor și echinocțiilor (perioade de criză ale anului), treceri în lumea de dincolo, prin care se puteau întorce și duhurile. Multe din tablourile lui Bacon sunt populate cu morți (tous les gens dont j'ai été réellement épris sont morts se lamentează Bacon), capetele acestora se profilează pe fundalul unui contur negru (fereastră deschisă în neant, sau nimb profan, cum sugerează Deleuze?). Adesea

Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista (2007) [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
devină amprenta cromatică a lui Bacon - e deja prezentă în acest prim triptic. Această carne, ce nu mai aparține unui trup, ci, ca hrană aparține unei alte realități, nu e totuși moartă, căci pare că tresare, chinuită de convulsiile suferinței. Tabloul nu se vrea o reprezentare sau o ilustrare a crucificării. Bacon nu are decât cuvinte de dispreț pentru reprezentare, ilustrație și narațiune. Între elementele și Figurile tripticului său nu se țese nici un fir epic, nu se stabilește decât un raport

Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista (2007) [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
personajele în prim plan. O neliniștitoare senzație acustică, de zăngănit de arme, fâlfâit al penelor coifurilor, de sunet sec al zarurilor aruncate pe o suprafață lucioasă și mai ales de strigăte, urlete, răcnete ce ies din gurile larg deschise completează tabloul. Această hărmălaie contrastează cu imensa liniște ce se degajă din tripticul lui Bacon. În ciuda gurilor larg deschise care urlă, sau, dimpotrivă gem cu dinții încleștați, în tablourile lui Bacon e liniște - căci chiar fără să fie închise în armătura rigidă

Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista (2007) [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
mai ales de strigăte, urlete, răcnete ce ies din gurile larg deschise completează tabloul. Această hărmălaie contrastează cu imensa liniște ce se degajă din tripticul lui Bacon. În ciuda gurilor larg deschise care urlă, sau, dimpotrivă gem cu dinții încleștați, în tablourile lui Bacon e liniște - căci chiar fără să fie închise în armătura rigidă (aceasta apare mai târziu la Bacon, odată cu strigătul mut al Papilor), Figurile sunt izolate, nu comunică nici măcar acustic între ele. Sunetele rămân în interiorul tabloului, absorbite de fondul

Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista (2007) [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
dinții încleștați, în tablourile lui Bacon e liniște - căci chiar fără să fie închise în armătura rigidă (aceasta apare mai târziu la Bacon, odată cu strigătul mut al Papilor), Figurile sunt izolate, nu comunică nici măcar acustic între ele. Sunetele rămân în interiorul tabloului, absorbite de fondul lui poros, de culoarea sângelui. Sunetele se scurg spre el, așa cum, într-o fază ulterioară a picturii lui Bacon, o va face Figura însăși. Dar nu atât strigătul îl fascinează pe Bacon, cât gura, cu culorile ei

Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista (2007) [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
combină influențele receptate din diferite surse, gura cu dinți preluată de la Picasso se contopește cu gurile dintr-un tratat de boli ale cavității bucale, dar și cu gura încremenită-n strigat a bonei din Crucișătorul Potemkin. Dar, dacă cele două tablouri nu sunt înrudite prin emoțiile suscitate, mici detalii atestă influența clară a lui Picasso asupra lui Bacon: gura dotată cu o armătură de dinți a Figurii din panoul din dreapta este preluată de la Picasso. Iar vălul de pe ochii făpturii din panoul

Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista (2007) [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]