4,773 matches
-
lumea nu se află departe de un autoindus reflex al "uitării". Acumulînd prea multă informație, prea multă factu alitate, prea mult evenimențial sau, cu un singur termen, prea multă istorie, pe palierele noastre mnemotehnice, vom avea tendința, justificat, spuneau mulți teoreticieni încă de acum aproape un secol, "să eliminăm" o parte din "balastul" paseist, devenind extrem de selectivi în actul de preluare a ceea ce s-a întîmplat deja. Postmodernitatea a confirmat existența acestui impuls în om, epoca actuală arătîndu-se tot mai reticentă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în conceptul mereu provocator de traducere (translatio). Este oare predarea, în vreun sens fundamental, o modalitate de translatare, un exercițiu practicat printre rînduri? /.../"(pp.8-11). Răspun surile pot fi multiple și includerea lor într-o singură schemă ideografică așa cum încearcă teoreticianul de-a lungul pre legerilor sale stabilește, de fapt, in nuce, adevărata istorie culturală a umanității. Predarea autentică implică un gest de transcendere (prin revelarea unor realități ființiale) și, de aceea, e, în ultimă instanță, o imitatio Dei. Simultan însă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Universității din Frankfurt) era, în același timp, muzician (format la Viena) și compozitor din tradiția lui Schönberg, am obținut conturul personalității celei mai complexe, probabil, din umanismul german al ambiguelor decenii postbelice. Adorno devenise, către finele anilor cincizeci, nu numai teoreticianul prin excelență al unui nou model cultural, ci și exponentul dominant al inovației tiparurilor formatoare specifice acum postmodernității. Apariția Teoriei estetice*, în traducere românească, reprezintă indubitabil un eveniment major, deopotrivă academic, cultural și editorial. Echipa de traducători este una impresionantă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
pentru metafora de toate tipurile, limbajul poetic surprinzător (Nichita Stănescu), limbajul simplu, ce implică parodia, umorul (Marin Sorescu), limbajul metaforic (Ana Blandiana), limbajul cu tonalități de imn (Ioan Alexandru). Constituind un fragment destul de controversat și puțin studiat de către istoricii și teoreticienii literari, neomodernismul a fost însușit atât de modernitate cât și de postmodernitate, fiind considerat fie perioadă de sfârșit a modernității, fie perioadă de început a postmodernității, Ioana Em. Petrescu fiind cea care va încerca o oarecare "ordonare" cronologică, prin adoptarea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
propunem să explicăm ce reprezintă deconstrucția, prin prisma intimei sale legături cu deconstructivismul, curent manifestat, cu precădere, în filozofie și în arhitectură, dar și în studiile culturale și literare. Un periplu, în acest sens, printre definirile și clasificările făcute de teoreticieni, istorici și critici literari, cu privire la acest concept, îl considerăm oportun, concluziile extrase în final reușind, astfel, să ofere o nouă direcție, în înțelegerea și clarificarea unor concepte majore de teorie literară. În consecință, acest capitol se dorește a fi o
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
o formă de proiecție interioară a lumii exterioare. Contextualizând scrierile acestei autoare în interiorul Generației șaizeciste, pornim de la premisa conform căreia, în afara coordonatelor trasate de fiecare epocă, asupra tuturor domeniilor culturale și artistice, coordonate, care sunt stabile, și care formează ceea ce teoreticienii literari și criticii numesc generic canon, există și variabile, specifice fiecărui autor, în parte. Încercăm, în consecință, să vedem ce păstrează și ce aduce nou Ana Blandiana, în cadrul poeziei șaizeciste. Desigur, fără a ne îndepărta de la principiile, pe care le
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cealaltă, generând un context complex, cu structuri stilistice și semantice, aparținând unui camp comun și aflate în interdependență. Pentru Cicero (De oratore), alegoria, ca figură de stil, este acel ansamblu de metafore successive, însă cel care introduce propriu-zis conceptul este teoreticianul american, Michael Riffaterre (1924-2006), care în lucrarea Essais de stylistique structurale 36 se ocupă de "metafora în lanț" sau de "metafora succesivă". El atribuie acest concept scrierilor suprarealiste, în care funcționează dicteul automat, înțelegând prin metafora succesivă o înlănțuire de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
nu apăsam pe trăgaci,/ Ci-mi astupam urechile,/ Oripilată de zgomotul morții/ Și de mirosul sudorii nerușinate a celor care-au tras". (Animal planet) Redând ad litteram frânturi din existență, prin acest volum, autoarea se înscrie în ceea ce istoricii literari, teoreticienii și criticii numesc deopotrivă o poetică postmodernă. Deși grija pentru semnele de punctuație și pentru semnificant pare să nu dispară, ea se diminuează, totuși, în fața sensului generator de mesaj poetic. * Poezia Anei Blandiana are nevoie și merită o cercetare analitică
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
legile exteriorității. Prima secțiune, Introducere în deconstrucția canonului, este constructul teoretic, eșafodajul fără de care aflăm din mărturisirile Alinei-Iuliana Popescu lucrarea nu ar fi putut să înceapă. E o călătorie temerară printre definițiile și clasificările făcute, de-a lungul vremii, de teoreticieni, istorici și critici literari, de scriitori. Dintre toate, autoarea zăbovește, în această secțiune a lucrării, cel mai cu folos, asupra opiniei lui Mircea Martin despre canonul estetic. Distincția dintre operele perene, deja "clasate", arhivate în memoria colectivă, și cele noi
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
veritabili, nu puțini, Ion Negoițescu, Lucian Raicu, Matei Călinescu, Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Mircea Martin etc., ceea ce a contribuit la afirmarea lor ca o generație estetică omogenă. Dacă optzeciștii sunt reprezentați mai cu seamă prin roman, fiind și foarte buni teoreticieni ai actului literar, șaizeciștii vor fi reprezentați prin poezie. O poezie care atinge sufletul, apropiindu-se, la nivelul sonorității versului, de tradiționalism. Sigur că unii autori se vor situa la granița dintre două generații și la frontiera dintre genurile literare
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
33. 83Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Neomodernism/accesat noiembrie 2011. 84Iulian Boldea, Ana Blandiana. Revelațiile poeziei, în "Revista Limba Română", nr. 7-8, anul XX (2010), p. 56-66. 85 Ibidem, p. 56. 86Ioana Em. Petrescu, op. cit., p. 34, "Mai recent, teoreticienii postmodernismului tind să-l definească prin "esteticismul" său, înțeles ca modalitatea existentă de opoziție, față de dominanta rațiunii, un estetism care nu mai are, însă, nimic din elitismul modernist, și nici din puritatea formală clasică a aceluia, ci e expresia gustului
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
care Noël Mailloux sau Wilhelm Reich, elev al lui Freud, susțin virtuțile pozitive ale agresivității, subliniind că, temperată, aceasta este constructivă conferind „intensitate” și motivând energetic activitățile umane, mai ales În condiții de competitivitate socială. Cu Îndreptățire Nicolae Râmbu sintetizează: „teoreticienii civilizației consideră În general funcțiile violenței În societatea modernă drept o cale a eliminării tensiunilor care altfel nu ar putea fi controlate”. Mai mult chiar, violența are valențe fondatoare, pe care toleranța cu greu le poate pretinde. Într-o lucrare
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
Iași: Universitatea "Al.I. Cuza", 2006, 171 f. B. REFERINȚE CRITICE DICȚIONARE. ENCICLOPEDII. ISTORII LITERARE BUSUIOC, Nicolae. Scriitori ieșeni contemporani: dicționar bibliografic. Iași: Junimea, 1997, p. 354-355. PETRAȘ, Irina. Panorama criticii literare românești: dicționar ilustrat: 1950-2000: critici și istorici literari, teoreticieni, eseiști, esteticieni. Cluj-Napoca: Casa Cărții de Știință, 2001, p. 572 cu numele greșit Elvira Schoran, 583-585. CREȚU, Bogdan. Arpegii critice. Explorări în critica și eseistica actuale. Iași: Editura Timpul, 2005, p. 53-59. Dicționarul general al literaturii române: S-T / coord
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
principii și norme, cât de cât obiective, în încurajarea și selectarea valorilor. Și totuși, ce este omeneasca obiectivitate, decât o paradoxală subiectivitate acceptată de toată lumea? Chestiune de inteligență și talent persuasiv în afirmarea unui punct de vedere. Cel mai asiduu teoretician al criticii literare făcute cu artă și program, în aria culturii noastre, a fost Călinescu. Împotriva rigidității maioresciene, el admite că actul critic devine complex, când însuși criticul e un artist. Este necesară emoția în receptarea și judecarea operei literare
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
punct de vedere generativ"4. Dacă pentru semioticianul italian acest joc proiectiv și deductiv între autor și cititor reprezintă o dimensiune intrinsecă a receptării textelor literare, explicabilă și justificabilă prin nivelul de generalitate și de abstractizare pe care se situează teoreticianul, pentru Elvira Sorohan, care se plasează la nivelul lecturii concrete, același joc complementar între interpretativ și generativ nu se desfășoară de la sine, ci presupune un efort cognitiv responsabil și lucid din partea cititorului. Nu întâmplător, deseori Elvira Sorohan descrie propriul demers
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
echilibru a consumatorului, în acest caz, va fi deci: = . Să reținem și faptul că, împărțind UmX prin prețul acestui bun, se măsoară utilitatea marginală prin unitatea monetară cheltuită pentru bunul X. 5.3.1. Atuurile și limitele teoriei utilității marginale Teoreticienii utilității marginale au avut ca merit principal descoperirea unui principiu major al analizei microeconomice: orice decizie individuală rezultă dintr-o comparație și dintr-o egalizare marginală a costurilor și avantajelor care îi sînt asociate; într-adevăr, în acest moment este
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
să exprime resentimente "antiburgheze" dintre cele mai diverse, să le confere demnitatea și profunzimea unor abordări științifice și folosofice. Concomitent însă s-a manifestat și un proces de adaptare a mediilor intelectuale "pro-burgheze", astfel încît conceptul este preluat de majoritatea teoreticienilor importanți din domeniul socialului, de la Durkheim la Weber, pătrunzînd în final în vocabularul curent al culturii politice și nu numai. La polul opus, Peter Saunders consideră capitalismul o structură sau entitate naturală, "care n-a apărut în urma unei ideologii, a
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
posibil a ascunde consecințele politicilor eronate, dar e posibil și necesar a trage concluzii necesare... Absența profesionalismului, insuficiența imaginației și alterarea simțului responsabilității se plătesc scump. "Referința la responsabilitate se face tot timpul in vivo, nu in vitro."8 Între teoreticienii economici și cei care decid politica economică se interpun o serie întreagă de consilieri cu deformări de tot felul, aplicări parțiale sau cu însăși utilizarea periodică a ideilor ca pretext pentru a face cu totul altceva decît ceea ce ele propun
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
o economie în care prețurile nu se pot ajusta pe termen scurt, pentru a restabili echilibrul dintre ofertă și cerere. 17.1.2.3. Teorema Somenschein-Mantel-Debreu O altă critică a tatonării s-a dezvoltat în prelungirea directă a teoremei Arrow-Debreu. Teoreticienii echilibrului general s-au întrebat dacă condițiile necesare existenței unui echilibru general garantează eficacitatea tatonării walrasiene. Admițînd că prețurile sînt perfect flexibile, tatonarea este eficace dacă, de fiecare dată cînd apare o cerere netă (o diferență între cerere și ofertă
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
a se specializa în producerea acelor bunuri ce reclamă cei mai mulți factori de producție pe care țara respectivă îi deține în cea mai mare cantitate și de cea mai bună calitate, bunuri care sînt deci mai puțin costisitoare. Aceste teze ale teoreticienilor liberali au avut însă și destule critici. Friederich List (economist german din prima jumătate a secolului al XIX-lea) a emis teza "protecționismului educator". Potrivit acesteia, o țară ce dezvoltă o industrie tînără are tot interesul să o protejeze de
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
real al acestei sintagme, care a stîrnit tot atîtea adeziuni entuziaste cîte rezerve ostile. Fapt este că, eliminînd trimiterea directă la limba franceză, ea creează o ambiguitate și un vag conceptual care, în cele din urmă, complică mai mult lucrurile. Teoreticienii au construit raționamente care se susțin pe hîrtie, dar care dau înapoi în fața dinamicii discursurilor scriitorilor înșiși, căci vremurile ne obligă să ne schimbăm coordonatele mentale. Iată, spre exemplu, ce mărturisește Nimrod, scriitor, eseist și poet din Ciad: Suntem niște
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
un observator, se cu mințește brusc și o ia doar prin una din ele... Fiecare cititor e acel ochi unic pentru care un roman o ia pe o cale sau pe alta. Tvetan Todorov, Gerard Genette și mulți alți mari teoreticieni au tot afirmat că literatura în general, și romanul în particular, aduce o cunoaștere specifică. Problemele apar cînd se încearcă o definire a acesteia, pentru că un roman, chiar dacă reconstituie o epocă istorică, sau descifrează un anume sistem de relații sociale
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Marcel Mauss pare să fi reținut în mod deosebit atenția autoarei, alături de cea de "imagine a corpului", propusă de Paul Schilder, care integrează trei elemente fundamentale: biologic, psihologic și social), pînă la sociologie și antropologie, dar și filosofie. De la principalii teoreticieni citați, Lidia Cotea reține concepte și idei care îi vor servi în definirea propriei grile de lectură (precum noțiunile de "schemă corporală" sau "model postural"), dar în primul rînd convingerea că reprezentarea corpului se construiește pe un dublu nivel individual
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
indicativul prezent al verbului a fi un simplu accident de utilizare, dat fiind că îi e suficient oricărui lucru să fi existat o dată, oriunde, sau măcar să fi putut exista. Nu e de mirare că atît Cioran cît și Stéphane Lupasco, teoreticieni vitaliști ai terțului inclus, ai contradictoriului necesar, sunt români. Și e încă și mai puțin surprinzător faptul că Cioran nu a fost niciodată bîntuit de "opera" sa, de vreo devenire sau desăvîrșire a acesteia, ba chiar aceste formule l-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
binecunoscute și explorate ale dureroaselor sale confruntări cu divinul, cu fantomele istoriei, sau cu o omenire în declin, căci cei ce se încăpățînează să vadă în Cioran doar nihilistul tenebros, ce stinge candela în urma unei lumi pierdute, uită că acest teoretician al descompunerii a fost o ființă vioaie, care se lăsa cu voluptate pradă unor conversații frivole, care înjura cu aplomb (în românește!) și rîdea ca un copil. Vom adăsta, deci, fugitiv asupra uneia din cele mai savuroase și temeinice "ocupații
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]