KorAP: Find »[drukola/base=terapeut & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...92 93 94 ...113 >

2,808 matches

Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319

planificarea soluțiilor sale. De exemplu, ea dorește să-și regleze conflictul cu colega sa, hotărând să meargă să-i explice ceea ce a simțit și a deranjat-o. Acesta o ajută să se pregătească prin intermendiul jocurilor de rol în cadrul cărora terapeutul ține locul colegei. In fiecare săptămână, Marie realizează lista sa cu probleme utilizându-și emoțiile și neliniștile de tip 1. Ea aplică cel puțin un exercițiu de rezolvare a problemelor în fiecare săptămână, notându-și elementele fiecărei etape. Pentru a

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
printr-o trecere în revistă a componentelor abordate în timpul terapiei. Marie afirmă faptul că expunerea la neliniști i-a permis să lucreze asupra neliniștilor sale în ceea ce privește lipsa de bani, sevrajul medicamentos și situația fiicei sale (accident de mașină). Impreună cu terapeutul, ea face un bilanț al obiectivelor atinse și al dificultăților asupra cărora nu s-a lucrat. Marie se neliniștește încă în legătură cu sănătatea sa mentală și cu serviciul său. Ea trece cu dificultate la etapa următoare din ierarhia sa de expunere

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
Marie se neliniștește încă în legătură cu sănătatea sa mentală și cu serviciul său. Ea trece cu dificultate la etapa următoare din ierarhia sa de expunere la incertitudini (în special, să meargă la culcare înainte ca fiica sa să se întoarcă acasă). Terapeutul și Marie elaborează împreună obiective specifice în legătură cu aceste dificultăți pentru ultimele săptămâni. Marie se decide să utilize expunerea la imaginile neliniștii și restructurarea cognitivă pentru a lucra asupra temerii sale în legătură cu boala mentală, și tehnica de rezolvare a problemelor pentru

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
să utilize expunerea la imaginile neliniștii și restructurarea cognitivă pentru a lucra asupra temerii sale în legătură cu boala mentală, și tehnica de rezolvare a problemelor pentru neliniștile sale privind serviciul. Datorită faptului că expunerea la neliniști a ajutat-o foarte bine, terapeutul îi propune să utilizeze, seara, scenariul stabilit atunci când o așteaptă pe fiica sa, pentru a observa dacă acesta o ajută să tolereze situația și să meargă la culcare. Prevenirea recăderii Prevenirea recăderii are drept scop menținerea beneficiilor terapiei. Ea permite

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
este cel al lui Marie, unii autori recomandă includerea în protocoalele tratamentului tulburării de anxietate generalizată a unor componente terapeutice care țintesc insomnia, deoarece problemele legate de adormire sau de treziri precoce amplifică activitatea mentală, iar neliniștile excesive influențează somnul. Terapeutul poate da informații privind igiena somnunlui: proastele obiceiuri sau influențe exterioare care favorizează insomnia (administrarea de cafeină, de nicotină, de băuturi alcoolice în timpul serii, sieste lungi și frecvente, gustări la miezul nopții...). El poate propune o restricționare a somnului pentru

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
înaintea oricărei expuneri, acordul pacientului este indispensabil; - orice expunere este discutată în prealabil și pacientul nu trebuie să aibă nici o surpriză; - este important ca pacientul să aibă încredere și să-l pregătim pentru a se confrunta cu unele situații penibile; - terapeutul nu cere niciodată pacientului ceea ce el însuși nu poate face. Ierarhizarea situațiilor Inainte de a începe expunerea, terapeutul stabilește împreună cu pacientul o listă de situații anxiogene, construind astfel o ierarhie a situațiilor problemă. Intr-adevăr, unele studii au demonstrat că

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
aibă nici o surpriză; - este important ca pacientul să aibă încredere și să-l pregătim pentru a se confrunta cu unele situații penibile; - terapeutul nu cere niciodată pacientului ceea ce el însuși nu poate face. Ierarhizarea situațiilor Inainte de a începe expunerea, terapeutul stabilește împreună cu pacientul o listă de situații anxiogene, construind astfel o ierarhie a situațiilor problemă. Intr-adevăr, unele studii au demonstrat că este la fel de eficient să expunem graduat pacientul sau să-l expunem la situații foarte anxiogene; în plus, ierarhizarea

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
terapiei și amplifică participarea activă a pacientului. Desfășurarea ședințelor Expunerea permite obținerea desensibilizării la situațiile anxiogene, în consecință ședințele nu sunt prea scurte, altfel riscăm ca anxietatea să nu se diminueze, deci problema să se agraveze. In timpul unei ședințe, terapeutul nu abordează decât câte o situație anxiogenă pe rând, și nu trece la cealaltă decât atunci când anxietatea s-a diminuat cel puțin până la jumătate (paliere ale habituării). Terapeutul nu-l liniștește pe pacient: el utilizează reformularea și empatia, asigură evaluarea

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
nu se diminueze, deci problema să se agraveze. In timpul unei ședințe, terapeutul nu abordează decât câte o situație anxiogenă pe rând, și nu trece la cealaltă decât atunci când anxietatea s-a diminuat cel puțin până la jumătate (paliere ale habituării). Terapeutul nu-l liniștește pe pacient: el utilizează reformularea și empatia, asigură evaluarea regulată a anxietății și, dacă este necesar, reamintește situația anxiogenă. Durata ședințelor de expunere este o variabilă importantă. Un criteriu care poate fi luat în considerație pentru întreruperea

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
este necesar, reamintește situația anxiogenă. Durata ședințelor de expunere este o variabilă importantă. Un criteriu care poate fi luat în considerație pentru întreruperea ședinței este diminuarea anxietății cu cel puțin 50% din intensitatea maximă atinsă de subiect. La sfârșitul ședinței, terapeutul se asigură că anxietatea s-a diminuat și că subiectul va continua prevenirea ritualurilor. Sarcini de îndeplinit Pentru unii pacienți, habituarea care are loc între ședințe (repetarea aceleiași expuneri până dispariția angoasei) completează habituarea care are loc în timpul ședinței (diminuarea

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
și că subiectul va continua prevenirea ritualurilor. Sarcini de îndeplinit Pentru unii pacienți, habituarea care are loc între ședințe (repetarea aceleiași expuneri până dispariția angoasei) completează habituarea care are loc în timpul ședinței (diminuarea anxietății în timpul ședinței). In acord cu pacientul, terapeutul stabilește la sfârșitul fiecărei ședințe o sarcină pe care pacientul să o efectueze între ședințe: această sarcină prelungește ședința sau alte ședințe de expunere. Important este faptul că subiectul pleacă cu ideea că poate să îndeplini sarcina indicată. In timpul

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
ședinței următoare, sarcina efectuată este abordată înaintea oricărei alte ședințe de expunere. Expunerea în imaginație Desfășurarea ședințelor Expunerea în imaginație are la bază aceeași tehnică ca și expunerea in vivo, cu excepția faptului că stimulul anxiogen este imaginat în loc să fie real. Terapeutul cere pacientului să închidă ochii și să-și imagineze o scenă care are legătură cu gândurile sale obsedante. Tehnica expunerii în imaginație este utilă atunci când subiectul refuză să abordeze situațiile reale. Scena este repetată până la pierderea forței sale anxiogene (diminuare

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
în imaginație este utilă atunci când subiectul refuză să abordeze situațiile reale. Scena este repetată până la pierderea forței sale anxiogene (diminuare a angoasei la cel puțin la jumătate din forța sa maximă). La fel ca și în cazul expunerii in vivo, terapeutul prescrie sarcini între ședințe, sarcini care reproduc ședința sau alte expuneri cu prevenirea ritualurilor. Terapia se desfășoară pe parcursul a douăzeci până la douăzeci și cinci de ședințe, repartizate câte una până la trei pe săptămână. Expunere în imaginație și tipuri de compulsii Expunerea în

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
Un studiu controlat al lui Freeston și Ladouceur demonstrează faptul că, utilizându-se această tehnică, 55% dintre pacienți nu mai au probleme clinice, 82% sunt în mare măsură ameliorați (mai mult de 50% ameliorare), 95% sunt ameliorați (30% modificare). Unii terapeuți adaugă programului practica numită „stop” aplicată ritualurilor mentale. Cazul doamnei X Prezentarea cazului Doamna X este în vârstă de 42 de ani atunci când vine la consultație în cadrul serviciului de terapie a anxietății al spitalului. Ea este căsătorită, are doi copii

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
să diminueze progresiv verificarea din partea soțului. In timpul acestor ședințe, doamna X realizează o curbă a angoasei. Tabel 1: Expunerile in vivo ale doamnei X Prima ședință Să cumpere un obiect de la magazinul spitalului în prezența soțului său apoi singură, terapeutul situându-se în afara câmpului său vizual. Sedința a doua Să cumpere un obiect singură, soțul și terapeutul situându-se în afara câmpului său vizual. Sedința a treia Să se ducă într-un mare magazin, să cumpere un obiect, soțul și terapeutul

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
Tabel 1: Expunerile in vivo ale doamnei X Prima ședință Să cumpere un obiect de la magazinul spitalului în prezența soțului său apoi singură, terapeutul situându-se în afara câmpului său vizual. Sedința a doua Să cumpere un obiect singură, soțul și terapeutul situându-se în afara câmpului său vizual. Sedința a treia Să se ducă într-un mare magazin, să cumpere un obiect, soțul și terapeutul aflându-se în magazin. Sedința a patra Să se ducă singură în magazinul cel mare și să

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
terapeutul situându-se în afara câmpului său vizual. Sedința a doua Să cumpere un obiect singură, soțul și terapeutul situându-se în afara câmpului său vizual. Sedința a treia Să se ducă într-un mare magazin, să cumpere un obiect, soțul și terapeutul aflându-se în magazin. Sedința a patra Să se ducă singură în magazinul cel mare și să revină. Sedința a cincea Să rămână singură în prezența genții terapeutului. In timpul și după ședință, terapeutul și soțul nu răspund pacientei și

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
să cumpere un obiect, soțul și terapeutul aflându-se în magazin. Sedința a patra Să se ducă singură în magazinul cel mare și să revină. Sedința a cincea Să rămână singură în prezența genții terapeutului. In timpul și după ședință, terapeutul și soțul nu răspund pacientei și așteaptă diminuarea anxietății sale. Programul este progresiv și se realizează întotdeauna cu acordul doamnei X. Doamna X nu se expune în imaginației situației cele mai dificile (să comită o greșeală sau să acroșeze pe

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
să nu reia ritualurile. Rezultatele se mențin, chiar și după întreruperea antidepresivelor. Se pare, deci, că este posibil să se facă un program de expunere fără prezența terapeutului pentru ritualurile de spălare sau de verificare. Frecvența ședințelor la care participă terapeutul nu este o variabilă utilă, cu condiția ca pacientul să accepte să efectueze unele sarcini între ședințe. 3. Tehnica cognitivă Conform modelului cognitiv dezvoltat din teoria lui Beck, gândurile obsedante (sau gândurile intrusive) sunt considerate ca un fenomen normal: terapia

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
suprime gândurile neutralizante și ritualurile evidente, în a identifica schemele și a le modifica. Desfășurarea terapiei cognitive In general, sunt necesare douăzeci de ședințe săptămânale cu o durată de o oră. Prima fază: explicarea modelului cognitiv Intr-o primă etapă, terapeutul explică modelul cognitiv (la fel ca în tehnica comportamentală): el dă o definiție a diferitelor forme de gândire prezente în cazul pacientului care suferă de tulburare obsesională și compulsivă și îl învață să facă diferența dintre gândul obsedant („Mâinile mele

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
învață să facă diferența dintre gândul obsedant („Mâinile mele sunt murdare”), gândul automat („Voi transmite boli copiilor mei”) și gândul neutralizant („Totul este în regulă, unu, doi, trei, este curat”). Faza a doua: modificarea gândurilor automate In etapa a doua, terapeutul lucrează pentru a modifica gândurile automate utilizând aceleași tehnici de reluare a problemei ca cele folosite în cazul altor patologii, cu particularitatea, în cazul tulburării obsesionale și compulsive, că se lucrează pentru modificarea gândurilor automate, respectiv a gândurile neutralizante, lăsând

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
tehnicii cognitive, dar această idee ar impune un studiu de validare. Studiile de cercetare vor trebui să precizeze indicațiile pentru una sau alta dintre aceste tehnici. Aplicarea raționamentului socratic cu subiecții care suferă de tulburare obsesională și compulsivă impune ca terapeutul să fie antrenat, dacă acesta nu dorește să se piardă în înlănțuirea de gânduri automate. In general, terapeuții combină cele două tehnici, cea cognitivă și cea comportamentalistă, ceea ce pare a fi o bună idee, cu condiția de a le aplica

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
să se piardă în înlănțuirea de gânduri automate. In general, terapeuții combină cele două tehnici, cea cognitivă și cea comportamentalistă, ceea ce pare a fi o bună idee, cu condiția de a le aplica corect și pe una și pe cealaltă. Terapeutul poate alege, de asemenea, una sau alta dintre aceste tehnici și dacă, la sfârșitul programului, rezultatul nu este satisfăcător, să recurgă la o altă tehnică. Rezultate și studii controlate Tehnica comportamentală s-a dovedit mult mai eficientă în cazul tulburării

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
tehnicii comportamentale rămâne să fie demonstrată. In cazul unei rezistențe la terapie sau a unor tulburări obsesionale și compulsive invalidante sau asociate unei depresii grave, asocierea unor antidepresive este recomandată. Dacă tehnicile cognitive, comportamentale sau medicamentoase nu dau totuși rezultat, terapeutul verifică dacă acestea au fost corect utilizate, înainte de a considera pacientul cu tulburare obsesională și compulsivă ca fiind rezistent la terapie. Tratamentul tulburărilor obsesionale și compulsive rezistente este prezentat în detaliu fără a se cunoaște factorii de predicție a rezultatelor

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
în cadrul unui joc de rol sau a unei prezentări în imaginație care reproduce situația de care se teme. 3. Exprimarea gândurilor automate mai realiste, care anulează monologurile interioare în relație cu teama, pentru a face față emoțiilor. 4. Aprobarea, de către terapeut, a eforturilor de a opune rezistență înaintea fiecărei confruntări cu un nivel mai ridicat al situației stresante. 5. Discutarea principiilor în legătură cu pericolul, personalizarea responsabilității și autocritica. 6. Repetarea în imaginație, în intervalul dintre ședințe, a înfruntării elementului generator de stres

[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]