8,991 matches
-
fi citite aici versuri inedite semnate de Nichita Stănescu, a cărui personalitate artistică stă în centrul articolelor semnate de Mihai Ungheanu, Nicolae Ciobanu, Ion Nicolescu, Ion Mircea și Gh. Pituț. Petru Vintilă publică și comentează „specia tristă și pioasa” a testamentelor literare. Volumul se deschide cu pagini inedite din jurnalul lui Octavian Goga. De Pavel Macedonski se ocupă Al. Raicu, despre dialogul epistolar al lui Liviu Rebreanu cu Caton Theodorian scrie Mircea Popa, iar Niculae Gheran publică din jurnalul romancierului relatările
AGENDA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285198_a_286527]
-
Astfel, deși oferă o perspectivă unică, aceste povești sînt În același timp reprezentative, transmițînd experiențe și gînduri ce ar rămîne altfel necunoscute, vorbind pentru cei ce nu mai pot vorbi. Puterea lor rezidă deci În capacitatea de a servi ca testamente atît ale istoriei, cît și ale suferinței umane. Deși acest studiu are În vedere persecutarea la care a fost supusă o minoritate națională și În ciuda faptului că identitatea națională joacă un rol important În istoria României și a numeroaselor ei
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
efemer, romanul amestecă narațiunea obiectivă cu eseul în încercarea de a configura o inițiere filosofică a personajului principal. Influența sadoveniană e, pe alocuri, prea evidentă. Ultimul volum antum, Pe malul Styxului (1980), este un bildungsroman filosofic, o carte autobiografică devenită testament. SCRIERI: Simfonia neterminată, Blaj, 1942; Cântecul stelelor, Blaj, 1945; Interferențe, București, 1968; Însemnări pe scut, București, 1968; Frumusețe amară, București, 1969; Oameni în alb, București, 1970; Atitudini critice, Timișoara, 1973; Orfeu, bucuria cunoașterii, București, 1976; Popas în Afrodisia, București, 1978
MAXIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288068_a_289397]
-
căruia diverse provincii străine (de pildă Bretania sau Occitania) sunt subordonate lingvistic și Încorporate cultural. Este limpede că primele eforturi ale statului de a impune folosirea limbii franceze au avut drept scop lizibilitatea practicilor locale. Autoritățile insistau ca fiecare document (testament, contract de vânzare, de Împrumut sau de alt tip, titlu de proprietate) să fie redactat În franceză. Elaborate În limbile vernaculare locale, aceste documente ar fi fost opace pentru funcționarii trimiși de la Paris și practic imposibil de armonizat cu proiectele
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
tip de fertilizare depinde În mare măsură variabilele amintite, precum și de alegerea momentului potrivit și de umiditatea solului, care favorizează reacțiile chimice (mai Întâi aerobe, iar apoi anaerobe) necesare producerii de mai mult humus. Vezi Sir Albert Howard, An Agricultural Testament, Oxford University Press, Londra, 1940. Alcalinizarea are loc și În reacție cu sărurile lăsate În urmă de irigațiile intensive. Agricultorii din acele zone ale Imperial Valley din California unde se producea alcalinizarea au fost siliți ca, de-a lungul anilor
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
ele par să aibă legătură directă cu rețeaua de cursuri de pădurea, iar două par să reflecte așezarea În pantă, luminozitatea și influența continuă a Întrebuințărilor date pământului În trecut. Anderson, Plants, Man, and Life, p. 146. Howard, An Agricultural Testament, pp. 185-186. Ibid., p. 196. Vezi Chayanov, The Theory of Peasant Economy, pp. 53-194. Putem fi siguri cel puțin că el este cel mai bun specialist În materie de interese proprii, fie că este sau nu sigur de ele. Jan
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
un pas important, Însă, astăzi, ele sunt consumate de milioane de oameni, majoritatea probabil neavând nevoie de ele, În doze universal valabile. Cam ca atunci când strămoșii noștri se simțeau protejați dacă purtau cununi de usturoi la gât. Howard, An Agricultural Testament, p. 221. Ibid., p. 160. Richardson, În Indigenous Agricultural Revolution, scrie și el: „nici un Învățat nu se poate aștepta să poată da sfaturi agricultorilor despre cum să Își schimbe practicile până când nu ajunge să Înțeleagă suficient de bine lucrurile din
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
putea pilota avionul numai cu ce știe din manuale. De ce ne-am aștepta ca un agricultor «să lase frâieleș pe mâna unui consilier care, după toate probabilitățile, nu a mai condus niciodată o fermă «de-adevărateleaș?” (p. 157). Howard, An Agricultural Testament, p. 116. Pentru o discuție aprofundată asupra economiei loturilor private, vezi Lev Timofeev, Soviet peasants, or The Peasants Art of Starving, traducere de Jean Alexander și Victor Zaslavsky, ed. Armando Pitassio și V. Zaslavsky, Telos Press, New York, 1985. O excepție
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
al rabiei, vezi Gerald L. Geison, The Private Science of Louis Pasteur, Princeton University Press,Princeton, 1995. Existau, practic, mii de soluții privind vindecarea și prevenirea, așa cum se Întâmplă și astăzi cu bolile ce par incurabile. Albert Howard, An Agricultural Testament, Oxford University Press, Londra, 1940, p.144 (sublinierea aparține autorului). Howard parafrazează aici o lucrare semnată de Lowdermilk și, deși nu dă referințe, cred că este vorba de A.W.C. Lowdermilk, care a vizitat Basutoland În 1949 și ale cărui
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
s-a oprit, a adulmecat și a spus „Aici e cineva bolnav de X” (nu-mi amintesc numele bolii). Avea dreptate, Însă, din păcate, pacientul era deja În stare prea critică pentru a mai putea fi salvat. Howard, An Agricultural Testament, pp. 29-30 Marglin a abservat că termenul „meșteșug” („craft”) duce cu gândul atât la ideea de cunoaștere aprofundată a unei profesii, cât și la conceptul de „pricepere” („cunning”) conotat de „mētis”. Vezi „Economics and the Social Construction of the Economy
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
din țările române. Un Varlaam, de pildă, tipărea în Moldova anului 1643 prima carte religioasă în limba română, în aceeași perioadă în care un alt mitropolit, Ștefan al Ungrovlahiei, traducea Mystirio sau Sacrament în aceeași limbă, sau apariția traducerii Noului Testament de către știutori de greacă, slavonă și latină din Ardeal, așa cum mărturisește mitropolitul Ștefan Simion în Predoslovia cătră cititori 40. Demersuri simultane în activitatea lui Eustratie logofătul și Udriște Năsturel al doilea logofăt, Nicolae (Milescu) spătarul, Miron Costin sau Dosoftei și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
noi de un niam români, pretutinderea tuturor ce să află în părțile Ardialului ce sînteți cu noi într-o credință...“, este preambulul lucrării ce poartă semnătura clericului-cărturar moldovean, redactată în limba română, precum Cazania sa de la 1643 sau textul Noului Testament. Mai mult decât atât, conștiința apartenenței la același neam reiese cât se poate de clar din predoslovia către cititori a Testamentului, căci „cuvintele trebuie să fie ca banii, că banii aceia sînt buni carii îmblă în toate țărâle, așea și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
preambulul lucrării ce poartă semnătura clericului-cărturar moldovean, redactată în limba română, precum Cazania sa de la 1643 sau textul Noului Testament. Mai mult decât atât, conștiința apartenenței la același neam reiese cât se poate de clar din predoslovia către cititori a Testamentului, căci „cuvintele trebuie să fie ca banii, că banii aceia sînt buni carii îmblă în toate țărâle, așea și cuvintele acealea sînt bune care le înțeleg toți“43. Crezul său va fi câțiva ani mai târziu exprimat de Simion Ștefan
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
plicul și din el cade un CD. Pe el e scris simplu: „de la Tom“. Ne holbăm la el cu toții, preț de un moment. — E un DVD, spune Danny, culegîndu-l de pe jos. Pune-l să vedem ce are pe el. — E testamentul lui, precis! țipă Janice isterică. E un mesaj de dincolo de mormînt! — Nu e deloc de dincolo de mormînt, Își pierde cumpătul Jess, Însă o văd, În timp ce se Îndreaptă hotărîtă spre DVD, cum s-a albit la față. Apasă pe „Play“ și
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
1991; Zile basarabene, îngr. și introd. Gh. Cunescu, Chișinău, 1993; Opere, I-VII, îngr. și pref. Teodor Vârgolici, București, 1994-2002. Traduceri: Anatole France, Paiața Maicii Domnului, Iași, 1920; Noul Testament, București, 1927; Biblia adecă Dumnezeiasca Scriptură a Vechiului și a Noului Testament, București, 1938 (în colaborare cu Vasile Radu); Shakespeare, Neguțătorul din Veneția, în Shakespeare, Opere, II, București, 1955. Repere bibliografice: Arghezi, Scrieri, XXVII, 129-141; Trivale, Cronici, 95-101; B. Delavrancea, „Bisericuța din Răzoare”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XXXVII, 1914-1915; Ibrăileanu
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
la care lucrase, fără a-l putea termina, în iarna lui 1942. Începe să redacteze eseul L’Être et la connaissance, dedicat filosofiei lui Lévy-Bruhl, Șestov și Ștefan Lupașcu, și încheie Le Lundi existentiel et le Dimanche de l’histoire, testamentul său filosofic, publicat postum, în 1945, în revista „Existence”, în care își expune viziunea asupra victoriei libertății, a posibilului, asupra istoriei văzute ca necesitate. În timpul războiului, sub pseudonimul Isaac Laquedem, a trimis la „Cahiers du Sud” eseul L’Honneur des
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
Călugăru, unul dintre prietenii lui, publica o cutremurătoare evocare, Tactica groazei, cu subtitlul Cea din urmă povestire a poetului ars de viu : „Era în privirea lui ceva ce însemna că-și ia rămas-bun de la mine. Privirea aceasta hotărâtă, bărbătească, era testamentul lui, îmi dădea a înțelege că nu moare tremurând, ca un fricos suit în camionul-dric, ci ca un bărbat care a știut a urî pe tâlharii care au cultivat ura de oameni.” Dacă întreaga creație a lui F., fie ea
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
petrecerii svinților unei mănăstiri ardelene (din Petrid). Asupra limbii traducerilor religioase ale epocii brâncovenești se exercită într-o măsură influența limbii tipăriturilor lui D. O serie de argumente pledează în favoarea participării sale efective la tălmăcirea în limba română a Vechiului Testament (cu aproape două decenii înaintea integrării acestuia Bibliei de la București din 1688), D. fiind identificat cu unul dintre principalii revizori ai versiunii inițiale a textului, aparținând lui Nicolae Milescu. Viața și petrecerea svinților a servit apoi la întocmirea ediției Mineielor
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
oglindă cu multe fețe”, tinde să epuizeze și actualitatea și livrescul: oul lui Columb și Don Quijote, Păcală și acarul Păun sau, dând noi interpretări unor vechi atitudini umane, modestia, recunoștința, invidia, oportunismul, înțelepciunea etc. Fabulele, voit „inofensive”, se înseriază de la „testamentul lui Esop” la aspectele cele mai actuale ale „democrației de tranziție”, moralizând asupra curiozității, compătimirii, iluziei, sincerității, spiritului critic, conservatorismului, complexului de inferioritate, mândriei, invidiei, prieteniei ș.a. Mai toate au drept „epilog” o inversare de optică: „Gâze, lucruri, animale, / Câte
FILIP-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286997_a_288326]
-
nu sunt neapărat ilegale din perspectiva legislației internaționale. Oricum, cei doi interpretează destul de strict principiul nonintervenției din Carta Națiunilor Unite și mult mai permisiv noțiuni-cheie precum „activități secrete”, „lege” și „practică acceptată”. 54. Nikita S. Hrușciov, Khrushchev remembers: The Last Testament (Little, Brown, Boston, 1974), pp. 447-448. 55. Pentru o relatare a modului în care guvernului francez a gestionat acest episod, vezi John Dyson, Sink the Rainbow! An Enquiry into the „Greenpeace Affair” (Gollancz, Londra, 1986), pp. 157-186. 56. Secțiunea 662
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
țară sau de peste hotare. În cadrul rubricii „Literatura de după sârma ghimpată” sunt tipărite versuri de Nichifor Crainic, Radu Gyr, Ion Caraion, Constant Tonegaru. Pagini de proză confesivă, uneori însoțite de o scurtă prezentare a autorilor, aparțin lui Ion D. Sârbu (În loc de testament), Mircea Vulcănescu (Jurnalul de la Arsenal), Onisifor Ghibu, Adrian Marino, Sorin Dumitrescu, Horia Stanca, Nicole Valéry-Grossu ș.a. Cele câteva portrete de scriitori și articolele literare sunt semnate de Ion Negoițescu, Cornel Regman, Barbu Cioculescu. Eseuri în acord cu specificul revistei sunt
MEMORIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288088_a_289417]
-
diversis quaestionibus), în număr de optzeci și trei, a cărui scriere se prelungește până în 396. Până la quaestio 25, se discută probleme filosofice și teologice de larg interes; de la nr. 26 până la nr. 65 sunt abordate probleme de exegeză a Vechiului Testament și a Evangheliei, iar de la nr. 66 probleme inerente epistolelor pauline, până al nr. 75; în sfârșit, probleme morale. Acesta e momentul în care trebuie amintite și cele două cărți cuprinzând Diverse întrebări către Simplicianus (De diversis quaestionibus ad Simplicianum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
citată, III, pp. 173-440; Cirillo di Alessandria. Commento alla Lettera ai Romani, a c. di V. Ugenti (Collana di testi patr. 95), Città Nuova, Roma 1991. Despre exegeza lui Chiril: A. Kerrigan, St. Cyril of Alexandria, Interpreter of the Old Testament (Analecta Biblica 2), Pont. Universitas Gregoriana, Roma 1952; M. Simonetti, Lettera e/o allegoria, cit., pp. 216-226. c) Opere dogmatice Înainte de controversa nestoriană Deși Alexandria fusese leagănul arianismului, Atanasie îi redusese mult influența și, la începutul episcopatului lui Chiril, importanța
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de Ioan Scotus Eriugena care, și prin intermediul propriei opere, a făcut cunoscută în Evul Mediu occidental teologia lui Dionisie. Lorenzo Valla a formulat în mod lucid obiecții contra autenticității acestui corpus comentând Fapte 17 în scrierea sa Observații asupra Noului Testament, de altfel publicată abia în 1504 de Erasm din Rotterdam, adică la multă vreme după moartea autorului (1457). De atunci, susținătorii autenticității acestui corpus au rămas tot mai izolați, deși s-au mai semnalat unii chiar în secolul al XIX
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
intereant pentru că se referă tocmai la conținutul acestor cântări: „Nu trebuie să fie intonate, la slujbă, cântări personale, și nici nu trebuie să fie citite cărți ce nu țin de canon, ci doar cărțile canonice ale Vechiului și ale Noului Testament”. Dacă aceste canoane ale conciliului ar fi fost acceptate în Orientul creștin ar fi dus la limitarea dezvoltării libere a imnografiei. Însă acest conciliu, puțin cunoscut, nu a avut probabil mare greutate în acea epocă și nici în cele care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]