190,155 matches
-
tribun” prin ceea ce scriu. S-ar putea ca beneficiarul flatantelor epitete să se supere! Dacă până aici a fost vorba de-o contradicție filologică, de-aici înainte va fi vorba de proces de intenție și fals grosolan. Manipulând cu rapiditate textele și contextele, cu scopul delegitimării intelectuale („Băiețică ăsta nu știe ce spune!”, cam așa s-ar traduce precizarea lor) autorii indignatei puneri la punct susțin c-aș fi scris că în același Raport pe anul 2002 sunt stigmatizați d-nii Tudoran
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
2002 în limba română (sublinierea e importantă!), nenumerotat, continuu, scroll, cum se zice în limbajul internet, invocat de domnii de la MCA Romania. Eu mi-am extras citatele, însă, de pe site-ul www.adl.org/ Antisemitism/romania-as-8031.pdf, unde există un text, numerotat de la 1 la 15 pagini, în limba engleză, al aceleiași instituții, aproximativ cu același conținut, și intitulat identic, doar că în limba lui Shakespeare: „Anti-Semitism 2002 Report for Romania”. Nu e cazul să fac aici comparatism monitorologic. Am să
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
vor retracta cele spuse, prezentându-mi scuze publice și indicând adresa la care pot fi găsiți, posibilitatea de a-i da în judecată pentru daunele morale pe care mi le-a prilejuit insultătoarea lor afirmație c-aș fi folosit în textul meu un citat fabricat.
Monitorizare sau defăimare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13275_a_14600]
-
chiar dacă, uneori, exageratele sale precauții stilistice și civilitatea înnăscută, urbanitatea tonului i-ar putea face pe unii naivi să confunde echilibrul și moderația cu excesul de generozitate), a lăsat pentru o clipă locul unui artist sentimental și melancolic. În aceste texte confesive, Gabriel Dimisianu a renunțat la inexpugnabila platoșă a criticului dezvăluind cîte ceva din atît de sublimele slăbiciuni ale omului. Încurajat de buna primire făcută de critică acestor fragmente memorialistice, Gabriel Dimisianu a făcut ceea ce trebuia să facă: a tipărit
Melancolii de critic literar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13278_a_14603]
-
din atît de sublimele slăbiciuni ale omului. Încurajat de buna primire făcută de critică acestor fragmente memorialistice, Gabriel Dimisianu a făcut ceea ce trebuia să facă: a tipărit un admirabil volum de Amintiri și portrete literare. Actualul volum conține, pe lîngă textele publicate în secțiunea amintită din Lumea criticului, altele de aceeași factură scrise ulterior, precum și un amplu interviu-profesiune de credință a criticului literar, acordat lui Ion Popescu-Brădiceni pentru revista „Columna”. După căderea regimului comunist, în literatură, la fel ca în politică
Melancolii de critic literar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13278_a_14603]
-
generația sa, Gabriel Dimisianu aduce testimoniul necesar al unui participant direct la evenimentele (literare și nu numai) unei epoci despre care se știu mult mai puține lucruri decît se crede îndeobște. Excelent este și interviul din finalul acestui volum, un text cu valoare de profesiune de credință a criticului Gabriel Dimisianu. Autorul mărturisește cu franchețe că (așa cum suna recomandarea lui Călinescu) a ratat mai multe genuri literare pînă cînd s-a dedicat criticii și că începuturile sale în critica de întîmpinare
Melancolii de critic literar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13278_a_14603]
-
ale acestei schimbătoare lumi, cu meteorica și perisabila zăpadă.” (p. 29) Apoi face etimologia lui „antan” și urmărește carieră „zăpezii”. Sigur, Șerban Foarță nu are discursul unui eseist clasic și nici nu scrie că un critic literar. Din această cauză textul lui se citește uneori destul de greu, iar pe alocuri firul demonstrației e chiar obscur. Cum spunea odată Ion Negoițescu, autorul Simplerozelor scrie sincopat și eliptic, erudit și prețios, într-un cuvânt: alexandrin. Analogiile uluitoare, extravaganțe uneori, si, în general, savanteria
Singur în biblioteca poeziei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13277_a_14602]
-
generalilor tîrzii și alte istorii, editată cu mari aventuri la Dacia clujeană. Editura ieșeană T a publicat acum o altă (deși nu foarte nouă) carte de povestiri a lui Bogdan Suceavă - Bunicul s-a întors la franceză. Istorii - cuprinzînd opt texte, unele dintre ele apărute deja, mai ales în format electronic. Cea care a provocat cele mai vii discuții - nu neapărat literare, ci mai ales de „ideologie” - după postarea în revista electronică Respiro este Descompunerea patriei în particule elementare, o distopie
Vremea poveștii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13298_a_14623]
-
neapărat literare, ci mai ales de „ideologie” - după postarea în revista electronică Respiro este Descompunerea patriei în particule elementare, o distopie cu iz apocaliptic despre România cea de peste nu mulți ani, definitiv pradă politicienilor oneroși, afaceriștilor dubioși și teroriștilor revizioniști (textul datorează destul atmosferei publice de după neașteptatul succes al României Mari în alegerile din 2000). De altfel, o trăsătură specifică acestui volum este aplecarea spre un criticism social sensibil în cîteva proze - e vorba de Povestea cubului Rubik, fermecător scrisă, totuși
Vremea poveștii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13298_a_14623]
-
cartea în franceză, în speranța că-l va descuraja, și nepotul care-l crede senil definitiv, și bătrîneii din parc, prea puțin dispuși s-asculte „perorații” revizioniste în limba lui Robespierre. Cu totul alta e atmosfera Istoriei de la Al Waqbah, text ce se împărtășește din plin din aura României de „țară unde nu te plictisești niciodată”, cu locuitori de imensă ingeniozitate, în stare să fabrice alcool, în țări unde e interzis, chiar și-n cabinele macaralelor. Sau, ca „vărul Matei” din
Vremea poveștii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13298_a_14623]
-
Dicționarul limbii române (DLR, tomul X, litera S, 1992), ca element învechit și regional, provenind de la verbul a socoti și avînd mai multe sensuri, echivalente cu ale derivatului în -eală de la același verb, socoteală. Cuvîntul e ilustrat de citate din texte populare, din manuale de aritmetică de la începutul secolului al XIX-lea, din autori că Agârbiceanu sau Goga. Or, în momentul de față cuvîntul pare să fie preluat de limbajul tinerilor, cu marca ironică specifică termenilor neliterari „recuperați”. Forumurile din Internet
„Socoată“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13306_a_14631]
-
tipul “Hai să facem o socoată” (Ciberplai 3.12.2000); „ Această socoată era făcută după celălalt calendar” (Ciberplai 6.04.2003); „is prea multi și dă prost la socoată ...” (dbrom.ro 2003). Uneori, forumurile cuprind date de identificare a autorilor textelor; în măsura în care le presupunem reale, acestea pot indică anumite preferințe regionale. S-ar părea că socoată se folosește mai ales în zonele în care a fost păstrat la nivel dialectal. Către această concluzie par să conducă o intervenție din Cluj - „Eu
„Socoată“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13306_a_14631]
-
pentru care DOOM indică doar varianta de conjugare cu sufixul -esc (socotește, să socotească) - se mai folosește și fără sufix: socoate, să socoată. Poate că în acest caz formele sînt susținute și de ecouri literare: ele apar la Eminescu, în texte foarte cunoscute, Glossa („Te întreabă și socoate”), Scrisoarea I („Într-un calcul fără capăt tot socoate și socoate”) ș.a. Dar chiar fără prestigiul textului eminescian, si in cazul verbului există condițiile variației regionale și preferință pentru formele (mai scurte, măi
„Socoată“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13306_a_14631]
-
că în acest caz formele sînt susținute și de ecouri literare: ele apar la Eminescu, în texte foarte cunoscute, Glossa („Te întreabă și socoate”), Scrisoarea I („Într-un calcul fără capăt tot socoate și socoate”) ș.a. Dar chiar fără prestigiul textului eminescian, si in cazul verbului există condițiile variației regionale și preferință pentru formele (mai scurte, măi expresive) fără sufix. Oricum, s-ar părea că mass-media și mai ales Internetul, considerate de unii instrumente și simboluri ale globalizării, pun în circulație
„Socoată“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13306_a_14631]
-
în defavoarea operei propriu-zise sau a publicisticii: „A vorbi de valoarea sa șa Jurnaluluiț la modul absolut înseamnă a minimaliza o întreagă viață dedicată scrisului”. Astfel, Jurnal de epocă trebuie citit eliminând din start prejudecata că ne-am afla în fața unor texte auxiliare în înțelegerea scrisului lui Mihail Sebastian. Departe de a fi una slab conturată sau de o importanță secundară, imaginea publicistului Sebastian este complementară, chiar indispensabilă pentru recompunerea unui portret fidel al omului de litere. Majoritatea scriitorilor interbelici au făcut
Mihail Sebastian,un alt fel de jurnal by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13297_a_14622]
-
condamnă excesul de traduceri din literatura străină, mai ales că în alegerea pieselor nu funcționa un criteriu selectiv. Și în articolele critice la cărți de poezie sau de proză, și în cronicile dramatice, el depășește un prim stadiu al analizei textelor sau al emiterii unei judecăți de valoare în direcția satisfacerii unei nevoi teoretice, atingând, de exemplu, și problema punerii în scenă a textelor dramatice. Slăbiciunea pe care o are Sebastian pentru documentul intim este o certitudine. Susține inițiativa publicării corespondenței
Mihail Sebastian,un alt fel de jurnal by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13297_a_14622]
-
cărți de poezie sau de proză, și în cronicile dramatice, el depășește un prim stadiu al analizei textelor sau al emiterii unei judecăți de valoare în direcția satisfacerii unei nevoi teoretice, atingând, de exemplu, și problema punerii în scenă a textelor dramatice. Slăbiciunea pe care o are Sebastian pentru documentul intim este o certitudine. Susține inițiativa publicării corespondenței dintre Zarifopol și Caragiale, dintre Titu Maiorescu și Duiliu Zamfirescu sau a lui Proust. Scrie un jurnal cutremurător în care drama virtuozității scrisului
Mihail Sebastian,un alt fel de jurnal by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13297_a_14622]
-
un... Pierre Menard - despre care Genette spunea că este „tlönian prin excelență” 4). Simpla reproducere presupune (re)citirea, citatul e o rescriere, căci orice cititor devine astfel autor. Respectarea literei e însoțită prin rescriere de o torsionare completă a spiritului textului datorită diferenței timpului istoric scurs invariabil între cele două acte scripturale. Catalogul nu este câtuși de puțin „o entitate închisă”, ci un extraordinar (total?) „centru de nenumărate relații”. Catalogul e o carte alcătuită din cărți deja existente. Mai mult decât
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
Cornelia Ștefănescu Editura „Muzeul Literaturii Române” a publicat în 2002, romanul Buga de Alexandru Lascarov-Moldovanu. Editarea s-a realizat după manuscrisul datat august-septembrie 1949, marcând astfel în finalul cărții timpul redactării sale. Descrierea acestui text inedit, dactilograma de 386 de pagini, cu intervențiile autorului pe pagină, corecturi și adăugiri, aparține dnei Dora Mezdrea. Pasiunea demonstrată de această cercetătoare față de manuscris, cu atât mai acuzat față de ineditul unui text, am descoperit-o când a semnat, alături de
Istorie patetică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13303_a_14628]
-
finalul cărții timpul redactării sale. Descrierea acestui text inedit, dactilograma de 386 de pagini, cu intervențiile autorului pe pagină, corecturi și adăugiri, aparține dnei Dora Mezdrea. Pasiunea demonstrată de această cercetătoare față de manuscris, cu atât mai acuzat față de ineditul unui text, am descoperit-o când a semnat, alături de Marin Diaconu, Publicistica lui Nae Ionescu, și când a publicat independent cele două volume de Corespondență de dragoste, Nae Ionescu și Elena-Margareta Fotino, deopotrivă, Biografia lui Nae Ionescu. „Nota asupra ediției” la romanul
Istorie patetică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13303_a_14628]
-
paginile de abstracțiuni naive și de imagini convenționale. Comedia schimbării domnitorilor rămâne la stadiul declamator. De asemenea, pedalarea pe virtute. Ceea ce rămâne în această scriere este construcția. Logica treptelor sale suitoare ori coborâtoare, filoanele de datare și de informare. Reproducerea textelor pisaniilor mânăstirilor, printre altele. Sensul pe care îl dă Cuviosul de la Putna, scrisului, tălmăcirii, cărții. Reproduc un exemplu, cu substratul său de o mare profunzime a simbolisticii gestului: „Prea Sfințitul se opri din scris. Șterse pana cu o subțire pielicică
Istorie patetică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13303_a_14628]
-
volum colectiv Cinci. Nu e, cu siguranță, unul dintre cei mai „productivi“ poeți ai generației ’80, dar e, poate, cel mai constant ca fel de a scrie. O confirmă Cărticică pentru pisică, unde cititorul va regăsi - topite printre rîndurile unui text care refuză cu încăpățînare orice complicație lingvistică și care lasă senzația că spune totul, fără să încifreze nimic - poetica iluziei, a surprizei spectaculos-banale a cotidianului, muzicalitatea difuză, substituirea concretului cu vagul imaginii familiare, jocul iconic cu textul, melancolia ștearsă, ghicită
Jurnalul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13279_a_14604]
-
printre rîndurile unui text care refuză cu încăpățînare orice complicație lingvistică și care lasă senzația că spune totul, fără să încifreze nimic - poetica iluziei, a surprizei spectaculos-banale a cotidianului, muzicalitatea difuză, substituirea concretului cu vagul imaginii familiare, jocul iconic cu textul, melancolia ștearsă, ghicită din frînturi de cuvinte. Poate doar ludicul e mai ludic și mai gratuit decît în poemele de dinainte. Dar prima poezie, o încercare de definire a pisicii, lasă să se înțeleagă că nu doar despre pisică e
Jurnalul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13279_a_14604]
-
avea orice pretenție. Într-un poem se prezintă la concurs, gata să-și arate „cv-ul, diploma și celelalte“, într-un altul e „mița“ rivuloționară; Marius, un motan roman, profesor de „felină“, își încovoaie „coada ca un semn de întrebare“ (și textul, ca într-o caligramă a lui Apollinaire, urmează forma „?“). Pisica seduce, mai puțin însă decît o iubită, sau poate fi intertextuală și parodică („cotoiul lao zi/ își dezminte numele/ e tînăr și relativ cultivat“). Nu cred că Romulus Bucur s-
Jurnalul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13279_a_14604]
-
decît o iubită, sau poate fi intertextuală și parodică („cotoiul lao zi/ își dezminte numele/ e tînăr și relativ cultivat“). Nu cred că Romulus Bucur s-a supărat, asemenea lui Ion Barbu cînd a văzut ilustrația la După melci, că textul lui e însoțit de grafica naivă și cam buclucașă a lui Tudor Jebeleanu. Dar, ca la Barbu, un text de descîntec al lui Romulus Bucur și-l-ar putea alunga definitiv pe nu spun cum îl cheamă. Îl citez, așa cum
Jurnalul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13279_a_14604]