4,316 matches
-
bărbații ideali necesari apărării societății existente în fața dușmanilor săi, dar și în fața procesului de descompunere internă și de efeminare. În cazul lui Rambo, pe de o parte scenariul filmului este o punere în scenă a acestei drame a umilinței, rușinii, torturii, pe de alta a insurecției, prin intermediul unui personaj înzestrat cu puteri nelimitate; în plus, filmul îi dă spectatorului posibilitatea să traverseze spațiul junglei, contopindu-se cu natura. Spectatorii sînt invitați să participe înfiorați la distrugerea de către Rambo a dușmanilor, la
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
de arabi, prefigurînd masacrul irakienilor cu armele de înaltă tehnologie folosite în timpul Războiului din Golf. Ca și Rambo, Navy Seals și alte filme antiarabe, ca Iron Eagle, The Delta Force și Death Before Deshonor, prezintă scene prelungi și detaliate de tortură, cu scopul de a-i înfățișa pe arabi ca pe niște criminali sălbatici și de a instiga publicul împotriva unor asemenea bestii. Toate aceste filme uzează de conflictul istoric real și prezintă lupta între arabi și occidentali ca pe o
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
în fața justiției. Curtea a osândit pe Dimancea și pe Alexandru Davila fiecare la câte 2 000 lei amendă și solidar la 100 lei daune, iar pe procurorul Paraschivescu l-a achitat. Conservatorii sun furioși în contra acestei sentințe de condamnare. Deși torturele îngrozitoare ereau dovedite, ziarul l’Indépendance Roumaine a susținut că toți acuzații trebuiau achitați, deoarece țiganii ereau recidiviști. Acest ziar nu mai erea în opoziție, deci nu mai avea nevoie să facă fățărnicie profesând principii de justiție și înaltă moralitate
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
de tradiții politice, de respect al libertății și de preeminență a dreptului ... Au convenit asupra celor ce urmează: ... Titlul I. Articolul 2. 1. Dreptul la viață al oricărei persoane este protejat prin lege ... Articolul 3. Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante. ... Articolul 5. 1. Orice persoană are dreptul la libertate și la siguranță. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepția următoarelor cazuri și potrivit căilor legale; ... Articolul 9. 1. Orice persoană are
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
În fiecare localitate erau recrutați informatori care, în colaborare cu organele N.K.V.D. ului, întocmeau tabele cu cei care urmau să fie arestați sau deportați ca fiind opozanți ai regimului sovietic. Arestările se făceau de obicei noaptea, urmate de anchetări folosind tortură, schingiuiri, bătăi, înfometări până se obțineau declarațiile dorite, pentru a fi trimiși în lagăre de exterminare, la muncă forțată sau împușcați. Membrii familiilor deportate, odată ajunsi în gări, erau separați, apoi urcați în vagoane de vite și, în condiții greu
CALVARUL ROMÂNILOR, SUB OCUPAŢIA REGIMULUI STALINIST DIN 1940-1941. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1662]
-
să-l cumpere pe bucătarul nostru. Îi dăduse o pungă plină cu bani de aur și o sticluță de otravă. Omul a venit speriat la mine și mi-a mărturisit totul, astfel că am putut pune mâna pe otrăvitor. Sub tortură a mărturisit cine l-a trimis. — Frumoasă ocupație pentru un stareț cuvios, mârâi Hildebrand. — și asta nu-i tot. Am mai aflat și altele. Bătrânul duce din Geneva a murit, și moștenitor este fiul lui nevârstnic, Amadeus, al cărui mentor
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
se răsuci În loc și În câteva clipe se pomeniră Într-un coridor Întunecos care se termina brusc Într-o Încăpere largă, Închisă cu gratii. Dincolo de ele se vedeau roți de fier, grătare, butuci, toate uneltele sinistre dintr-o cameră de tortură. Câțiva pași mai Încolo, câteva trepte În piatră duceau afară. Rămâneți aici, nobile Bodo, să nu ne descopere cine va. Să ne Întoarcem și să aducem Întăriri. Nu, nu, stai să vedem unde dau scările. De Îndată ce crăpătura se mai lărgi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
provenind atât din rândurile 'burgheziei', cât și ale țărănimii (categorie socială considerată aliată a clasei muncitoare în construirea societății socialiste). Sistemul carceral comunist a fost unul de exterminare a deținuților politici, prin condițiile de detenție, lipsa igienei, înfometarea deținuților, practicarea torturii, brutalitatea gardienilor, munca forțată, precum și vârsta înaintată a unor arestați. Metodele inumane folosite în anchetarea deținuților politici sunt recunoscute de un document oficial păstrat în arhiva Comitetului Central al Partidului Comunist Român, care le împarte în patru mari categorii: 1
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
a unor arestați. Metodele inumane folosite în anchetarea deținuților politici sunt recunoscute de un document oficial păstrat în arhiva Comitetului Central al Partidului Comunist Român, care le împarte în patru mari categorii: 1. folosirea bătăii, a subalimentației prelungite și a torturii, în scopul obținerii unor declarații acuzatoare; 2. presiuni morale pentru a constrânge anchetații să declare ceea ce li se impunea; 3. falsificarea unor declarații date de cei anchetați și folosirea unor scrisori plastografiate pentru a obține recunoașterea unor fapte; 4. redactarea
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
erau la curent. Eugen Măgirescu povestește că unii deținuți erau dezbrăcați, atârnați cu picioarele în sus și bătuți cu parul la tălpi, palme și șezut. Pe ciomegele cu care erau loviți scria: 'Calea adevărului'. El înșiră și alte metode de tortură folosite la Suceava: șocurile electrice până la leșin, înfigerea acelor sub unghii și bătaia cu creionul la testicule. În noiembrie 1948, Cobîlaș a intrat în conflict cu Bogdanovici din cauza inițiativelor ultimului. El i-a reproșat acestuia că este incorect și necinstit
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
care îi păcăliseră, nu doar din cauza torturilor la care erau supuși, ci și pentru că le înșelaseră încrederea. Totuși, după încheierea acțiunii și odată cu trecerea timpului, ei au realizat că nimeni nu făcea de bunăvoie favoruri Securității, ci siliți de amenințarea torturii. Unele victime au avut ocazia să își vadă agresorii la dușuri, observând că trupurile le erau brăzdate de răni ori că nu mai aveau fese din cauza bătăilor încasate. După o perioadă care putea varia de la două-trei zile la câteva săptămâni
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de cumpănă pentru cei torturați, întrucât trebuiau să decidă dacă își trădează colegii rămași în libertate, uneori chiar membri ai familiei, ori dacă îi înfruntă pe agresorii lor-verbal, desigur, întrucât fizic era deja imposibil. Având în vedere că fuseseră supuși torturii timp de câteva zile și nopți, ori, în alte cazuri, câteva săptămâni, numărul celor care cedau începea să crească. Dincolo de torturile fizice (bătăi la tălpi, la fese, călcatul în picioare, lovituri în stomac ori viscere, statul în diferite poziții fixe
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
cu bâta, însă după zile întregi de stat în aceeași poziție fixă, mulți dintre ei preferau (și chiar căutau) să fie loviți, pentru că astfel aveau posibilitatea de a se mișca măcar câțiva centimetri. După mai multe zile ori săptămâni de tortură, victima era chemată într-un colț al camerei, unde se aflau membrii 'comitetului' de agresori, care îi cereau să ofere informații pe mai multe planuri, în primul rând informații care vizau perioada de libertate, legate de activitatea politică și organizațiile
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
pentru alte viitoare victime, pe care trebuiau să le tragă de limbă, la început, și să le tortureze mai apoi. Este de prisos să adăugăm că cei care refuzau acest sinistru rol erau trecuți încă o dată prin toate etapele de tortură, deseori și mai furibunde, ca leac împotriva încăpățânării lor. Interveneau aici și diverse procese psihologice, agresorii căutând să se răzbune pe cei mai îndărătnici, pentru că tăria morală a acestora le releva propria slăbiciune. Două cazuri cunoscute datorită martorilor sunt cele
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
au fost preveniți asupra încercărilor ce au urmat, iar solidaritatea dintre ei a făcut posibilă oprirea bătăilor aproape imediat după începerea lor. Mai mult decât atât, bătăile nu puteau avea duritatea celor de la Pitești, lipsind atât instrumentele folosite acolo pentru tortură, cât și izolarea secțiilor și regimul deosebit de dur. În ceea ce privește implicarea autorităților în evenimente, este de notat faptul că directorul sanatoriului nu avea cunoștință de ceea ce urma să se întâmple, iar ofițerul politic a fost prelucrat pe parcurs. Neexistând, probabil, ordine
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
destul de important, întrucât aveau o mare libertate de mișcare în penitenciar și adunau multe informații. Ion Voin spune că, de fiecare dată când era anunțată o inspecție, plantoanele Pușcașu, Livinschi și Bărgăoanu adunau din camere hârtiile, creioanele și instrumentele de tortură, pe care le înapoiau după vizită. Într-una din zile, în mai 1951, Avădanei însuși a fost cel care a luat tot ce putea deconspira acțiunea lor-alte dovezi că nu toți oficialii erau la curent cu ceea ce se întâmpla. Încet-încet
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Buta, Gh. Simionovici, Gorgos și Bârsan), 102 (Cerbu, Voin, Marin Aldea), 103 (Ar. Popescu, Nițulescu, Vereșmorteanu, Lupescu) și 104 (Mihai Livinschi, Bărgăoanu, Popovici). Pe 1 decembrie 1950 au fost organizate la camera 104 'conferințe' cu ocazia celebrării Unirii, motiv de tortură pentru Vasile Boureanu, Constantin Cristescu, Dumitru Mitrea și Ilie Brânzei. O săptămână mai târziu au fost aduși în cameră Octav Obreja și Vasile Balanovici. Din 10 decembrie 1950 și până în martie 1951 au fost torturați în cameră, sub comanda lui
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
maltratat pe Constantin Ionescu, Pavel Cotîrlă, Nicolae Preotescu și Ion Stoia. Confirmând, probabil, această întâlnire, Voin susține că Sucegan le-ar fi spus la un moment dat să mai reducă bătaia, dar, adaugă el, s-au căutat metode noi de tortură: Vasile Pușcașu a propus să timoreze victimele bătând în talpa unui pantof, iar Grama, metoda sărării excesive a mâncării, urmată de interdicția de a bea apă. Ambele au fost folosite ulterior în acțiune. Popa era informat de Constantin Ionescu de
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
util acțiunii. Transferuri. Oprirea acțiunii Popa și Pușcașu au schingiuit deținuți care urmau să se transfere la Canal în luna iunie 1951 și le-au cerut să răspândească acolo vestea că la Gherla acțiunea continuă. Faptul că informațiile obținute prin tortură de la victime erau verificate și folosite de Securitate prin Biroul Inspecții s-a confirmat și în cazul lui Gheorghe Paraschiv, care a negat veridicitatea informațiilor smulse de la el prin bătaie la camera 99. Sucegan l-a lovit, l-a retrimis
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
uciderea doctorului Ion Simionescu la Canal, provocată de acesta din disperare. Imediat după tragica sa moarte, care a avut răsunet și în afara țării, au început cercetările legate de ceea ce se întâmpla în închisori. Piteștiul a fost desființat ca centru de tortură în luna următoare, Țurcanu și ceilalți fiind transferați la Gherla, iar Gherla însăși a mai funcționat doar până în decembrie, când principalii actori dintre deținuți (dar și unii aleși din cu totul alte motive) au fost ridicați și duși la Jilava
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
în anul următor, a devenit membru în conducerea acțiunii, apoi unul dintre principalii conducători, din mai până în septembrie 1951. El stabilea cu Popa și Țurcanu listele cu cei care se vor transfera; a maltratat deținuți, a centralizat declarațiile smulse prin tortură și înșela administrația, căreia îi spunea că deținuții sunt reeducați, 'deși, în realitate, aceștia erau mai legionari decât fuseseră înainte'. Mai mult, a participat la înlocuirea cadavrului lui Ion Dincă cu cel al unui alt deținut, fără știrea medicului. Ionescu
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
întrebări', ca și cum legionarii s-ar fi acuzat singuri că sunt bandiți. În schimb, Popa descrie în amănunt activitatea sa 'legionară' de 'spionaj' de la Gherla, motiv pentru care, cred autorii, i-a fost comutată pedeapsa. Rechizitoriul preia declarațiile autoincriminante luate sub tortură, fără a aduce vreo altă probă, iar sentința reia aceleași acuzații. Autorii cred că regimul avea un triplu scop: distrugerea Mișcării Legionare, disculparea adevăraților responsabili și obținerea unei credibilități internaționale prin aceea că se dorea stoparea atrocităților din închisori. În
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
și i-a cerut președintelui să fie scos din boxa acuzaților și să fie chemat ca martor al acuzării. Martorii au fost de două tipuri: cei care erau instruiți să susțină varianta Securității și cei care relatau doar scenele de tortură. Fiecare inculpat avea cel puțin doi martori împotriva sa. Părintele Papken Keropeian, întrebat ce a văzut la Gherla, a spus că a fost torturat de comandanții legionari Gheorghiu și Marcu, în fapt directorul și unul dintre gardienii închisorii, declarație ce
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
din acest moment el avea să fie torturat permanent până la moarte de către Țurcanu însuși, Gheorghe Roșca, Vasile Pușcașu și Alexandru Mărtinuș. În primele zile ale lui ianuarie 1950, directorul Dumitrescu a trecut prin cameră și, văzându-l cu urme de tortură, l-a întrebat dacă a fost bătut, moment în care Bogdanovici a început să se lamenteze, recunoscând că a fost oportunist. Mai târziu, spune Cornel Pop, a dat o amplă declarație scrisă în fața directorului. Ștefan Davidescu relatează unul dintre momentele
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
în fabrică, având rol de 'agent acoperit', cu obligația de a întocmi note informative despre discuțiile dintre deținuți. A fost eliberat pe 23 iulie 1953 din penitenciarul Craiova. După 1989 s-a implicat în organizarea Simpozionului Internațional 'Experimentul Pitești-Reeducarea prin tortură'. Constantin P. Ionescu Născut în comuna Trușești, județul Botoșani, la 7 iunie 1927, a fost arestat ca elev și încarcerat la Suceava. Condamnat la 8 ani de închisoare, a fost transferat la Gherla pe 15 septembrie 1949, rămânând aici până în
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]