4,226 matches
-
în libertate. ― Rău, rău, conașule. Pe ea trebuia s-o bage la pușcărie, nu pe el, trăzni-o-ar Sfântul de pațachină... ― Firo, vezi-ți de treabă, o apostrofă Mihaela. Lasă justiția în pace; nu-i de nasul tău. Slujnica plecă opărită, trântind ușa după ea. ― Toanta! De ce s-o fi amestecând unde nu-i fierbe oala? Atitudinea ciudată a Mihaelei îmi dădu de gândit mult timp după aceea. De ce luase partea soției infidele dacă n-avea nimic pe cuget? Și de ce o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
unui sculptor, căruia îi ședea mai bine pe un soclu decât pe pământ. Așa că aveam de ce să mă mir văzând că ea se mișcă și chiar vorbește ca toți oamenii. ― De ce mă fixezi așa? Nu vrei să stei? S-a trântit într-un fotoliu, punând picior peste picior. (Făcu gestul acesta cu o grație neîntrecută.) Cum stătea așa, arăta tot ca o statuie, însă în altă poziție. ― Ce-i cu dumneata? Am impresia că mă studiezi... ― Iartă-mă, fără să vreau
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și marginea satului. Nu știu ce vindea dar ce știu sigur era că avea trei fete care, vorba românului, picau din picioare de frumoase ce erau. Erau toate așa, nici șatene, nici brunete, dar aveau niște ochișori, gurițe și năsucuri, de te trânteau jos. Pe deasupra mai și vorbeau perfect românește. Am intrat eu în vorbă cu ele, dar ele cu mine nu, așa că am scăpat de oboseala unor drumuri. Economie de pingele. Într-o comună pe țărmul Mării Negre, la Jibrieni, aveam un coleg
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Nu-mi place deloc când plouă la mare. Plaja, apa, cerul, până și mica grădină a vilei se urâțesc, brusc, atunci. Trupurile bronzate dispar sub haine. Pe faleză, apar "pietoni". Locatarii "Casei scriitorilor" se plimbă, să treacă timpul, sau se trântesc pe fotoliile de plastic de pe terasă, de-a lungul zidului, sub copertină și stau la taclale. Ideile mele despre antici și despre clasicitate suferă, probabil, de toate metehnele romantice. Pe Acropole, am plătit din plin tributul, specific romantic, de a
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
peste picior. Se distra copios pe seama lor. Iar bâlciul părea a nu se mai sfârși... În cele din urmă, procurorul nu mai suportă. Surâsul i se șterse de pe chip. Din glas îi pieri dulceața. Se întunecă precum cerul înaintea furtunii, trânti autodenunțul pe tăblia măsuței și îi aruncă ofițerului o privire cruntă. - Ia-ți dosarul și spală-te cu el pe cap ! zise ridicându-se. Este numai vina ta. Și să nu mă mai deranjezi până nu-l convingi pe dobitocul
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
marea Roșie. 5. I-au acoperit valurile, și s-au coborît în fundul apelor, ca o piatră. 6. Dreapta Ta, Doamne, și-a făcut vestită tăria; Mîna Ta cea dreaptă, Doamne, a zdrobit pe vrăjmași. 7. Prin mărimea măreției Tale Tu trîntești la pămînt pe vrăjmașii Tăi; dezlănțuiești mînia, și ea-i mistuie ca pe o trestie. 8. La suflarea nărilor Tale, i-a îngrămădit apele, s-au ridicat talazurile ca un zid și s-au închegat valurile în mijlocul mării. 9. Vrăjmașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
12. Să nu cumva să faci legămînt cu locuitorii țării unde ai să intri, ca să nu fie o cursă pentru tine, dacă vor locui în mijlocul tău. 13. Dimpotrivă, să le dărîmați altarele, să le sfărîmați stîlpii idolești și să le trîntiți la pămînt idolii. 14. Să nu te închini înaintea unui alt dumnezeu; căci Domnul se numește gelos, este un Dumnezeu gelos. 15. Ferește-te să faci legămînt cu locuitorii țării, ca nu cumva, curvind înaintea dumnezeilor lor, și, aducîndu-le jertfe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
legătură - spu-ne-i eă sunt supărată. Am să mă răi'uiese cu ea. Nu-mi îngrijește copiii! - Sugacii! Sugacii noștri! supse silabele Rim. Hotărât, era foarte conciliant. Cum putea fi mai bine ca așa? In fund, undeva, o ușă nouă se trânti masiv. Era prilejul ca Mini să plece. Dete mâna cam în grabă profesorului și ieși urmată de Lina. Tot grăbită, greși ușile. Era încă neorientată în domiciliul nou al Rimilor și câtă diferență de trecut, când Lina nu o lăsa
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
lipi de perete, prop-tindu-se pe picioare anevoie. Simțea în piept un gol mare ca o bolboacă deschisă în el. Fu numai un moment, își reveni, se miră de a se simți teafăr ca de un rău nou și neliniștitor. Ada trântise ușa și ieșise. Așadar, dușmanul asupra căruia își exercita persecuția, subiectul revoltei lui, obiectul ocupației lui dispărea. Haimanaua n-avea nevoie de slujba prințului Maxențiu, nu era destul de înaltă pentru domnia-sa. Nu el, Maxențiu, era cel care, demn, indignat
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
care ți-ai dorit-o cel mai mult, dintotdeauna. Partea cu copii. Am aproape treizeci de ani? Am. Sunt în putere? Sunt. Sănătoasă? Tun! Ei, de-acum, gata - cu hoinăreala! Gata cu risipa de viață! De-acuma, Capule Alb, o trântim pe copii! Copii! Măcar cinci, dacă nu zece, ani! Să-mi fie casa ticsită cu gâgâlici, cu mogâldețe, coconei și coconele, care să-mi facă să huiască, tot timpul, capul, de glasuri, de cerințe și scânceli, de cântecele și țipete
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
țigări. Ăsta îl ia la pocnit. Du-te și mai adă. Nu mai am de la cine. Cum, nu mai ai de la cine? Fiindcă l-am terminat. Cum, pentru numai două amărâte de milioane, să omori, un ditamai ghiuj? Și-l trântește, cât de tare poate, cu capul de betonul peretelui. Capul geamănului devine o puternică cișmea arteziană, de sânge. Se rostogolește, se zbate, puțin, după care, sucombă. Speriat, se precipită, criminalul, dulcele prim;îl buzunărește, rapid. Nu găsește nimic. Iese, pe
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
pe mine, mă apucă iar! Hai! Ce stați, și vă benoclați așa, la sărbătorit. Apucați-vă. N auziți, uite, m-a și apucat, iar! Și, fără să privească în urmă, o rupse de fugă, spre bae, cu pantalonii în vine, trântind cu ciudă, ușa, după el. RĂZBOI ÎN TIMP DE PACE Ai lui Golu trăiau, toți trei, sub același acoperiș: Temistocle - tatăl, Rada - mama și Brândușa - fata. Posedau meserii serioase, de mare valoare, la vremea lor, sigur, pentru timp îndelungat, și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
că, de ce merge atât de încet, și l-a luat la pumni. Și prin spate și prin față și peste tot. Până la prăbușit. A făcut câțiva pași, către mașină, s-a întors, și, de jos, cum era, i-a mai trântit câteva picioare. Prin spete, prin coaste, prin... și a plecat. Bunicul n-a mai putut face nici o mișcare. S-a adunat lume. Nervoasă. Îndârjită, pe cel, care, fugise, cu automobilul său cumplit. Fetița, moartă de frică, sta, uitată de toți
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Zic, doar, că, ești nițel nebun.Ba, nu numai nițel, dar, s-o știi, că asta fac. Treaba ta. Nu mă amestec. Nici n-am auzit prea bine ce mi-ai spus. Și s-a dus acasă. După ce s-a trântit cu capul în balia cu zoală, a început să urle, ca un descreierat. Au sărit vecinii, trecătorii. L-au dus la spital. Și-a tratat, ochii, mai bine de jumătate de an. În sfârșit, s-a văzut realizat. S-a
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
doua oară. Ce palate erau aici, parcă gândea grecu’ că n-a mai muri. Nici vrabia n-o lăsa să zboare pe deasupra. După un timp adaose : - Ai văzut bătaia lui Dumnezeu ? Alt viscol la București. Și la noi i-a trântit puișorul ist de ger de țâpă porcul. Așa spunem noi, în clasa de jos. ...Sprinten nașul ! făcu el admirativ spre bătrânul care, tăcut, o luase înainte. Unde ai zis că stai? Las că știu. Casele lui dom’ comisar Butelcă. Auzi
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
tonul lui ipocrit. Când plutonierul îi ordonă să coboare, băiatul aruncă o privire încremenită de sus. Deodată ridică pumnul și, cu o frază celebră citită într-un roman, strigă : - La pământ, ticăloșilor ! Arătând cerului posterioare bombate, plutonierul și sergentul se trântiră jos ca trăsniți. Gura căscată a celui de al treilea jandarm arăta că nu înțelegea nimic ; dădu să-și șteargă cu cotul un strop care îi luneca pe lângă buburuz. Bătrânii zâmbiră ascuns ; din respect pentru șef, își potriviră însă obraze
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
era bătaie multă, păru convins celălalt. Dar lumea era mai cuminte. Țin minte, femeia purta fusta de șese lați, nu scurtă ca acuma. Și toți se mulțămeau cu puțin : fitecine făcea un bordei pe căpriori, îl acoperea cu gunoaie, mai trântea ș-un mal de cuptor. Nu-i păsa de nimică. Bag sama acum ce case boierești sunt pornite, cu patru odăi și cerdac ! Iar fetele n-au rușine, se uită peste umăr la bărbat. ’Arracan de mine ! ’Nainte ferea fumeia
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
se părea monstruos. Am luat-o la fugă. M-am pomenit într-o încăpere goală, văruită de curând, unde nu exista decât un televizor aprins. Pe fereastră, vedeam mașini și autobuze care transportau statui decapitate. În camera alăturată, cineva a trântit nervos telefonul. Am auzit, apoi, o colindă, cântată într-o limbă necunoscută, întreruptă de împușcături. Un domn distins conferenția acum la televizor, tradus în mai multe limbi. La sfârșitul conferinței, s-au transmis ultimele știri. O sectă, cu mulți prozeliți
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mai suporți viața deoarece nu vrei s-o accepți sub formă de terci insipid. O fi moartea muza filosofiei, dar "servilismul față de trup" nu-l pot socoti o rușine. Am fost un hedonist, în felul meu. Orele în care mă trânteam pe nisipul fierbinte, la mare, amețit de o indolență luminoasă, cumva "păgînă", căci avea la bază un soi de misticism senzual, mă făceau fericit. Lipsa de sociabilitate nu m-a împiedicat să iubesc viața atât de mult încît nu-i
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
gândesc la ce s-a întîmplat mai târziu. După ce tata mi-a deslușit harta cerului și mi-a vorbit despre planete, mă jucam, în nopțile de vară, alegîndu-mi de pe bolta înstelată o stea care să-mi aparțină, în secret. Mă trânteam în iarbă și populam arbitrar acea stea mică, scânteietoare, cât un bob de grâu. Am ajuns, totodată, expert în calitatea ierbii pe care o preferă vitele, în recunoașterea ciupercilor veninoase sau în prevederea timpului, în funcție de forma pe care o luau
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
amestecat Într-o Încurcătură și mai mare. Și strigătele răsunau mai departe, auzea clar țipetele celor două femei, se omorau acolo sus, fără Îndoială. Nilda Îi făcuse Vilmei fața numai zgîrieturi și acum Vilma o apucase de gît și o trîntise la pămînt. Tocmai atunci sosiră și bărbații. Intrară ducînd un pat pe care-l descărcaseră din Mercedes și dădură peste Palomino care făcea pe viteazul În grădină. Erau gata să-l omoare, nu altceva, dar chiar atunci auziră țipetele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
porni ca din pușcă, deschise ușa de la intrare și urcă În fugă pînă sus. Acolo le văzu pe cele două femei, cu puterile sleite, dar Încercînd Încă să se lovească. Aveau șorțurile sfîșiate, rupte În bucățele. Vilma plîngea cu sughițuri trîntită Într-un colț al camerei; Într-una din ultimele căzături Își rupsese degetul mic și, cînd o văzu Carlos, se apăra numai cu picioarele de atacurile intermitente ale Nildei. Domnișorul a dispărut, suspină Sălbatica, din vina ăsteia. Carlos porni iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Cel cu pardesiul legat la brîu Începea să alerge și cel care chipurile era călare Îl urma Îndeaproape strigînd: mai repede! la dreapta! la stînga!, pînă ce te prindeau din urmă și, dacă nu erai Încă admis În bandă, te trînteau la pămînt. Era epoca În care veneai mereu acasă cu genunchii zgîriați și În care dacă nu deveneai tu idol trebuia să adori unul. Totuși, Pepa nu era un idol potrivit pentru Julius, care se ascundea tot timpul de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
desigur, fiindcă stăpînirea desăvîrșită de care dădea dovadă Arzubiaga numai frică nu era. „De ce vrei să te bați?“, Întrebă el, spre disperarea lui Martinto care simțea cum Îi bat În piept minutele care mai rămăseseră din recreație. „Lașule!“, i-o trînti În față Silva În loc de răspuns și Își umflă și mai tare pieptul. Părea gata să crape de Înfoiat și furios ce era. Arzubiaga auzi insulta și se vedea că asta nu-i plăcea de loc. Ridică mîna și o Îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu voia să-i scape nici un amănunt al luptei și trăgea cu coada ochiului să vadă dacă nu cumva vine vreo călugăriță, toate astea În același timp. Cei din banda lui Silva erau din ce În ce mai nehotărîți, de cîteva clipe Silva era trîntit pe spate, nu putea să scape de strînsoarea celuilalt, care se afla acum deasupra. Și lucrurile mergeau din ce În ce mai rău, aproape că nu se mai mișca deloc, bătaia avea să ia sfîrșit foarte curînd, fiindcă Arzubiaga stătea călare pe pieptul adversarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]