3,826 matches
-
pe masa cititorilor. E o carte scrisă cu inima și sufletul cinstit al unui om de pură și desăvârșită omenie! Ne completăm, vorbind despre aceleași momente. Singura deosebire între mine și el este că eu am scris din amintirea faptului trăit, mult mai concis, mai sintetic. Amândoi am realizat efecte similare. Admir deosebita lui cinste, tenacitatea și capacitatea de a se strecura - fără să fie arestat - un fel de cap plecat pe care și l-a salvat fără a se preta
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
face un nou gest de sponsorizare? Nu îndrăznesc să sper, mai ales că încă nu aveam cine știe ce număr de pagini până la acea dată. Fiind ora târzie, n-am mai mers la restaurant. Prin vizita ce am avut și prin emoțiile trăite, pot spune că ziua de astăzi a fost o zi deosebită, care nu se uită! Mi-au promis că vor reveni în România în luna mai a anului viitor și mai apoi spre toamnă, când speră să fim mai mult
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
prima „Din neuitatele revederi ale promoției 19431951” am savurat-o galopant, la următoarea mi-a trebuit timp și atenție pentru a-i parcurge conținutul. Mă voi explica imediat. Primul volum mi-a fost mai apropiat sufletește fiindcă cele înfățișate ca trăite intens de mata și colegii de promoție le-am trăit și eu cu toată intensitatea vârstei fragede pe care am avut-o la început, cât și maturitatea mult încercată de mai târziu datorită vremurilor pe care le-am trăit, fapt
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
tendențios orice cuvânt ori gest, de urmărire directă, vrându-se cu orice preț privarea mea de libertate, fără a mai vorbi de cele din război, când momentele dramatice petrecute și anumiți oameni m-au marcat pe toată viața. Traumele intens trăite nu se șterg din subconștientul omului și rămân depozitate așteptând doar un prilej pentru a se declanșa și a pune pe individ în starea de a mai retrăi încă acele momente cu intensitatea la care s-au înregistrat atunci. E
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Bătrânețea e o stare ce variază de la om la om, dar mi-a plăcut mereu să gândesc pozitiv, să-mi mențin încrederea în forța mea proprie, să manifest optimism și să-l răspândesc în jurul meu. Consider bătrâni, indiferent de anii trăiți, pe acei oameni care privesc spre pământ și nu spre cerul unor preocupări zilnice. O preocupare, oricât de prozaică ar fi ea, îl scoate pe om din acea pasă proastă a vieții! Când ai un țel în viață, nu simți
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de descoperit în privința potențialului globalizării și a riscurilor pe care le implică. Trei orbi și globalizarea Globalizarea este asemenea străvechii povestioare a celor trei bărbați orbi care s-au întâlnit cu un elefant. Cum fiecare se străduia să descrie experiențele trăite, a devenit clar că fiecare văzuse doar o parte din uriașul animal. Unul dintre ei, care ținea mâinile pe corpul elefantului spune: „animalul acesta este lung ca un șarpe.” Altul, care pipăia un picior de-al elefantului crede că este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
străbate stepe și deșerturi, pampa și tundra, ar fi putut vizita Orașul interzis la Pekin și muzeul Munch la Oslo; În loc de asta, se auzise pe sine anunțîndu-i editorului că avea de gînd să se pună iar pe treabă. Oare clipele trăite fuseseră atît de palpitante Încît meritau să fie istorisite? Sau poate că el ajunsese să vrea să scrie ce i se Înîmplase pentru a conferi valoare unor momente În care nu fusese mulțumit nici de el și nici de ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de religie , „un reportaj“, aș fi zis eu mai curînd. Muncisem la compunerea asta două seri Întregi, sub privirea ocrotitoare a doamnei Marie-Isaure, ștergînd-o uneori rapid Îndărătul patului, la adăpostul căpătîiului, spre a da paginilor mele despre păcat gustul aventurii trăite, o nuanță de „viață cunoscută pe viu“, precum Charles Lindbergh, care Își povestea cu precizie peripețiile zborului deasupra Atlanticului. Nu s-a mai auzit nimic despre mobilele cele noi care, dacă Îi dădeam crezare tatei, trebuiau să umple casa: un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
la toată etalarea asta... — Dar bine, nu e decît un roman! E ficțiune! Îmi spui “pune-te În locul lui“! Ar putea și el să se pună În locul meu! — N-o face pe nevinovatul. Pentru el nu contează dacă e ceva trăit sau inventat. Nu te necăji. Totul se va aranja pînă la urmă. Tata e obosit În perioada asta. Abia și-a revenit după suferințele provocate de gută. I s-a spus să nu mai fumeze. L-am implorat să consulte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
sau în modulația lui muzicală, sunt vii și prezente toate celelalte, atât tonurile culorilor care au nume cât și tonurile celor care încă îl așteaptă, la fel cum o întindere ce pare netedă poate acoperi, manifestându-le, urmele tuturor lucrurilor trăite și întâmplate în istoria lumii. Toată arheologia materialelor e o arheologie umană. Lutul ascunde și arată trecerea ființei prin timp și prin spații, semnele degetelor, zgârieturile unghiilor, cenușa și tăciunii rugurilor stinse, oasele proprii și străine, drumurile care veșnic se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ca să-mi încălzesc un ceai. N-aveam altceva. Ceai cu biscuiți. După ce-am mâncat, mi-am aprins o nouă țigară și m-am întins în pat. Mă preocupa visul din care abia mă desprinsesem și care, dincolo de unele amănunte trăite, înfipte ca niște spini în carnea mea, fusese destul de exact în esența lui; undeva în memoria mea exista într-adevăr un zid, care mă despărțea de trecutul meu. Când țigara a ajuns să mă ardă la degete, m-am ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu pete albe, cu semne de întrebare, dar ceea ce îmi aduc aminte mă urmărește și în somn. Poate că amintirile mele s-au amestecat cu ale altora, ca apele râurilor în mare, sau, poate, am uneori senzația că în evenimentele trăite există aluviuni din vise numai fiindcă nu sunt sigur câtă autenticitate există în întâmplările care m-au împins pe acel țărm, unde am cioplit morminte de marmură pentru bătrânii azilului, și de-acolo în acest pod așteptând să vină furtuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ușura situația în propriii mei ochi sau de a pune măcar o îndoială în locul explicațiilor pe care nu izbutesc să mi le dau. În orice caz, nu-i mai iau în derâdere pe cei ce vorbesc de infern; există infernuri trăite și nu totdeauna cei care le-au străbătut sunt inocenți. În semn de penitență, m-aș putea condamna să rămân aici, dar cât s-ar putea trăi așa? Pentru dinții ascuțiți ai guzganilor problemele mele n-au, bineînțeles, nici o importanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mai deștept, mai câștigat decât el. Îmi ziceam: „E minunat să stai între oglinzi, dar cum să nu ieși niciodată la soare, să nu bârfești cu nimeni, să nu fii așteptat, privit pe furiș? Ce glorie e asta? Gloria trebuie trăită, altfel nu face două parale, or Bătrânul - ce caraghios! s-a închis în incubatorul unde-și clocește utopia și dacă ar ieși de-acolo acum i-ar arde ochii ca la bufnițe. Eu pot să aleg în fiecare dimineață între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
suferea. Literatura memoriei, o știa și el, era ultimul refugiu al oamenilor de nimic. Dar eu sunt un critic literar, Încă o dată sunt Sam Spade, care caută ultima urmă. Și așa am găsit Textul-Cheie. Reprezintă probabil ultimul capitol al Întâmplării trăite de Belbo la ***. După el, nu e posibil să se mai fi Întâmplat ceva. 119 S-a dat foc ghirlandei de pe trâmbiță, și atunci am văzut lărgindu-se gaura din cupolă și o săgeată strălucitoare de foc coborând ca fulgerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Întregului material esoteric, situată Într-o perspectivă mai amplă de hermeneuitici a istoriei umane, se transformă esențialmente Într-o experiență de cunoaștere, asumată individual. Enciclopedia, Înțeleasă ca o acumulare cantitativă de cunoștințe, este subsumată saltului calitativ; prin catharsis-ul lecturii trăite În act, impersonalitatea actantului-computer (ce Înmagazinează indiferent o sumă nelimitată de date enciclopedice) este substituită de subiectivitatea dilematică a ființei, cea a unui eu lecturant care valorizează diferențiat gnoza. Trăim Într-o epocă a unei tehnicități exacerbate, când urma individualului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
oprit și m-am autoevaluat, exprimându-mă liber, însă influențată indirect de sunetele memorate. Emoția și încărcătura semiotică desprinse din sunetele holotropice îndeamnă pe cel ce ascultă să-și dorească să se exprime, să împărtășească, să comunice și altora experiența trăită. Dat fiind că notele muzicale nu fac parte din vocabularul meu artistic, am simțit să aștern pe pânză culori, cifre, litere, forme, linii și structuri, subordonate unor registre inegale care le ancorează și le dau sens. Aceste elemente de limbaj
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
pitpalac, cîntecul e un „sgomot cît o muzicuță de tinichea”, iar „liliacul are un miros dulce de parfum prost... se repetă, devine plicticos, plicticos...”) și „Mirela“ - episod erotic „dramatic”, absurd-parodic - în nr. 3. Cel mai extravagant dintre toate este „Minciuni trăite“, un pretins manuscris găsit, cu „început” și „sfîrșit”, care deviază în elucubrații absurdiste. Leon Baconsky vede în el un simptom al „simbolismului în derivă”: „Fantezie plastică a rebours, deplină libertate în asocieri și combinații metaforice, spirit parodic susținut de ironie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ibid., nr. 8) stabilește - pe urmele lui Tzara, Freud, Breton - o legătură între cinematograf și „vagabondajul” oniric eliberator: „Vagabondajul din vis, personal, eliberat de acea constrîngere care îi acorda conștiința, trăiește virtualmente în realizarea cinematografică”. Sub semnul visului ca alteritate trăită, ideea de acțiune se asociază cu aceea de actor: „A lua parte static la o acțiune străină nouă, deci contrarie visului în care, personal, sîntem activi, este tot atît de interesant ca și starea de actor din vis. Dinamismul peliculei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Dar cel ce ți-a vorbit e în pământ. E în apa. E în vânt. Sau mai departe. Cu foaia aceasta închid porțile și trag cheile. Sunt undeva jos sau undeva sus. Tu stinge-ți lumânarea și-ntreabă-te: taina trăită unde s-a dus ? Ți-a mai rămas în urechi vreun cuvânt ? De la basmul sângelui spus întoarce-ți sufletul către perete și lacrima către apus. ÎN PREAJMA STRĂMOȘILOR Pe lespezi dacă te apleci auzi scarabei sărutând părinteștile luturi, crengile noastre căzute
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
vremuri se va pierde Mai rapid decât ai crede. Este o stea căzătoare, Blândă si strălucitoare ; În cerul nopții târzii Se-aud râsete de copii. Însă ea tot va pleca, În suflet ne va lăsa Amintiri deosebite, Numai de copii trăite. Stanciu Magdalena-Gabriela, clasa a VIII-a Liceul Teoretic „Emil Racoviță” Techirghiol, Constanța profesor coordonator Ciobanu Claudia Veronica Poteca timpului Iarăși am rămas Pe drumul atât de verde Și m-am oprit la jumătatea lui - Este poteca ștearsă a timpului - Și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a-pei cu un tub pentru respirat pentru a putea admira fauna și flora submarină din ape clare cu adâncime relativ mică și fără valuri mari. Mirificul peisaj submers mi-a umplut inima de calmul și culoarea lumii mute. Bucuria clipelor trăite mi-a descătușat încrâncenarea și revolta, lăsând lumina acelor a-dâncuri albastre să-mi pătrundă în suflet. M-am limpezit interior, trăind din plin încântarea de-a fi în acel moment în acel loc, departe de „lumea dezlănțuită”. Miezul zilei, a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lectură, mi-ar analiza viața, trăirile, visele și mi-ar da un sfat: să mă bucur cu toată ființa de prezent, fiindcă doar el este ,,dovada” existenței mele. Mi-ar mai ura spor în cunoaștere! Prezentul este singura clipă adevărată, trăită. N-am putea ca fiecare dintre noi să dăm clipei culoare și parfum? Atunci, brândușele de primăvară ar înmiresma viața. ,,Cât este ora?” Nu știu, am trăit așa de intens cuvintele acestea, încât ,,am pierdut noțiunea timpului!” Doar stropii de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
la căpătîiul lui Yvonne. Obținuse de la prietenul lui Dantec permisiunea unei scurte Întrevederi. Ținuse să se ducă s-o vadă, simțind că aceasta va fi cu siguranță ultima lor Întîlnire. Se priviseră Îndelung, fiecare reamintindu-și În tăcere de momentele trăite alături. Yvonne vorbise prima. - Ești un monstru, Arthus. - Poate. Tu și cu mine sîntem monștrii din Lands’en. Avuseseră același gînd, În aceeași clipă, ea fu cea care-i dădu glas Într-un suflu abia auzit. - Cu toate astea, te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
considera a fi profesorul meu. Mă rog, asta era meseria lui - era un educator. Niciodată nu se prezenta ca filozof - după el, profesorii de filozofie nu sunt filozofi. Dar se bucurase de o instrucție filozofică ți Învățase cum ar trebui trăită o viață de filozof. Despre acest lucru vorbea filozofia și din această pricină Îl citeai pe Platon. Dac‑ar fi fost să aleagă Între Atena și Ierusalim, adică Între cele două importante surse ale unei vieți mai Înalte, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]