4,336 matches
-
2012, în articolul "Harta conectivității leziunii lui Phineas Gage", remarcă importanța distrugerii neuronale și reconstituie cu ajutorul tehnicilor moderne distrugerea conexiunilor făcută de trauma trecerii barei prin creier, cu consecințele cunoscute asupra legăturilor dintre această zonă și restul creierului neafectat. Reprezentarea traiectoriilor afectate în cazul Phineas Gage Spiralogia interpretează cazul Phineas Gage ca o agnozie "comportamental-etică", rezultat al distrugerii unei zone asociative majore a creierului "emoțional" care abolește corelația dintre comportamental etic și acțiunile întreprinse. Zona asociativă frontală bazală face posibilă adaptarea
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
desfășurarea traficului rutier (viteza generală de trafic, ocuparea benzilor de circulație, viteza individuală a benzilor), capacitatea de identificare individuală a autovehiculelor, și planificarea traficului. Problemele inerente apărute în cazul sistemelor video de monitorizare a traficului țin de detecția mișcării, a traiectoriei și clasificarea obiectelor în mișcare. Sistemele video de monitorizare a traficului necesită o clasificare sigură a obiectelor în pietoni, diferite tipuri de vehicule cum ar fi biciclete, motociclete, autovehicule, autobuze și camionete, camioane și zgomote și trebuie să estimeze cu
Sisteme video by Codrin Donciu () [Corola-publishinghouse/Science/84097_a_85422]
-
și zgomote și trebuie să estimeze cu precizie mărită parametrii mișcării pietonilor și vehiculelor. Identificarea obiectelor în mișcare dintr-o secvență video este un obiectiv fundamental în multe aplicații de supravegherea video, monitorizarea și analiza traficului rutier, detecția pietonilor și traiectoriei, recunoașterea gesturilor în interfața om-mașină. O abordare comună în interpretarea imaginilor presupune modelarea și separarea fundalului, identificarea obiectelor în mișcare din partea de imagine care diferă în mod semnificativ de modelul de fundal, considerată prim plan. Separarea fundalului de prim plan
Sisteme video by Codrin Donciu () [Corola-publishinghouse/Science/84097_a_85422]
-
nemișcată. Astfel, fiecare secvență video este comparată cu un modelul de referință pentru fundal. Pixelii din cadrul curent care diferă semnificativ de fundal sunt considerați obiecte în mișcare. Acești pixeli „din prim plan” sunt suplimentar prelucrați pentru localizarea obiectului și identificarea traiectoriei. Deoarece separarea fundalului este adesea primul pas în multe aplicații video, este important ca pixelii rămași după separarea fundalului să corespundă cu acuratețe mișcării obiectelor de interes. Există trei tehnici de separare a fundalului de prim plan: - diferențierea cadrelor; - extragerea
Sisteme video by Codrin Donciu () [Corola-publishinghouse/Science/84097_a_85422]
-
teoria lui era corectă. Conținutul revoluționar al sistemului copernican mai păstra și erori, menținând ideile că : Universul are ca centru Soarele și este imobil (ca Terra la Ptolemeu) ; sfera stelelor fixe, adică ele se află la distanțe egale de noi ; traiectoriile perfect circulare ale orbitelor planetelor. Tycho Brahé ( 1546-1601), a apărut la trei ani după moartea lui Copernic, activând în Danemarca și Praga, a înțeles valoarea epocală a teoriei heliocentrice și scria : Doar la răstimp de veacuri Zămislește Pământul un asemenea
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
propus de Copernic, el este deferit unui tribunal al Bisericii catolice, Inchiziția care-l obligă să recunoască că nu are dreptate, lucru menținut până la reabilitarea lui în 1992 de către această biserică. * Johannes Kepler (1571-1630) dorind să arate că planetele descriu traiectorii perfect circulare în jurul Soarelui, a descoperit că orbitele sunt eliptice, lucru demonstrat în una din cele trei legi enunțate de el și care stau la baza mecanicii cerești? * Isaac Newton (1642-1727) - construiește primul telescop și în 1687, enunță legea atracției
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
moderne. Cum se poate observa, fizica are legătură cu matematica și toate fenomenele trebuie să aibă la bază un calcul exact matematic. Putem adăuga la lista celor ce au contribuit la actuala viziune asupra Sistemului Solar, a mișcării planetelor pe traiectorii eliptice și pe românul Spiru Haret. Spiru Haret (15 februarie 1851, Iași - 17 decembrie 1912, București) academician, matematician, pedagog român, reformator al învățământului românesc. Este primul român doctor în matematică și prin teza de doctorat „Asupra invariabilității axelor mari a
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
fuziune nucleară; are un diametru de 27 de ori diametrul Pământului ; 2. zona radiativă - cuprinsă între nucleu și zona convectivă, unde energia generată migrează sub formă de fotoni (particule de lumină) și se răcește; fotonii interacționează permanent cu materia, pe traiectorii aleatorii și au nevoie de un milion de ani pentru a ieși din această zonă; 3. zona convectivă aici vârtejuri de gaze calde, circulă între regiunile dintre nucleu și suprafață, urcând până la fotosferă; 4. fotosfera - etimologic, denumirea înseamnă « sferă de
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
mărului nu este decât un caz particular al forței ce acționează între două corpuri oarecare. De la acest măr, Newton s-a gândit că Pământul "atrage" corpurile și că forța de atracție gravitațională face ca Luna să se miște pe o traiectorie curbă în jurul Pământului, asemeni forța exercitată de Soare, "obligă" Pământul și celelalte planete să se învârtească în jurul Soarelui. În felul acesta Newton a pus bazele mecanicii cerești, oferind o imagine nouă despre univers, cerul ascunzând fenomene ce pot fi explicate
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
tip de atracție se numește atracție gravitațională și se realizează prin intermediul câmpului gravitațional. Să considerăm două corpuri cerești ce interacționează: Soarele și o planetă oarecare, pe care le consider puncte materiale. Datorită interacțiunii planeta se mișcă în jurul astrului pe o traiectorie pe care o presupunem circulară și conform principiului acțiunii și reacțiunii forțele dintre sistemul Soare-planetă satisfac relația: 02112 =+ ®® FF Forța de atracție gravitațională dintre două corpuri punctiforme este direct proporțională cu produsul maselor și invers proporțională cu pătratul distanței dintre
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
2 până la 5, reprezintă, izolat, o rachetă completă cu combustibil) în timpul mersului său pe curba AE (vezi figura). Racheta pleacă din A de pe Pământ, iar în E își termină rolul său de a transporta satelitul. În figura următoare este arătată traiectoria rachetei purtătoare a satelitului. Racheta pleacă de pe Pământ din A și se ridică vertical câțiva kilometri și ulterior, după ce trece de troposferă și stratosferă, este înclinată progresiv până ajunge în E, la o înălțime suficient de mare deasupra Pământului, cu
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
deveni, de asemenea, un satelit artificial. *Viteze cosmice 1) Viteza circulară numită și prima viteză cosmică sau viteza de satelizare este viteza orizontală pe care trebuie să o aibă un corp (rachetă) pentru a putea gravita în jurul Pământului, pe o traiectorie riguros circulară. Să presupunem ca din punctul A de pe suprafața Pământului a fost lansat un satelit in condițiile particulare următoare: racheta purtătoare s-a ridicat la înălțime h în afara atmosferei terestre și ca viteza din punctul E, corespunzătoare rachetei este
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
înălțime h în afara atmosferei terestre și ca viteza din punctul E, corespunzătoare rachetei este orizontala ( α = π/2). Dacă viteza în punctul E este zero sau foarte mică, satelitul cade pe Pământ în vecinătatea punctului A (viteza fiind tangentă la traiectorie). Pentru viteze în E din ce în ce mai mari, satelitul cade pe Pământ în puncte din ce în ce mai depărtate de punctul A. Începând de la o anumită viteză, satelitul descrie o traiectorie circulară pe care se mișcă uniform; s-a produs satelizarea. Viteza corespunzătoare acestui caz
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
foarte mică, satelitul cade pe Pământ în vecinătatea punctului A (viteza fiind tangentă la traiectorie). Pentru viteze în E din ce în ce mai mari, satelitul cade pe Pământ în puncte din ce în ce mai depărtate de punctul A. Începând de la o anumită viteză, satelitul descrie o traiectorie circulară pe care se mișcă uniform; s-a produs satelizarea. Viteza corespunzătoare acestui caz se numește prima viteză cosmică sau viteză circulară. Practic este imposibil să se satelizeze în jurul Pământului un corp care a fost lansat cu un tun; plasarea
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
are valoarea mai mică decât aceea necesară unei orbite circulare VIh, satelitul va fi supus unei forțe de atracție gravitaționale mai mare decât forța centrifugă impusă de viteza mișcării satelitului, și acesta se va apropia de Pământ cu viteza crescândă, traiectoria fiind în cazul acesta o elipsă (orbita 1), cu unul din focare în centrul Pământului. Dacă viteza satelitului Vh > VIh forța de atracție gravitațională nu poate reține satelitul pe orbita circulară și acesta se va îndepărta de Pământ, mișcându-se
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
cazul acesta o elipsă (orbita 1), cu unul din focare în centrul Pământului. Dacă viteza satelitului Vh > VIh forța de atracție gravitațională nu poate reține satelitul pe orbita circulară și acesta se va îndepărta de Pământ, mișcându-se pe o traiectorie eliptică (traiectoria 3) sau va pleca la infinit (traiectoriile de parabolă 4 sau hiperbolă 5). 2) Viteza parabolică, numită și a doua viteză cosmică, viteza de evadare sau viteză de eliberare (de atracția gravitațională a Pământului). Dacă se lansează din
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
o elipsă (orbita 1), cu unul din focare în centrul Pământului. Dacă viteza satelitului Vh > VIh forța de atracție gravitațională nu poate reține satelitul pe orbita circulară și acesta se va îndepărta de Pământ, mișcându-se pe o traiectorie eliptică (traiectoria 3) sau va pleca la infinit (traiectoriile de parabolă 4 sau hiperbolă 5). 2) Viteza parabolică, numită și a doua viteză cosmică, viteza de evadare sau viteză de eliberare (de atracția gravitațională a Pământului). Dacă se lansează din punctul A
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
focare în centrul Pământului. Dacă viteza satelitului Vh > VIh forța de atracție gravitațională nu poate reține satelitul pe orbita circulară și acesta se va îndepărta de Pământ, mișcându-se pe o traiectorie eliptică (traiectoria 3) sau va pleca la infinit (traiectoriile de parabolă 4 sau hiperbolă 5). 2) Viteza parabolică, numită și a doua viteză cosmică, viteza de evadare sau viteză de eliberare (de atracția gravitațională a Pământului). Dacă se lansează din punctul A de pe suprafața Pământului un corp (aproximat cu
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
este independentă de direcția în care a fost lansat corpul. Se constată că orice corp lansat de pe Pământ cu o viteză inițială mai mare decât 11,2 s Km , sub un unghi α față de orizontală se deplasează după o parabolă (traiectoria 4, din figura anterioară) sau după o hiperbolă (traiectoria 5, din figura anterioară) și se îndepărtează la infinit de Pământ. * Imponderabilitatea Reprezintă starea unui corp supra căruia nu se exercită nici o forță de greutate sau a cărui greutate este compensată
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
corpul. Se constată că orice corp lansat de pe Pământ cu o viteză inițială mai mare decât 11,2 s Km , sub un unghi α față de orizontală se deplasează după o parabolă (traiectoria 4, din figura anterioară) sau după o hiperbolă (traiectoria 5, din figura anterioară) și se îndepărtează la infinit de Pământ. * Imponderabilitatea Reprezintă starea unui corp supra căruia nu se exercită nici o forță de greutate sau a cărui greutate este compensată de o altă forță. Forța de atracție pe care
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
independentă de forța care se exercită asupra corpurilor. Astfel, independent de valoarea accelerației gravitaționale în locul considerat (în vecinătatea Pământului sau la mare altitudine), mai multe corpuri lansate împreună în spațiu și care se mișcă liber în câmpul gravitațional pe o traiectorie oarecare, impusă de câmp și viteza inițială, au în fiecare moment viteze egale. Nu există nici o mișcare relativă între ele, și ca urmare nu există nici un argument datorită căruia podeaua unei astronave să exercite o forță asupra picioarelor sau corpului
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
atom. Teoria cuantică a atomului renunță la noțiunea de orbită. Conform mecanicii cuantice, electronul în atom se poate găsi în orice punct al spațiului la un moment dat cu o anumită probabilitate. Mecanica cuantică nu utilizează noțiunea de "orbită" sau "traiectorie", ci de "orbitali electronici". Orbitalul electronic este graficul densității de probabilitate pentru o stare dată. Orbitalul stării fundamentale a atomului (starea 1s) are formă sferică, orbitalii stărilor 2p sunt de forma lobată. Deoarece reprezintă densitatea de sarcină electrică într-un
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
iar speciile apărute se numesc mutanți. Specia nouă care apare ca urmare a erorilor de replicare are o concentrație foarte mică. Dacă ea prezintă proprietăți structurale superioare speciei din care a luat naștere, atunci concentrația ei crește rapid atingând pe traiectoria ciclului limită, concentrații de același ordin de mărime ca și a celeilalte specii. Această specie este deci un mutant avantajos. Pentru ca mutantul să fie avantajos, trebuie ca sistemul să fie menținut departe de echilibrul termodinamic. Deci sursa principală de noi
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
mai poate observa o mișcare browniană au diametrul de aproximativ 4 µm și nu prezintă decât mișcări de oscilație în jurul centrului lor de greutate. Particulele cu dimensiuni corespunzătoare domeniului coloidal se deplasează în același timp și prin translație după o traiectorie frântă (cu forma generală a „mersului la întâmplare”) și prin rotație. Teoria acestui fenomen a fost elaborată de Einstein, în 1907 și Smolukowski, în 1908, teorie care permite determinarea vitezei și dimensiunilor particulelor. Pe baza statisticii clasice s-a considerat
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
procesele de transformare a căldurii în lucru mecanic și invers. TRANSLÁȚIE, translații, Deplasare a unei figuri plane sau a unui corp astfel încât toate punctele figurii sau ale corpului să aibă în orice moment viteze egale și paralele și să descrie traiectorii identice. TROPOSFÉRĂ Strat inferior (până la altitudinea de aproximativ 10 km) al atmosferei, situat între Pământ și stratosferă (unde se formează norii și precipitațiile). TURGESCÉNȚĂ 1. (Med.) Umflare locală a unui țesut, datorită acumulării de lichide. 2. (Bot.) Umflare a celulei
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]