11,040 matches
-
așa că am hotărât să mergem să vizităm pentru început parcul Copou pe care nu l-am putut vedea în prima mea vizită la Iași, de prin anul 1979 - 1980. Eu chiar mi-am dorit să mergem până la capătul liniei de tramvai, să văd și mănăstirea de maici din parcul Copou, unde este maică și o fostă vecină, a cărei familie are locuința lipită de cea a mea, însă era prea târziu și puteam pierde alte locuri interesant de văzut din parc
SUB TEIUL LUI EMINESCU, A RĂSĂRIT IUBIREA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383438_a_384767]
-
prin absurdul asociațiilor : „dar un munte împărțit la o capră / nu știm cât face„ nici „eu și cu tine nu știm, vai, nu știm cât facem„. Metrica, mai scurtă, din strofa a doua, asociațiile inedite de cuvinte: ''plapumă'', ''iepure'', ''varză'', tramvai'', ''conopidă'', precum și ritmul alert, pe nerăsuflate, din strofa a doua, induc ,mai întâi, trăiri nedefinite, într-o lume ce pare cu totul confuză, pentru ca apoi sentimentul statorniciei, al cunoașterii, să aibă altă intensitate : „Ah, dar o plapumă / înmulțită cu un
CUNOAȘTERE POETICĂ ÎN „ALTĂ MATEMATICĂ„ DE NICHITA STĂNESCU de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383510_a_384839]
-
ce pare cu totul confuză, pentru ca apoi sentimentul statorniciei, al cunoașterii, să aibă altă intensitate : „Ah, dar o plapumă / înmulțită cu un iepure / face o roscovană, desigur, o varză împărțită la un steag / fac un porc, / un cal fără un tramvai / face un înger, / o conopidă plus un ou, / face un astragal... Dacă în univers totul este în transformare, în viziunea poetului cuplul de îndrăgostiți rămâne neschimbat , prin iubire : „Numai tu și cu mine/ înmulțiți și împărțiți/ adunați și scăzuți/ rămânem
CUNOAȘTERE POETICĂ ÎN „ALTĂ MATEMATICĂ„ DE NICHITA STĂNESCU de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383510_a_384839]
-
Acasa > Cultural > Modele > O CĂLĂTORIE DE STUDIU Autor: Gigi Stanciu Publicat în: Ediția nr. 1382 din 13 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului După o lungă călătorie cu trenul, cu tramvaiul și microbuzul, înfruntând capriciile unei zile caniculare de vară, fiind mijlocul lunii lui cuptor, am ajuns în localitatea în care numele lui Iorga se pronunță cu deosebit respect, orășelul de munte unde savantul a locuit și a creat vreme de
O CĂLĂTORIE DE STUDIU de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383541_a_384870]
-
meritelor elevilor, a eforturilor depuse de-a lungul primului an de liceu, aceștia dovedind și interes mai mare pentru istorie față de ceilalți elevi, precum și o motivare pe viitor pentru realizarea altor acțiuni asemănătoare. După o lungă călătorie cu trenul, cu tramvaiul și microbuzul, înfruntând capriciile unei zile caniculare de vară, fiind mijlocul lunii lui cuptor, am ajuns în localitatea în care numele lui Iorga se pronunță cu deosebit respect, orășelul de munte unde savantul a locuit și a creat vreme de
ACTIVITATE INSTRUCTIV –EDUCATIVĂ EXTRAŞCOLARĂ VIZITĂ LA CASA MEMORIALĂ ,,NICOLAE IORGA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383542_a_384871]
-
mai uită la bani! Să mai zică cineva că românii nu sunt capitaliști! Fac afaceri și-n noaptea de Revelion! Cu chiu, cu vai, ajungem în Militari și cu încă 100 de lei la taxi, fiindcă-n zi de sărbătoare tramvaiele circulă mai mult deloc,ca și autobuzele și troleibuzele, ajungem în... Piața Universității. Petrecerea este deja în toi! Chiote, strigăte, petarde, artificii, îmbulzeală... tineret și o muzică pe care cu greu o deslușim din cauza hărmălaiei. Înaintăm cu dificultate prin mulțimea
REVELION PE DRUMURI de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382867_a_384196]
-
am așezat pe o bancă sub caișii înfloriți. Era de acum târziu și zgomotele se subțiau, se răreau și se topeau încet, încet, transformându-se într-o pânză vrăjită de liniște. Autobuzele sfâșiau din ce în ce mai rar pânza subțire a liniștii, iar tramvaiele pluteau pe deasupra acesteia, precum corăbiile pe pânza apei. Numai Zefirul o tremura ușor, jucându-se sprințar cu florile de cais, scuturându-le petalele delicate și fragile. Și cum savuram dulceața liniștii, lăsându-mi visele să plutească în starea de imponderabilitate
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
grohăind mulțumit, cu ochii închiși. Vițelul era preocupat cu ultimul petec de iarbă de pe speteaza băncii, iar iepurașul ronțăia înfundat frunzele ultimului morcov. Și peste tot, trilurile privighetorii, boabe de mărgăritar și parfum de lăcrămioare... Ce feerie!... Dar huruitul primului tramvai rupse vraja și mă pomenii singur pe banca veche cu spătarul rupt, cu pălăria turtită, nins de petale și ud de rouă. Frigul îmi muiase oasele și nasul îmi era roșu. Pe jos numai coji de semințe de dovleac și
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
a mai rămas altceva de făcut decât să omor timpul sunt un ucigaș în serie umblu prin cotloanele întunecoase ale prezentului prin toate anticariatele existenței incognito „most wanted killer” . ieri tăcuseră toate ceasurile mâncătoare de timp de afară se auzeau tramvaiele morții oprind în penultima stație avioanele cu reacție zgomotele familiare ale timpului care-mi demolează fără nicio somație prealabilă edificiul liniștii . adormisem și visam cum ar fi să trăim fără timp pe fundul oceanelor subit îmi amintesc de tine ( care
„MOST WANTED KILLER” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382967_a_384296]
-
încă sînt departe de a părea obosiți. A mai îmbătrînit piticul din statuie, tușeșete mai des, și lumea zice că Mihai Viteazul dă semne de înzdrăvenire, acum, cînd pe sub poduri se-ntind șuncile la uscat, cînd poți fi sigur că tramvaiul cu pene de struț rămîne calea cea mai sigură către o bătînețe liniștită. (din volumul “Duminica poemului mut”) Referință Bibliografică: PREZUMȚIA DE NEVINOVĂȚIE / Dragoș Niculescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2191, Anul VI, 30 decembrie 2016. Drepturi de Autor
PREZUMŢIA DE NEVINOVǍŢIE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383052_a_384381]
-
vreun decăzut de înger pe-un pat alb de spital. Doar Dumnezeu, săracul, mai dă în cartea vieții, pe-aici cei sinceri umblă cu chinta mică-n băț, se-mpușcă raza lunii în faptul dimineții, din cîrciumă, nici caii de la tramvai n-au hăț. Mai adunați în pungă polenul nemuririi, căci nu se știe mîine ce va mai fi și cum, mai dați un ban ‒ pe cuie încă mai stau fachirii și-autostop mai face cîte-o fantomă-n drum. Cînd dau
RǍMǍŞAG de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383061_a_384390]
-
se desfășoară în mod normal circulația; depășirea de către conducătorul de autovehicul cu mai mult de 60 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus; conducerea unui autovehicul sau tramvai de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice, dacă fapta nu constituie, potrivit legii, infracțiune. Liderul liberal Crin Antonescu a declarat, vineri, că BPN al PNL a luat decizia politică potrivit căreia proiectul ministrului de Interne, Radu Stroe, în forma
Noul COD RUTIER: Sancţiunile din noua legislaţie rutieră, micşorate substanţial faţă de proiectul iniţial [Corola-blog/BlogPost/92911_a_94203]
-
să-mi amintesc și să înțeleg cum am putut trăi, din ce surse, toată toamna și toată iarna lui ’41-’42. Doar lucruri fără legătură, nefirești... N-aveam unde dormi, era lapoviță prin tot Bucureștiul, și umblam fără oprire cu tramvaiul de la Gara de Nord la Gara de Est. Toată ziua și toată noaptea”. În 1941 se angajează corector la ziarul ” Timpul”, primul loc de muncă al scriitorului. Își face debutul literar în 1942, la 20 de ani. Schița ” Pârlitu” apare în pagina
93 de ani de la naşterea celui mai iubit dintre pământeni, MARIN PREDA [Corola-blog/BlogPost/92973_a_94265]
-
în fața casei lui Tokes, care era arestat la domiciliu, iar dacă la început au fost două-trei persoane, în scurt timp numărul acestora a ajuns la câteva zeci. Oamenii au stat în grupuri fie în fața locuinței pastorului, fie în stația de tramvai ori în fața unei farmacii aflate vizavi de locuința lui Tokes. Istoric: Laszlo Tokes a fost o unealtă a unor forțe La acea vreme, istoricul de acum și cercetător științific al Academiei Române Ioan Hațegan avea 42 de ani și era angajat
25 DE ANI DE LA REVOLUŢIE: 15 decembrie, ziua în care s-a aprins scânteia Revoluţiei la Timişoara [Corola-blog/BlogPost/93280_a_94572]
-
noaptea dinainte numai într-un coșmar o petrecuse. Se făcea, între altele, că scăpase calul în vânzoleala circulației din piața Gării de Nord, cum nimerise cu el tocmai acolo nu-și putea explica. Fapt era că patrupedul o luase razna printre troleibuze, tramvaie și taxiuri, alerga înnebunit, făcând copci și zvârlind din copite, iar șoferii, cu zâmbete sardonice pe buze, claxonau fără noimă și-l înjurau, făcându-i semn să-l prindă, cine mă-sa îl adusese cu calul aici?... Calul fusese negru
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
rău. Avusese loc în timpul sesiunii de examene de la sfârșitul anului I. Pe atunci, Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic de 5 ani din Timișoara își avea sediul într-o oarecare casă cu etaj pe strada Gheorghe Doja, zguduită zdravăn de tramvaiele trecând periodic, cu o fațadă a cărei stucatură arăta oribil, încărcată cu zugrăveli făcute de mântuială de-a lungul mai multor ani. Încă Universitatea de Vest nu luase oficial ființă, iar impunătoarea ei clădire de astăzi abia era în curs
ÎNTR-O ZI A SFÂRŞITULUI DE OCTOMBRIE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383139_a_384468]
-
am așezat pe o bancă sub caișii înfloriți. Era de acum târziu și zgomotele se subțiau, se răreau și se topeau încet, încet, transformându-se într-o pânză vrăjită de liniște. Autobuzele sfâșiau din ce în ce mai rar pânza subțire a liniștii, iar tramvaiele pluteau pe deasupra acesteia, precum corăbiile pe pânza apei. Numai Zefirul o tremura ușor, jucându-se sprințar cu florile de cais, scuturându-le petalele delicate și fragile. Și cum savuram dulceața liniștii, lăsându-mi visele să plutească în starea de imponderabilitate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
am așezat pe o bancă sub caișii înfloriți. Era de acum târziu și zgomotele se subțiau, se răreau și se topeau încet, încet, transformându-se într-o pânză vrăjită de liniște.Autobuzele sfâșiau din ce în ce mai rar pânza subțire a liniștii, iar tramvaiele pluteau pe deasupra acesteia, precum corăbiile pe pânza apei.Numai Zefirul o tremura ușor, jucându-se sprințar cu florile de cais, scuturându-le petalele delicate și fragile. Și cum savuram dulceața liniștii, lăsându-mi visele să plutească în starea de imponderabilitate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
simțit o anume siguranță și o forță neobișnuită, un magnetism aparte, nu știu cum să spun... Nu mi-am bătut capul, am pus impresia pe seama propensiunii mele erotice native către tipul slav. Bărbații sunt niște păcătoși iremediabili: poate să fluture și-un tramvai, că ei tot la prostii se gândesc, scuză-mi frivolitatea... - Deși am alte gusturi În materie de femei, nici mie nu-mi este foarte clar În ce ape se scaldă această doamnă Anderson. În orice caz, are o influență ciudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
le pipăie măgărește, și am fost scârbit ca om și umilit ca bărbat. Decât așa, mai bine o ședință de lucru manual singur sub duș, e mai demn. O să vedeți de ce fac această precizare privind conduita mea În metrou, În tramvaie și autobuze. La Unirii, au coborât mai mulți călători decât au urcat; normal ar fi fost să ne mai rărim oarece. Mai răsfirați, băieți, mai răsfirați, cum zicea un banc cu securiști de pe vremea lui Ceaușescu. Da’ de unde. Îmediat după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ca din pământ cu tacâmuri, șterguri, pahare, țigăncușa Cosette. Nescrise-s legile-omenești! Cunoști câte-un om de ani de zile, îl știi blând, ascultător, la locul lui, un exemplu pentru toți ceilalți și dintr-o dată auzi că l-a călcat tramvaiul. Sau chiar tu, care-ai avut o viață obișnuită, fără mari evenimente și care te-ai străduit să-ți faci mereu datoria, să-ți îndeplinești obligațiile în familie, în societate, într-o bună zi, o zi oarecare, simți așa, deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
care-ai avut o viață obișnuită, fără mari evenimente și care te-ai străduit să-ți faci mereu datoria, să-ți îndeplinești obligațiile în familie, în societate, într-o bună zi, o zi oarecare, simți așa, deodată, cum te calcă tramvaiul! Modestele cugetări de mai sus și altele asemenea lor (pe care numai spațiul restrâns ne împiedică să le emitemî ne-au venit în minte gândindu-ne la Broanteș, rapsodul tăcut ce-i însoțea la Stambul pe Barzovie-Vodă și pe spătarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
orașul. Nunțile sînt ca tăierea porcului. Grohăie mirii, grohăie domnișoarele de onoare, grohăie mașinile și garoafele. Sărbătorile astea au devenit agresive. Ce statut privilegiat mi-ar oferi acum o Încăpere cu obloanele trase. Zi de lucru. Lumina mahmură moțăie prin tramvaie În mirosul Sună la ușă. Trebuie să fie el. Iar și-a uitat medicamentele. Nu-mi place că În ultima vreme se Întoarce mereu din drum. — A, doamna Oprișan, dumneavoastră erați. Poftim Înăuntru. Nu vă mai scoateți pantofii că tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
responsabili de unități comerciale. Culmea, la CAP - dacă n-aș căuta În versurile care-mi cad sub ochi neapărat semnificatul - parcă l-aș vedea mai degrabă pe cititorul Împătimit al lui Dinescu. Ia ascultați: „capra mănîncă trandafirii grădinilor municipale / ronțăie tramvaiele ca pe morcovii cruzi / nu pleacă dimineața la birou / nu citește gazeta de seară / dezbracă stîlpii de telegraf ca pe duzi / ignoră semafoarele cu nerușinare / nu-și dorește limuzină și jur / n-a brevetat Încă iarba artificială / deși mai știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o simplă Întîmplare. — Ei, Întîmplare. Io crez că toate pă lumea asta are limba lor și animalele și florile, iaca pînă și casele. De ce scrîșnește zidurile cînd intră buldozerul În ele și lemnele de ce schelălăie ca un cîine călcat de tramvai cînd le taie cu fierăstrău ca să-ți spuie ca le doare. țmult o să mă mai terorizeze cu animismul ăsta deșănțat parcă o aud pe mama mare stelele sînt ochii lui Dumnezeu văd pînă și ce faci În somn și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]