KorAP: Find »[drukola/base=transcendent & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...92 93 94 ...106 >

2,637 matches

Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394

a subiectului cu Unul, cu Dumnezeu, cu Ființa supremă (supracunoaștere care depășește nu numai "știința", ci și intuiția intelectuală), cât și de supracunoașterea la care se referă teologia negativă, de identificat și ea cu o coincidență mistică a subiectului cu transcendentul (supracunoaștere dublată, totuși, de necunoașterea Ființei supreme în esența ei). Această formă de cunoaștere, îndreptată spre ceea ce este transcendent omului, se deosebește, de asemenea, prin finalitatea rezultatului ei "negativ" (ea nu "luminează", ci "întunecă" obiectul ei cognitiv) de intuiția "eidetică

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
cât și de supracunoașterea la care se referă teologia negativă, de identificat și ea cu o coincidență mistică a subiectului cu transcendentul (supracunoaștere dublată, totuși, de necunoașterea Ființei supreme în esența ei). Această formă de cunoaștere, îndreptată spre ceea ce este transcendent omului, se deosebește, de asemenea, prin finalitatea rezultatului ei "negativ" (ea nu "luminează", ci "întunecă" obiectul ei cognitiv) de intuiția "eidetică" prin care Husserl crede că ego-ul transcendental își cunoaște imediat, direct esența sa constitutivă cea mai adâncă și anume

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
în raport cu mișcarea Pământului. De aici, Einstein a extras principiul constanței vitezei luminii, o formulă paradoxală, antinomică. În fața ei se deschideau două posibilități de soluționare. Fie să se dea principiului caracter de dogmă și să i se postuleze o soluție în transcendent, deci renunțarea la logică, fie să nu se renunțe la logică, ci să se modifice termenii cronospațiali, să se transforme însăși anatomia concretului. Einstein a mers pe a doua variantă, modificând teoretic structura concretului cronospațial: spațiul și timpul vor fi

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
miezul acestei metafizici, filosoful român așează câteva idei cu caracter antinomic. Este vorba despre felul în care concepe Centrul sau Totul existențial și modul de geneză a lumii. Blaga continuă aici linia metafizicii cunoașterii pe care o construise în Censura transcendentă. Acolo, principiul metafizic absolut, Marele Anonim, era descris drept cel care a sădit în om impulsul cunoașterii și tot el îl ține la periferie, îi pune limite, instituind în mod continuu o cenzură între sine și acesta. Blaga spunea că

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
Diferențialele divine, filosoful din Lancrăm încercă să se apropie de acest mister, de natura principiului metafizic absolut. Urmărește să dezvăluie rațiunile ontologice ale acestui fapt major din economia metafizică a lumii, pe care l-a descris în lucrarea despre cenzura transcendentă. În acest punct, el face apel la paradox, la antinomie. Acestui Mare Anonim, ființei transcendente, i se dezvăluie o natură, o fire care "coincide cu antinomicul însuși, cu contradictoriul însuși"157. E antinomic prin determinații (divin și demonic în același

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
metafizic absolut. Urmărește să dezvăluie rațiunile ontologice ale acestui fapt major din economia metafizică a lumii, pe care l-a descris în lucrarea despre cenzura transcendentă. În acest punct, el face apel la paradox, la antinomie. Acestui Mare Anonim, ființei transcendente, i se dezvăluie o natură, o fire care "coincide cu antinomicul însuși, cu contradictoriul însuși"157. E antinomic prin determinații (divin și demonic în același timp) și paradoxal prin modul de manifestare în creație: o origine ce nu originează, un

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
de emanație, ca în metafizica lui Plotin, de exemplu, ci rezultatul integrării diferențialelor pe care le-a produs direct și indirect Marele Anonim. În plus, după cum sunt potrivite lucrurile, ea este total disanalogică față de principiul din fragmentele căruia apare. Cenzura transcendentă își află explicația undeva în acest scenariu destul de ciudat, condiția ontologică paradoxală a omului fiind astfel integrată ca un fapt singular în complicatul mecanism de geneză a lumii 159. Lucian Blaga explicitează în chiar ultima secțiune din lucrarea sa cosmologică

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
logicului ci analogicului...". El exprimă "anularea limitei dintre entități diferite, opuse sau contradictorii, deci însăși ideea sintezei antinomice"177. Un al treilea argument pentru caracterul antinomic al cunoașterii luciferice este legat de raportul acesteia cu ideea de mister. În Censura transcendentă, Lucian Blaga caracteriza cunoașterea individuată drept un "organ de convertire apologică a misterelor existențiale în cadrul vast al unei ontologii censoriale"178. În acest sens, el deosebea două forme de convertire apologică: revelația disimulatoare și integrarea în mister ca atare. Dacă

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
antinomii, pe care Lucian Blaga o consideră o ilustrare a ideii antinomiei transfigurate. Având ideea de mister, cunoașterea luciferică reușește un fel de transcendere a censurii. Ideea de mister "e singura care sparge sau mai bine zis "trece" frontul censurii transcendente"179. Nu este, însă, vorba de o trecere în sens pozitiv, ci numai negativ. Ideea de mister este una negativă. Blaga revine la această "cunoaștere-negativ" spre finalul lucrării, într-o secțiune în care discută despre spirit și realizare. "Prin censura

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
179. Nu este, însă, vorba de o trecere în sens pozitiv, ci numai negativ. Ideea de mister este una negativă. Blaga revine la această "cunoaștere-negativ" spre finalul lucrării, într-o secțiune în care discută despre spirit și realizare. "Prin censura transcendentă, Marele Anonim îngăduie spiritului să se realizeze în viață în două chipuri: sau impropriu, ca act de cvasi-cunoaștere (prin acte de disimulare a transcendenței), sau incomplet printr-un autentic act de transcendere, dar numai prin ideea-negativ a misterului existențial (prin

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
așează existența umană în ordine metafizică. Cunoașterea este caracteristica fundamentală a omului și are în sistemul filosofic al lui Blaga rolul unui adevărat vector 188. De aceea, pentru Blaga ontologia omului este integrată în ordine metafizică pe dimensiunea cunoașterii. Censura transcendentă este lucrarea în care el face acest lucru. Aici, filosoful român își propune să vorbească despre "sensul metafizic al cunoașterii"189. Ordinea metafizică în care este așezată cunoașterea explică modul ontologic al omului și toate consecințele acestuia, asigurând coerență sistemului

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
aceasta și misterele existențiale o rețea de factori izolatori. Rețeaua izolatoare pusă între misterele existențiale și cunoașterea individuată se manifestă în forma specială a unei "censuri". De vreme ce censura aceasta își are centrul inițiator dincolo de orizontul nostru crono-spațial, o numim "censură transcendentă". Prin censura transcendentă, intercalată înadins și din superioare motive între misterele existenței și cunoașterea individuată, se refuză cunoașterii individuate orice cuprindere pozitiv-adecvată a misterelor existențiale"194. Această teză dezvăluie o ecuație cu un pronunțat caracter antinomic. Să-i urmărim elementele

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
existențiale o rețea de factori izolatori. Rețeaua izolatoare pusă între misterele existențiale și cunoașterea individuată se manifestă în forma specială a unei "censuri". De vreme ce censura aceasta își are centrul inițiator dincolo de orizontul nostru crono-spațial, o numim "censură transcendentă". Prin censura transcendentă, intercalată înadins și din superioare motive între misterele existenței și cunoașterea individuată, se refuză cunoașterii individuate orice cuprindere pozitiv-adecvată a misterelor existențiale"194. Această teză dezvăluie o ecuație cu un pronunțat caracter antinomic. Să-i urmărim elementele. Un prim paradox

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
se refuză cunoașterii individuate orice cuprindere pozitiv-adecvată a misterelor existențiale"194. Această teză dezvăluie o ecuație cu un pronunțat caracter antinomic. Să-i urmărim elementele. Un prim paradox intervine în chiar definiția "censurii". Cum spune Blaga mai sus, ea este transcendentă, avându-și centrul inițiator dincolo de universul crono-spațial. Pe de altă parte, nivelul la care se instituie această cenzură este cel al categoriilor conștiinței și inconștientului (abisale), care acționează ca "frâne transcendente". Însă, aceste categorii sunt cunoscute în genere în filosofie

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
definiția "censurii". Cum spune Blaga mai sus, ea este transcendentă, avându-și centrul inițiator dincolo de universul crono-spațial. Pe de altă parte, nivelul la care se instituie această cenzură este cel al categoriilor conștiinței și inconștientului (abisale), care acționează ca "frâne transcendente". Însă, aceste categorii sunt cunoscute în genere în filosofie ca formând "transcendentalul". Aceasta înseamnă că transcendentul se suprapune peste transcendental. Or, pentru cei mai mulți gânditori, această coincidență este imposibilă, ceea ce ne depășește neavând cum să fie în noi195. Iată că la

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
crono-spațial. Pe de altă parte, nivelul la care se instituie această cenzură este cel al categoriilor conștiinței și inconștientului (abisale), care acționează ca "frâne transcendente". Însă, aceste categorii sunt cunoscute în genere în filosofie ca formând "transcendentalul". Aceasta înseamnă că transcendentul se suprapune peste transcendental. Or, pentru cei mai mulți gânditori, această coincidență este imposibilă, ceea ce ne depășește neavând cum să fie în noi195. Iată că la Blaga acest lucru se petrece și devine unul necesar. Este aici o formă a unei mai

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
cum să fie în noi195. Iată că la Blaga acest lucru se petrece și devine unul necesar. Este aici o formă a unei mai vechi antinomii specifică marilor religii, anume că Dumnezeu se distribuie în fiecare, sau, altfel spus, că transcendentul este în imanent. Numai că, la Blaga, această imanență ia o formă negativă, ca censură sau factor limitativ. O altă antinomie apare imediat în consecință. Viziunea metafizică anunțată de Lucian Blaga așează cunoașterea omului într-o situație stranie. Acesteia îi

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
în consecință. Viziunea metafizică anunțată de Lucian Blaga așează cunoașterea omului într-o situație stranie. Acesteia îi este rezervat un destin pe care nici o filosofie nu l-a mai întrevăzut: de a fi "definitiv și irevocabil censurată" printr-o intenționalitate transcendentă care îi refuză orice posibilitate de cunoaștere absolută, apărând misterele existenței printr-o diabolică strategie. În această perspectivă, condiția ontologică a omului capătă un cu totul alt sens. Orizontul misterului este unul întreținut în mod strategic, iar revelarea devine un

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
iluzia adecvației și face saltul în mister ca atare. Altfel spus, ea procedează în orizontul conștiinței misterului, are sau i se permite să aibă "ideea de mister". Ideea de mister este modul prin care cunoașterea luciferică sparge oarecum frontul cenzurii transcendente 202. Ea este singura ideea care are acest privilegiu. Însă, privilegiu în cauză nu înseamnă și accesul la mister ca atare. Aceasta se întâmplă pentru că priza la transcendent pe care o are cunoașterea luciferică se realizează numai negativ. Ideea de

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
de mister este modul prin care cunoașterea luciferică sparge oarecum frontul cenzurii transcendente 202. Ea este singura ideea care are acest privilegiu. Însă, privilegiu în cauză nu înseamnă și accesul la mister ca atare. Aceasta se întâmplă pentru că priza la transcendent pe care o are cunoașterea luciferică se realizează numai negativ. Ideea de mister, la care are acces cunoașterea luciferică, este doar o "idee-negativ". Prin ea, cunoașterea luciferică cuprinde obiectul total, însă numai negativ, ca și cum ar avea acces la mulajul sau

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
luciferică cuprinde obiectul total, însă numai negativ, ca și cum ar avea acces la mulajul sau clișeul fotografic negativ al acestuia 203. Cum spune Blaga, misterul "se ascunde revelându-se"204. Revelația permisă cunoașterii luciferice este, paradoxal, o formă de camuflare. Cenzura transcendentă permite această spargere negativă a frontului censorial pentru că ea nu atinge miezul misterului existențial. Deși este un act de transcendere, ideea de mister nu este o transcendere pozitivă. Cunoașterea luciferică are posibilitatea de a se integra în mister, dar nu

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
îngăduit realizarea acestui elan spre adevăr, decât în ideea negativă a misterului. Orice altă cunoaștere e disimulare, prin censură, a transcendenței. Marele Anonim a pus în noi îndemnul irevocabil spre "adevăr", îndemn întemeiat în însăși natura cunoașterii, dar prin censura-i transcendentă ni-l refuză. Suntem categoric îndemnați spre și categoric opriți de la unul și același lucru. Ce rost are așezarea noastră între pintenii acestui imperativ și frânele acestui refuz e greu de spus. Ne găsim aici în matca frământată a unei

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
genere"208. Încercările revelatorii ale omului se traduc, în opinia lui Blaga, prin două tipuri de acte: acte de cunoaștere și acte plăsmuitoare sau creatoare 209. Vorbind despre semnificația metafizică a cunoașterii, Blaga arătase că există anumite limite structurale ("censura transcendentă") impuse spiritului de către principiul metafizic absolut, pentru a nu putea revela în mod pozitiv și absolut nici un mister. În felul acesta, cunoașterea umană era prinsă într-o antinomie structurală majoră, pe care filosoful român o explicita în finalul studiului său

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
acesta, cunoașterea umană era prinsă într-o antinomie structurală majoră, pe care filosoful român o explicita în finalul studiului său. Acum el arată că și actele plăsmuitoare ale omului se supun unor restricții asemănătoare 210. Există un "pandant al censurii transcendente", care vizează spontaneitatea creatoare a omului. Dacă în cazul cunoașterii cenzura acționa prin categoriile intelectuale, dincoace "frânele transcendente" se instituie prin "categoriile abisale" sau "stilistice", care își pun în mod funciar amprenta pe întreaga creație umană, modelând-o și, în

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
studiului său. Acum el arată că și actele plăsmuitoare ale omului se supun unor restricții asemănătoare 210. Există un "pandant al censurii transcendente", care vizează spontaneitatea creatoare a omului. Dacă în cazul cunoașterii cenzura acționa prin categoriile intelectuale, dincoace "frânele transcendente" se instituie prin "categoriile abisale" sau "stilistice", care își pun în mod funciar amprenta pe întreaga creație umană, modelând-o și, în felul acesta, deviind-o de la traiectoria spre absolut. Astfel, antinomia censurii se reface la nivelul creației omului prin

Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]