40,073 matches
-
figurat (în DEX 1996: "indecent, necuviincios", "cu reputație proastă, compromis", "exagerat") rămîne de altfel destul de general ca să permită și alte asocieri. Cuvîntul apare astfel în contexte mai larg morale, juridice, politice, estetice: în titlul cărții Martei Petreu despre Cioran - Un trecut deocheat sau "Schimbarea la față a României", sau în diverse texte jurnalistice: "a intrat într-un anturaj deocheat, format din bețivani" (Monitorul local de Brașov, 17.08.2000), "acest personaj deocheat și certat cu legea" (România liberă 17.07.1998
"Deocheat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16314_a_17639]
-
Suficientă mie nu mi-am fost niciodată,/ Atîrnînd mereu ca un fruct de o creangă în vînt,/ Ca de un arc încordat o săgeată,/ Ca de propria sa etimologie, un cuvînt" (Suficientă mie). Între sine și mulțime, între prezent și trecut, între muțenie și strigăt, autoarea se obiectivează în dezechilibru: "Mi-e greu cu mine,/ Cu ceilalți amar,/ Se scorojesc pe frunze/ Culorile mai noi/ Și de sub straturi rîncede de var/ Ies rînjete de dinainte de război.// Mai răul lasă-n dinți
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
Măsurată-n minute/ Și, sărat și amar,/ Același gust/ Al jumătății trecute/ De secol, de vîrstă, de an" (Ocean). Într-un fel paradoxal, adultul înstrăinat de sine prin succesiunea desubstanțierilor la care-l supune temporalitatea nu mai năzuiește la refacerea trecutului, a acelui illud tempus care e copilăria, ci la îmbătrînire și la moartea "luminoasă" precum la o izbăvire à rebours. Candoarea se sinucide: "Ce jalnic fragmentați/ Și fără miez,/ Timpi depărtați egal de mine!/ O, Doamne spune-mi unde să
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
externe Geoană n-ar trebui să uite experiența prin care a trecut România în intervalul '90-'96, înainte de a face tabula rasa din greșeli flagrante, precum cazul Priboi. Dl Geoană, aflat la Londra, s-a lansat într-o diatribă împotriva trecutului, care ar trebui să fie uitat, de dragul viitorului. Dar cînd fantome ale trecutului sînt scoase în față de PDSR, precum acest Priboi, ce viitor îndrăgește actualul partid de guvernămînt? * La rîndul său, premierul Năstase a ajuns la concluzia că activitatea celor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16324_a_17649]
-
în intervalul '90-'96, înainte de a face tabula rasa din greșeli flagrante, precum cazul Priboi. Dl Geoană, aflat la Londra, s-a lansat într-o diatribă împotriva trecutului, care ar trebui să fie uitat, de dragul viitorului. Dar cînd fantome ale trecutului sînt scoase în față de PDSR, precum acest Priboi, ce viitor îndrăgește actualul partid de guvernămînt? * La rîndul său, premierul Năstase a ajuns la concluzia că activitatea celor care se ocupă cu deconspirarea relațiilor pe care le-au avut cetățenii români
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16324_a_17649]
-
Merce, a susținut, printre alte bizarerii, că turnătorii făceau un bine României, ignorînd și lăsat fiind să ignore că din turnătorie nu patria e aceea care prosperă, ci delatorii. După provocarea lansată de EVENIMENTUL ZILEI în legătură cu personalitățile despre al căror trecut ar trebui să se pronunțe Consiliul de Studierea Arhivelor Securității, iată că ziarul CURIERUL NAȚIONAL cere să afle amănunte despre trecutul lui Nistorescu. În treacăt fie spus, între Cornel Nistorescu și frații Păunescu, de care depinde ziarul Curierul național, există
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16306_a_17631]
-
nu patria e aceea care prosperă, ci delatorii. După provocarea lansată de EVENIMENTUL ZILEI în legătură cu personalitățile despre al căror trecut ar trebui să se pronunțe Consiliul de Studierea Arhivelor Securității, iată că ziarul CURIERUL NAȚIONAL cere să afle amănunte despre trecutul lui Nistorescu. În treacăt fie spus, între Cornel Nistorescu și frații Păunescu, de care depinde ziarul Curierul național, există un mai vechi război.* Deocamdată însă, la Consiliul asupra căruia se fac presiuni din atîtea direcții, dosarele nu vin cu camioanele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16306_a_17631]
-
mai bine zis, cu mii de ani în urmă. Înaintează pas cu pas. Chestiunea esențială (la care am revenit mereu în scrisul meu) este cea a transferului de valori, adică: a păstra selectiv sau majoritar ceva din cele bune ale trecutului, fără a rămâne identificat cu obiectele în care erau întruchipate aceste valori. Cu alte cuvinte: să plasăm esența intrinsecă a valorilor în contextul și în chiar conținutul unor lucruri noi. După mine scriitorii cei mai mari și mai valoroși au
Virgil Nemoianu - UN FENOMEN PRIMEJDIOS - UNIFORMIZAREA LINGVISTICĂ ȘI CULTURALĂ by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/16282_a_17607]
-
peștele ăla acolo? Să fie dus la bucătărie imediat..." Se schițează astfel un cult parodic al Medicului, substitut al sacerdotului în societatea americană. Fantasticul livresc A treia povestire, O zi nefastă din viața lui Abraham van Beyeren, ne transportă în trecut, în 1600, evocându-i pe Wilhelm al II-lea de Orania și pe conspiratorii care vor să-l asasineze. Practic, este vorba tot de o revoluție, "cea mai minunată din istorie", "aceea care a dus la constituirea Republicii Libere și
Un imperialist: Dumitru Radu Popa by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16329_a_17654]
-
cultura românească aceste volume de documente literare vor sta căpătîi pentru investigație și studiu. Și nu mă sfiesc să spun că, împreună cu zeci de volume de memorialistică, văd în această înfăptuire culturală, mîndria mea de editor, privind, azi, nostalgic, la trecut. Iar colecțiile "Momente și Sinteze", care, prin exegeze de valoare, au relevat momente semnificative din evoluția gîndirii teoretice a valorilor literelor românești (să amintesc numai remarcabilele studii Paul Cornea, "Originele romantismului românesc", Nicolae Manolescu "Arca lui Noe", Ovidiu Bîrlea "Folclorul
Editura Minerva de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16335_a_17660]
-
ai fostei securități, implicați după '89 în structuri mafiote... Pe parcursul celor peste 250 de pagini ale romanului, autorul nu pierde ocazia de a furniza cititorilor nenumărate detalii (păcătuind pe alocuri prin didacticism) despre istoria României, despre obiceiurile locuitorilor ei, despre trecutul comunist și prezentul post-comunist. Elemente pe care un cititor atent al presei le recunoaște ca fiind specifice scenei românești post-decembriste nu scapă din raza de observație a autorului, care le și evocă: practicile frauduloase ale unor firme, natura mafiotă a
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
ca și întîmplarea propriu-zisă. Dacă nu chiar mai mult. * Se-ntîmplă să gîndești fiindcă nu poți (nu ai cu cine) vorbi. Oralitatea potolește reflecția solitară, așa cum umbra - înțelepciunea optică - potolește arșița soarelui. * Realul pur este coincident cu prezentul pur. Ficțiunea aparține trecutului sau viitorului. Trecutul și viitorul: timpurile ficțiunii. * Atîtea cunoștințe de vîrsta mea sau chiar mai tinere, unele apropiate și dragi, au pășit deja dincolo. Ce-au lăsat în urmă? Mici goluri ale sufletului, în care ard, ca-n firide, lumînări
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
propriu-zisă. Dacă nu chiar mai mult. * Se-ntîmplă să gîndești fiindcă nu poți (nu ai cu cine) vorbi. Oralitatea potolește reflecția solitară, așa cum umbra - înțelepciunea optică - potolește arșița soarelui. * Realul pur este coincident cu prezentul pur. Ficțiunea aparține trecutului sau viitorului. Trecutul și viitorul: timpurile ficțiunii. * Atîtea cunoștințe de vîrsta mea sau chiar mai tinere, unele apropiate și dragi, au pășit deja dincolo. Ce-au lăsat în urmă? Mici goluri ale sufletului, în care ard, ca-n firide, lumînări cu flacără neagră
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
auzim neghiobii și nu zbîrcim măcar din- tr-o nară dezgustată; vedem impostura și ticăloșia și zîmbim frumos ca la întîlnirea celor mai bune cunoștințe" (I.L. Caragiale). * "Lumea actuală, lipsită de o autoritate consacrată, pare plasată între două imposibilități: cea a trecutului și cea a viitorului" (Chateaubriand). * "Excesele libertății duc la despotism, dar excesele tiraniei nu duc decît la (altă) tiranie; aceasta, degradîndu-se, ne face incapabili de independență" (idem). * Sinceritatea e un simplu instrument. Dar ce instrument! * "Banalitatea, crunta banalitate a răului
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
înțelegând prin aceasta literatura care în anii '80 și '90 a rezistat presiunii modelelor culturale ale societății postindustriale, presiunii mimetismului, minimalismului, autoreferențialității, continuând să creadă în valorile umaniste tradiționale, în consistența psihologică a personajului, în legătura organică și fertilă cu trecutul etc. Crezi că am dreptate? În general nu îmi plac încadrările. Orice încadrare, oricât de corectă, este o sărăcire și o limitare. Desigur, vorbind tu în românește, n-am înțeles tot. Dar am înțeles expresia "literatură de rezistență" și sensul
Dacia Maraini - Un romancier nu poate avea dogme by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/16342_a_17667]
-
Dramatismul atît de uman al oricărei lumini. * Există nu numai o vocație ascensională, ci și una a căderii. Păcatul presupune talent. Infernul e un mediu genial. * Puținele iluzii ale bătrîneții sînt cele mai profunde, fiindcă sînt ultimele. * A-ți căuta trecutul e tot așa de fals ca și cum ți-ai căuta viitorul, deoarece te confrunți cu o incongruență dintre material și imaterial (cel dintîi devenind tot atît de abstract ca și cel de-al doilea). Ceea ce s-a întîmplat ține de teorie
Din jurnalul lui Alceste (IX) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16369_a_17694]
-
ar relativiza măcar rolul lor de atunci, apoi s-ar gîndi la actele lor și cine știe, ar avea, dacă n-ar fi periculos, și mustrări de cuget publice. Pînă atunci este o complacere generală și o conivență cu un trecut neclarificat încă. Care este mecanismul care creează acest tip de reacție, generală, iată? Să fie Franț Țandără, torționarul care a mărturisit, excepția de la regulă? Și dacă da, să însemne că trebuie să purtăm în spate acest lest de indivizi care
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
să vrei, într-o singură viață, cîtă ai, să-ți amintești lucrurile plăcute. Or, noi invităm societatea românească să-și amintească lucruri neplăcute. Numai că principiul plăcerii joacă uneori în defavoarea noastră. Cred că la noi se-ntîrzie mai mult întîlnirea cu trecutul și pentru că sîntem mai aproape de principiul plăcerii decît de cel al realității, adică mai puțin raționali și mai primitivi ca nație. Faptul că societatea românească progresează atît de greu are o explicație în faptul că picioarele ei sînt înțepenite în
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
pentru că sîntem mai aproape de principiul plăcerii decît de cel al realității, adică mai puțin raționali și mai primitivi ca nație. Faptul că societatea românească progresează atît de greu are o explicație în faptul că picioarele ei sînt înțepenite în acest trecut pe care lintița, mătasea broaștei din balta-n care stăm, n-o lasă să se miște. Așadar, pe de o parte este nenatural, pe de altă parte este atît de natural, încît ar trebui să facem un efort îngrozitor să
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
altă parte este atît de natural, încît ar trebui să facem un efort îngrozitor să fim mai puțin naturali, dar mai raționali și să înțelegem că fără această igienă, psihică, morală și socială nu avem cum să ne desprindem de trecut. Pentru că nu s-a inventat încă uitarea care să anuleze coșmarurile. Îmi povestea cineva acum cîteva zile că mergea în delegații cu un coleg mai în vîrstă cu 20 de ani, despre care știa că fusese activist și care noaptea
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
și din solicitarea îngrozitoare la care ne supune viața de zi cu zi. Cred că nemții au putut să-și permită o asemenea mea culpa colectivă, imediat după război, și datorită planului Marshall. Nu cred că te poți gîndi la trecut, cînd viitorul tău imediat înseamnă să supraviețuiești la limita cea mai de jos. Cred că în România este o asemenea îngrozitoare sărăcie, o asemenea îngrozitoare degradare fizică, încît apelurile noastre la analiză și la uitare agasează omul obișnuit. Dragă Doina
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
Dramatismul atît de uman al oricărei lumini. * Există nu numai o vocație ascensională, ci și una a căderii. Păcatul presupune talent. Infernul e un mediu genial. * Puținele iluzii ale bătrîneții sînt cele mai profunde, fiindcă sînt ultimele. * A-ți căuta trecutul e tot așa de fals ca și cum ți-ai căuta viitorul, deoarece te confrunți cu o incongruență dintre material și imaterial (cel dintîi devenind tot atît de abstract ca și cel de-al doilea). Ceea ce s-a întîmplat ține de teorie
Din jurnalul lui Alceste (VIII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16387_a_17712]
-
interesează ce-a făcut cutare sau cutare demnitar în vremea comunismului, popularul moderator construiește o judecată pe cât de șocantă, pe atât de găunoasă: marea problemă cu acești oameni e că se află în înaltele poziții de azi tocmai în numele acelui trecut! Ce calități dovedite după 1990 l-au făcut pe dl. Săraru atât de potrivit pentru noua sinecură? Și nu e decât un exemplu din sutele ce pot fi aduse! La cealaltă extremitate, un admirabil diplomat precum Mihai Răzvan Ungureanu, căruia
Soia și ciocanul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16385_a_17710]
-
Gheorghe Ceaușescu Orice istorie este istorie contemporană, a spus undeva Croce. Cu alte cuvinte, trecutul este privit în oricare din etapele sale prin prisma preocupărilor de actualitate. Observația este valabilă nu numai pentru istoria politică, ci pentru orice domeniu: când spunem că Homer, Dante, Shakespeare, Goethe, Victor Hugo, Creangă etc. sunt "contemporanii noștri" înseamnă că
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]
-
într-o epocă sau într-un curent de gândire dintr-un timp mai mult sau mai puțin îndepărtat este un lucru firesc care definește mai bine o personalitate individuală sau spiritul unui grup și al unei epoci, falsificarea intenționată a trecutului pentru a servi unor interese prezente este un act imposibil de justificat în plan moral și intelectual. Timp de aproape jumătate de secol cât a durat stăpânirea bolșevică directă la noi trecutul a fost mistificat în totalitate, fără excepție, căci
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]