7,094 matches
-
cu arătătorul una dintre fotografiile de pe perete. — Cine e copilul ăsta încântător? m-a întrebat. Cu aparatul de aer condiționat funcționând acum lin și neîntrerupt, cu fardul împrospătat, nu mai era copilul veștejit, temător, care stătuse în soarele fierbinte, pe trotuar, în fața cofetăriei Schrafft de pe Seventy-ninth Street. Mi se adresa acum cu același echilibru friabil de care dăduse dovadă când am sărit în mașină, în fața casei bunicii miresei, și când m-a întrebat dacă eram cineva pe nume Dickie Briganza. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
oprit ca trăsnit în mijlocul carosabilului pe Amsterdam Avenue, și m-a întrebat foarte serios, în timp ce mașinile și camioanele goneau pe lângă noi din ambele direcții, dacă am ceva împotrivă să mă duc să mă tund fără el. L-am tras pe trotuar (aș vrea să am câte un ban pentru fiecare dată când l-am tras pe trotuar, în copilărie sau ca adult) și i-am răspuns că, în mod cert, mă împotrivesc. Îi intrase în cap că n-avea gâtul curat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
și camioanele goneau pe lângă noi din ambele direcții, dacă am ceva împotrivă să mă duc să mă tund fără el. L-am tras pe trotuar (aș vrea să am câte un ban pentru fiecare dată când l-am tras pe trotuar, în copilărie sau ca adult) și i-am răspuns că, în mod cert, mă împotrivesc. Îi intrase în cap că n-avea gâtul curat. Voia să-l cruțe pe Victor, frizerul, de jignirea de a-i privi gâtul murdar. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
victorios care afișează o inutilă și agasantă mutră plăcută, fericită. Când strălucea la jocuri, singurul delict al lui Seymour era lipsa de sistem, dar era un delict major. Mă gândesc în special la trei jocuri: mingea la perete, bilele pe trotuar și biliardul de buzunar. (Despre biliardul de buzunar va trebui să discut altă dată. Pentru noi nu era propriu-zis un joc, ci, mai curând, o reformă protestantă. Îl jucam înainte sau după fiecare criză importantă din junețea noastră.) Mingea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
sau a fațadei unui bloc. Arunci mingea într-o ornamentație arhitectonică din granit - un amestec popular manhattanez de coloane grecești ionice și romano-corintice -de la fațada casei noastre, cam la înălțimea taliei. Dacă mingea se rostogolește pe stradă sau pe trotuarul de vizavi fără să fie prinsă din zbor de un membru al echipei adverse, se câștigă un punct, ca la baseball; dacă e prinsă -ceea ce se întâmpla aproape întotdeauna -, atunci cel care a aruncat-o e eliminat din joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
care nu-l obliga să-și schimbe poziția ca s-o prindă. Da, da, insist al naibii de mult pe povestea asta, dar, după aproape treizeci de ani, mi se pare irezistibilă.) Era la fel de dat dracului și la jocul cu bile pe trotuar. În acest joc, primul jucător își rostogolește sau își aruncă bila lui, adică țintașul lui, la o distanță de șapte-opt metri pe marginea trotuarului unei străzi dosnice, pe care nu sunt parcate mașini, ținând-o foarte aproape de bordură. Cel de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de ani, mi se pare irezistibilă.) Era la fel de dat dracului și la jocul cu bile pe trotuar. În acest joc, primul jucător își rostogolește sau își aruncă bila lui, adică țintașul lui, la o distanță de șapte-opt metri pe marginea trotuarului unei străzi dosnice, pe care nu sunt parcate mașini, ținând-o foarte aproape de bordură. Cel de-al doilea jucător încearcă apoi să i-o lovească, aruncându-și bila lui de la aceeași distanță. Atingerea se producea foarte rar, pentru că orice poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de-al doilea jucător încearcă apoi să i-o lovească, aruncându-și bila lui de la aceeași distanță. Atingerea se producea foarte rar, pentru că orice poate devia o bilă, împiedicând-o să-și atingă ținta: denivelarea străzii, o ridicătură pe bordura trotuarului, un cocoloș de gumă de mestecat, sau oricare din sutele de gunoaie tipice străduțelor dosnice din New York - ca să nu mai vorbim de simpla eroare de ochire. Dacă cel de-al doilea jucător își ratează prima lovitură, bila lui poposește, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
el de ani și ani de zile. Într-o după-amiază târzie, la acel sfert de ceas apoșit din New York când tocmai s-au aprins luminile străzii și farurile mașinilor din parcare - unele aprinse, unele încă stinse - eu jucam bile pe trotuar cu un băiat pe care-l chema Ira Yankauer, la capătul unei străduțe laterale, peste drum de tenda de pânză din fața ușii casei noastre. Aveam opt ani. Foloseam tehnica lui Seymour, sau încercam s-o folosesc -bobârnacul lui lateral, felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
fața spre noi, în echilibru, cu mâinile în buzunarele paltonului căptușit cu blană de oaie. Luminile arcadei de pânză scânteindu-i în spate, fața îi era cufundată în umbră, eclipsată. Avea zece ani. Din felul în care stătea pe marginea trotuarului, din poziția mâinilor lui, din câtimea x în sine, am știut atunci, așa cum știu și acum, că și el era pătruns de magia acelui ceas de înserare. — Nu te poți opri din țintit? m-a întrebat continuând să stea nemișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Cum poate fi un simplunorocdacă nimeresc ținta? i-am răspuns, cu voce scăzută (în pofida sublinierii), dar cu mai multă iritare în glas decât simțeam în realitate. Un moment nu mi-a răspuns nimic, ci a rămas ca suspendat pe marginea trotuarului, privindu-mă, așa cum am înțeles imperfect pe atunci, cu dragoste. — Pentru că o să fie doar un noroc, a stăruit. O să fii bucuros dacă o să-i lovești bila - bila lui Ira, nu-i așa? Nu-i așa că o să fii bucuros? Și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
nu-i așa? Nu-i așa că o să fii bucuros? Și dacă ești bucuros când lovești bila cuiva, înseamnă că nu prea te așteptai s-o faci. Așa încât e o chestiune de noroc, intervine întâmplarea în mare măsură. A coborât de pe trotuar, continuând să-și țină mâinile în buzunare, și a venit spre noi. Dar un Seymour îngândurat nu traversa repede o stradă înfășurată în amurg, în nici un caz nu părea s-o facă. În lumina aceea vesperală, a venit spre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
împăcau și se sărutau. Punctul meu de vedere aici e flagrant personal și cred că l-am și enunțat. Ceea ce mi-a strigat Seymour - sau, mai curând, ce m-a învățat - în seara aceea din 1927 când jucam bile pe trotuar mi se pare grăitor și important și cred că e cazul să dezvolt puțin acest lucru. Chiar dacă, în mod șocant, după un asemenea interval de timp nimic nu mi s-ar părea mie mai grăitor și mai important decât ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ar fi acesta de robust și de impersonal. Adică să fac asemenea lucru fără să mai zăbovesc, fără să mă mai lăfăiesc puțin în verbiajul cu care sunt obișnuit. Totuși, iată despre ce-i vorba: când mă învăța, de pe marginea trotuarului de peste drum, să renunț la a ținti cu bila mea bila lui Ira Yankauer - și, luați aminte, avea doar zece ani - cred că urmărea, instinctiv, ceva apropiat de spiritul instrucțiunilor pe care le dă un arcaș japonez când îi interzice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
în cameră nu se găsește nici un martor ocular în afară de aruncătorul mucului. O să mă străduiesc din răsputeri să nu disec acest exemplu, oricât de încântător l-aș găsi, dar socotesc necesar să adaug - întorcându-mă momentan la jocul cu bile de pe trotuar - că, după ce Seymour însuși lansa o bilă, era numai zâmbet când auzea clinchetul de sticlă lovind sticla, dar s-ar fi spus că nu știa niciodată a cui bilă era cea câștigătoare. Și, invariabil, altcineva trebuia să ridice de pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
uit, În dreapta și În stânga văd o groază de coji de cartofi aruncați la gunoi. Cojile au vitamine. E păcat. La noi, cartoful e la mare cinste. Îl mănânci ca pe o delicatesă, nu-i așa?Noi Îl cultivăm și pe trotuar, ba chiar și În cerdac...“, se adresă el băiatului care stătea În stânga sa, iar acesta dădu din cap că da. „De ce Îi dați la porci? Asta nu-i tocmai o treabă curată. Veți căuta voi cartofii ăștia! Mai așteptați, curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cum voi ieși din Încurcătură când voi da ochii cu ea...?” „N-ai teamă, te scot eu de sub Învinuire...!!” Conducând mașina cu mare viteză dar totuși prudent, Nando reuși În timp record să ajungă În fața Gării Centrale. Îl depuse pe trotuarul de vizavi pe „Proaspătul Îndrăgostit”, demarând În forță nu Înainte Însă de ai spune - petrecere fără dureri de cap. Grăbind pașii, Tony Pavone se strecură nu tocmai ușor prin mulțimea ce forma un dute vino amețitor. În momentul când, ajunse
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
următoare provocând un eminent dezastru! La tot locul puteai vedea răniți În agonie care strigau ajutor...!! Mașini dezastruos tamponate din care unii răniți Încă În viață Încercau să iasă afară urlând, mărind tensiunea haotică!! Penru a se feri de Îmbulzeala trotuarelor unde oamenii se călcau În picioare alergând besmetici În toate direcțiile, se strecurară către mijlocul bulevardului printre mașinile oprite, mai mult tamponate care clacsonau mărind tensiunea, oprindu-se câteva momente.O aripă a clădirii viza-vi de Lido era ruptă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Cum nimeni nu avea timp s’o asculte, Tony Pavone cu Atena de mână și care tremura toată de frig, mai mult de cele văzute, hotărî să străbată bulevardul prin mijlocul lui, presupunând riscul minim și,oricum feriți de Îmbulzeala trotuarelor, de pericolul unor alte prăbușiri. Alegere salvatoare, cum avea să realizeze câteva momente mai târziu...! La intersecția bulevardului cu Str.C.A.Rosseti, privi către moderna construcție a impunătoarei clădiri Scala. Ce să facă? Să cotească la stânga pe lângă această clădire ori
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
celor ce trândăvesc și asuprescc, era bine păzită de ochiul curios al cetățenului În calitate de pieton, strada fiind Împânzită de agenți Îmbrăcați cu haine civile care aveau misiunea să păzească, să observe totul dirijând trecătorii să circule pe partea opusă a trotuarului. Iar pentru a masca valoroasa instituție, gardul din fier a fost ornamentat cu plante specifice de o așa manieră presupunând impresia unui loc În care doi bătrâni Își consumă ultimele zile ale vieții...! Aici, În acest paradis al slugilor Dictatorului
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să spui...?” „Nu am realizat când au plecat din unitate, de altfel puțin mă interesa. La terminarea programului de lucru, pe o căldură ucigătoare, m-am Îndreptat către stația tramvaiului să merg direct acasă, când colo ce să vezi...? Pe trotuar, chiar În stația de tramvai unul din ei Într-o baltă de vermuth vomitat zăcea cu fața În jos emanând și un miros de materii fecale, desigur stomacul lui supra saturat respinsese sinuciderea prin comă alcolică...!” „Incredibil...!” „Mai curios. Celălalt
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dacă din Întâmplare ai drum pe acolo iuțești pașii cu pielea zbârlită de frica lor, să nu te racoleze punându-te la rotisor...! În timpul zilelor călduroase Îi poți vedea stând de vorbă la colțurile de străzi iar uni tolăniți pe trotuare, iar locuințele lor Într-o mizerie greu de imaginat, Încât te Întrebi: care e ocupația lor, cum au apărut pe aceste meleaguri și cine-i subvenționeză...?” „Crede-ți oare, mai pot fi Canibali printre acești oameni...!” - interveni Atena evident Îngrijorată
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cele patru-cinci trepte ale eșirii din bancă În timp ce Își stivui banii În portofel păstrând totuși o banknotă de zece dollary care o ținea În mâna stângă la vedere, pentru a-i fi la Îndemână la casa de bilete.Ajungând pe trotuar se opri din mers, căutând cu privirea pe Atena care Însă nu se deslipise de vitrina magazinului și schimbând banii dintr-o mână În cealaltă tot la vedere, căteva secunde stătu În expectativă...Avu senzația nelămurită, confuză, să nu coboare
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
tradus astfel. Și asta e nepotrivit, incorect. Lumea justificând lenea, prostia măruntă, superficialitatea, hachițele, poftele - Întorcând pe dos vechea respectabilitate. Astfel era priveliștea lui Sammler spre răsărit, o burtă moale de asfalt ridicată, În care ședeau burice aburinde de canalizare. Trotuare țăndări cu ciorchini de butoaie de gunoi. Piatră de fațadă. Cărămida galbenă a clădirilor cu lift, ca a lui. Pâlcuri de antene de televizor. Ca bicele, grațioase, dendrite dătătoare de fiori desenând imagini din aer, aducând frăție, comuniune oamenilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
priviri. Nu dădu semn a ști nimic și Începu acum să-și facă loc spre coborâre, ușurel alert, Încovoindu-se către ușă. Ajunse, găsi sârma, trase 1, reuși să ajungă la treapă, se strecură pe ușă și se opri pe trotuar ținând umbrela de material, la vârf. Cum tahicardia era acum pe cale să i se consume, putu să meargă, deși nu În ritmul obișnuit. Stratagema era să treacă Riverside Drive și să intre În prima clădire, ca și cum acolo ar fi locuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]