3,247 matches
-
vorbirii din Vaud sau din Valois, de pildă, în mijlocul schemelor culturale și sociale și al unei structurări a realului care ține de micuțul spațiu helvetic, el însuși parcurs de fisurile autonomiei comunitare. O punere în abis francofonă a unei complexități tulburătoare, pe care doar Belgia walonă o mai cunoaște, fără a atinge însă asemenea culmi dramatice. Modulațiile și necesitatea afirmării unei identități într-un context pluricultural par să împingă la paroxism inventivitatea, recons trucția realului printr-o muncă laborioasă asupra cuvintelor
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Desigur, e un scriitor "minor", dar nu există nici cea mai mică conotație peiorativă în acest epitet, dimpotrivă, ca și pentru muzică, prezența unui semiton în tr-o structură olimpiană, majoră, care riscă să devină plictisitoare, introduce acea notă originală și tulburătoare care, departe de a sfă rîma armonia de ansamblu, o înnobilează. După o revărsare de cuvinte care se rotesc și țîșnesc de peste tot, Marius Popescu aruncă cîte o frază precum: Lucrul cel mai supărător e că trebuie să folosim cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mai slabi de înger? Totul ține de plurivocitatea romanului și de abilitatea autorilor de a crea personaje care, fie ne seamănă în valori, pasiuni, obiceiuri, deci ne securizează, fie ne scutură din temelii conformismele, ca idiotul dostoievskian sau, mai recent, tulburătorul Max Aue din Binevoitoarele lui Jonathan Littell. Prin urmare, confirmare de sine sau confruntare cu sine? Partea solară sau umbra din noi? Alegerile ne definesc, după cum bine știm. Lucrurile se complică atunci cînd scriitorii își folosesc talentul pentru a le
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
stilul gîndi torului francez, pînă la identificare uneori, starea aceasta fuzională nealterîndu-i însă spiritul critic și discernămîntul, subliniind doar o afinitate electivă autentică. Pasiunea și plăcerea descoperirii lui Lévinas îi permit să se apropie cu multă delicatețe și finețe de tulburătoarea meditație asupra responsabilității, pe care o propune filosoful, mergînd pînă la sacrificiul subiectivității pentru a permite substituirea sa cu celălalt, pe fondul unui dialog fertil cu spiritualitatea iudaică, dar și cu cea creștină. Poate că cea mai evidentă, deși diafană
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cea generată de involuntara confruntare de acum un deceniu și mai bine dintre doi străluciți juisori, spadasini ai conformismelor iluziilor și delirurilor noastre, doi moraliști de sens opus, dar cu același talent sclipitor. E vorba de două din cele mai tulburătoare romane dăruite nouă de Hexagon în ultimii ani Longtemps, de Erik Orsenna și Les Particules élémentaires de Michel Houellebecq. Se pare că sfîrșitul de secol și mileniu pe care l-au marcat amîndouă ne-a găsit, cumva, sub forma unor
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
au asigurat de la bun început o vastă paletă de cititori veniți din toate orizonturile să se adape din farmecele fabulei, cu o neostoită și reconfortantă nevoie de absolut și de transgresiune. Totuși, ceea ce i se întîmplă nu e mai puțin tulburător, nici mai puțin simptomatic pentru ciudata confuzie și suprapunere de planuri pe care o trăim actualmente, din cauza discursului dominant discursul pieței și discursul criticii, care resping ipoteza ficțiunii, principiu de incertitudine devenit un lux, ca și libertatea. Orsenna deci, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pînă la epuizarea oricărei urme de rațiune, pentru că incapacitatea reală de a iubi este fatală. Singurul care se dovedește pînă la urmă puternic, de un curaj malefic, e puștiul, maestrul narativ al acestui crescendo incandescent. Sukkwan Island e o carte tulburătoare, care deranjează în multe privințe, de la situațiile absurde pînă la brutalitatea relațiilor umane, de la spaimele cotidiene la cele infinit mai greu de vindecat și controlat ale coșmarului nocturn care, treptat, nu se mai retrage în faldurile obscure ale inconștientului, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
său, începînd cu Foucault însuși) și de dependența de droguri și de tinerețea dezastruoasă, romancierul înțelege că, de-a lungul drumului, cineva îți dă viața, cineva îți salvează viața, nu neapărat aceeași persoană, dar cu aceeași dragoste. Ceea ce face ca tulburătoare scrisoare postumă pe care Jérôme Lindon i-a lăsat-o fiului său să aibă rezonanța tragică și clară a unui oracol antic: Cînd o vei citi, voi fi dispărut la rîndul meu, dar tu vei avea încă mulți ani de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o carte în mînă. Pe fond, nimic nu e nou, sentimentele, trăirile, aspirațiile umane sunt aceleași, de la un capăt la altul al globului. Dar ceva tot sună altfel sub cerul acela mult mai aproape de pămînt ; în acea lumină stranie și tulburătoare, melancolia capătă accente depresiv-burlești, ritmul e mai lent, mai puțin spectaculos în aparență, mai sumbru. Dar aici clișeele cad unul cîte unul pentru cei care se aruncă în această aventură, căci departe de a fi sinistră și deprimantă, cum o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
la fiecare 18 luni. Trăiește departe de mondenitățile și jocurile de culise pariziene, marginal și înstrăinat, mutîndu-se des, fiind actualmente instalat la Bordeaux. Djian a cunoscut o fulgerătoare ascensiune în 1986, cu scandalosul 37°2 dimineața, memorabil ecranizat, avînd-o pe tulburătoarea Beatrice Dalle în rolul principal. La 65 de ani, e deja un scriitor major, cu douăsprezece romane publicate pînă acum la Gallimard (între care mai amintim Impardonnables, 2009, Incidences, 2010 et Vengeances, 2011). E drept că celebra editură care s-
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
noastre și îndeosebi asupra derapajelor sale din ultimii ani. Pistele false le intersectează pe cele reale, rîsul se îneacă adesea în gînduri amare, jocul de roluri ca remediu la morozitate și angoasă duce, în fapt, mult mai adînc și mai tulburător în zone de nesiguranță în care nu prea ne place să ne aventurăm, și prin toate artificiile noilor mitologii politice, generaționale, comunitariene, de care ne înconjurăm pînă la sufocare. Locul comun ca neloc al unei singurătăți tot mai dureroase, colajul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
necesară pentru a înțelege prezentul și viitorul. Lupta mea e aceea a culturii și a moștenirii", a accentuat el, deși refuză eticheta de "paseist". Oricum, eroul se numește César și recitește Iliada, iar copilul poartă numele Hector. Romanul este o tulburătoare poveste de dragoste povești de dragoste, ar fi mai corect și mult mai mult decît atît. O femeie goală, moartă, pe o plajă arabă. Un bărbat care a iubit-o cu pasiune pornește în descifrarea enigmei dispariței ei. Între ei
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
făcut pentru mine și pentru care eram făcut", a afirmat el cu tărie, susținînd că Renaudot este "adaptat nebuniei scriitorilor, care le poate digera nebunia". Într-adevăr, pe a lui pare să o fi digerat... Romanul, adesea spumos, cu volute tulburătoare și fulguranțe poetice, e remarcabil și prin libertatea de creație pe care puțini scriitori francezi și-o permit în propria limbă, bine ferecată și apărată de canoane multiseculare. Or, cu Yann Moix, cuvintele o iau uneori razna, iar dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de Crăciun... Adevărul e că Amélie Nothomb, deși frumoasă în felul ei, misterioasă și provocatoare, pare extrem de departe de orice senzualitate, în afară de cea a limbii, deși iubirea, în toate formele ei posibile, e tema constantă a scrierilor sale. Poate cu excepția tulburătorului roman autobiografic Ni d'Eve ni d'Adam, în care regăsim o tînără belgiancă pasionată de Japonia și un tînăr japonez pasionat de Occident ; o poveste de iubire pură și albă ca muntele Fuji, imposibilă ca topirea zăpezilor veșnice... Altfel
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
vă deranjez. P. Modiano Îmi amintesc și eu, și nu am îndrăznit să vă răspund de teamă să nu vă plictisesc. Pot să vă mărturisesc astăzi că dacă aș fi răspuns scrisorii dvs., v-aș fi spus că aveam senzația tulburătoare că mă adresez geamănului meu... Asta îmi amintește de istorisirea unui prieten care se afla într-o zi într-o cafenea, unde îl studia pe un bărbat care semăna foarte mult cu el. S-a apropiat, au discutat și au
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
poate scutura de sentimentul unei creații voluntare, în fața perfecțiunii infinitezimale a reglajelor la scară universală, de la cel mai mic component atomic pînă la uriașele galaxii, unde totul răspunde unor legi de o precizie și o frumusețe covîrșitoare. Finalul acestei cărți tulburătoare este mai mult decît orme ssian, e de-a dreptul cioranian: Mă îndoiesc de Dumnezeu deoarece cred în el. Cred în Dumnezeu deoarece mă îndoiesc de el. Mă îndoiesc în Dumnezeu"... Scrisul mă va distruge" Agota Kristof, renumita scriitoare maghiară
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de natura umană tind să devină aporii. Decuparea și placarea unor anumite tipare de gîndire peste configurația simbolică a unei alte limbi poate reprezenta o mediație înțeleaptă între spirala vertiginoasă, anihilantă, a neașezării existențiale și o reală "plăcere a textului", tulburătoare, periculoasă, dar care între-deschide o ușă: A scrie este o provocare, o privire din fericire falsă asupra realității ce ne situează deasupra a ceea ce este și a ceea ce ne pare a fi. A-i face concurență lui Dumnezeu, a-l
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
romanul cu cheie, de constrîngerile sau de capcanele transparenței, ea se îmbogățește cu extensii multiple, rezistînd însă cu putere atacurilor neîncetate al căror obiect este. Și, prin autori ca Cioran sau Maxime Roussy, între atîția alții, vine să pună întrebări tulburătoare literaturii, făcînd să se clatine înseși noțiunile de realitate, adevăr, sinceritate. Autoficțiunea apare ca subgenul literar cel mai apt să exprime această non fixare a identității, pe care nu o mai percepem ca pe o maladie, ci ca pe un
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
prin piețe am pus statui de hoți. azi toți savanții lumii scornesc apocalipse. s-au hibernat poeții prin vodcă în cuvânt. ca un reflex-credință și de dumnezeire Hristosul mai coboară arare pe pământ. deci: bună dimineața An-Nou și nou mileniu. tulburătoare vârstă și lacomi gologani, dar respirați speranță, voi oameni vii ai Terrei, că viața va renaște din viață LA MULȚI ANI
George Filip. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Poezii () [Corola-journal/Imaginative/87_a_63]
-
-și ia alt bărbat, tată vitreg pentru mine. Mi-a spus-o adesea și sunt sigur că era loială cu mine..." Confesiunea - în toată simplitatea făcută, dar și cu extremă delicatețe și cu iubire față de mamă, păcătoasă tânără văduvă - este tulburătoare și nu atât de scandaloasă, de șocantă pe cât are aerul de a crede interlocutorul...
Un încăpățânat simpatic by Lucian Raicu () [Corola-journal/Imaginative/8464_a_9789]
-
vine în minte pentru a descrie această stare de derapaj psihic este tot din sfera muzicii. Lucrarea pentru instrumente cu coardă Polymorphia (1961) a compozitorului polonez Krzysztof Penderecki pornește de la encefalogramele unor psihopați și dezvoltă astfel una dintre cele mai tulburătoare atmosfere imaginabile. În proza terorii propriu-zisă, de orice natură ar fi aceasta, atmosfera este relaționată în mod obligatoriu cu elementele care coagulează suspansul și, implicit, credibilitatea țesăturii narative în psihicul lectorului. Există, așadar, două chipuri distincte de fundamentare a suspansului
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
sale Fantasiestücke in Callots Manier (4 vol., 1814-15) îl impun rapid ca pe unul dintre cei mai prolifici autori de proză fantastică subîntinsă de fină ironie romantică și-i împing celebritatea la nivelul întregului continent european. Unele dintre cele mai tulburătoare episoade apar în romanul Die Elixier des Teufels (1815-16), construit în jurul motivului dublului (termenul german, Doppelgänger, a fost inventat de mai vârstnicul coleg de generație al lui Hoffmann, Jean Paul). Andrew Webber observă că "Hoffmann își descoperă potențialul narativ în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Étranger de Camus. Întreaga problemă în legătură cu monstrul este că acesta nu reprezintă o mașină, ci o ființă umană obișnuită, izolată de umanitate din cauza urâțeniei extreme [...]" (1983: 44). La rigoare, oricare dintre noi se poate substitui monstrului: spaima provine, așadar, din tulburătoarea omologie virtuală. * * * Nikolai Gogol 30, considerat de Edmund Wilson maestru absolut al povestirii terorii, se înscrie cu destulă fidelitate în descendența ilustră a lui Hoffmann, împărtășind fascinația acestuia pentru diabolic. Nuvela O răzbunare teribilă (din volumul Seri în cătunul de lângă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
este remarcabil fie și pentru că este primul în care își fac apariția atât de popularii, astăzi, androizi. Teatrul său, încărcat de poezie simbolistă, cu pronunțate influențe romantice, rezistă prin piese precum postuma Axël. Cea mai stranie, mai erotică și mai tulburătoare povestire de teroare semnată de Villiers de l'Isle-Adam este, în opinia mea, Véra, având în centru o palpitantă istorie de dragoste dintre contele d'Athol și tânăra și frumoasa lui soție, moartă de timpuriu. Iubirea continuă dincolo de mormânt: în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
pregătească armăsarul pentru călătorie. Ca și în Cânele Bălan, credincioasa slugă încearcă să-și avertizeze stăpânul în privința pericolului, dar este ridiculizată de acesta. În răstimpul preparativelor pentru excursia de seară, eroul adoarme pe canapea, iar restul nuvelei constituie un vis tulburător, elementul de tranziție dintre starea de veghe și cea onirică fiind un simplu spațiu lăsat gol pe pagină. Interesant este că acțiunea are continuitate certă: călare, tânărul boier se grăbește, apoi, să ajungă la iubita sa, Elena, fiica vecinului de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]