3,788 matches
-
porci, bețivi, criminali și hoți". La această inventariere de coșmar se alătură însă și voci mai autorizate și recunoscute pentru dreapta cumpănă a judecății critice cum este cea a lui Eugen Lovinescu: "Teatrul lui Caragiale e un izvor de apă tulbure în care joacă o pulbere de necurățenii", înfățișează "o colecție de imbecili, de imorali", peisajul uman fiind "întristător ca un spital de infirmități morale și intelectuale", o "vulgaritate de altminteri colorată". Lui Ibrăileanu i se pare că "ceea ce face odioase
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
virgulă macedonskiană (prezentă în simultaneitate cu obișnuita conjuncție și), parcă voind încă o dată să facă în ciudă părintelui său: "la dînsul moi, molatece, mlădioase fiind toate, și port, și mișcări, și grai"; "cuta sastisită a buzelor, [...] puterea nărilor, [...] acea privire tulbure"; "oropsit de la naștere, crescut pe mîini străine, surghiunit apoi"; "fire pătimașă, întortocheată, tenebroasă"; "nici o încredere la el în virtute, în cinste, în bine"; "la cîțiva pași de Podul Mogoșoaiei, într-o uliță singuratică, în umbra unei bătrîne grădini"; "fără lăbărțări
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
dată cu claritate, tema sau temele nuvelei pe care o studiază și evidențiază trăsăturile definitorii ale eroilor reușește să nu alunece într-un didacticism fie el chiar academic: "Ghiță e, deci, complex fără să fie neadevărat. E ca o apă tulbure în care Lică, bun cunoscător de oameni, aruncă mereu momeala"26. Lucrarea dedicată scriitorului șirian pune în evidență subtilități deosebite ale criticului care, fără a-și fi revendicat vreodată veleitățile de descoperitor sau inventator, a străbătut drumuri nebănuite până atunci
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
de Nuvele la Editura Socec sau colaborarea cu Vatra, Minerva, Umanitatea, Adevărul literar și artistic a reprezentat, pentru scriitorul împătimit de arta sa, modalitatea de a supraviețui în condițiile vitrege ale traiului în capitală. Nuvela Comoara (1896) aparține acestui timp tulbure... Țăranul Duțu, personajul principal al operei, e un om mulțumit în căminul său: Casa îi era plină, nevasta și el erau bine îmbrăcați; copiilor nu le lipsea nimic; în ladă se adunau încetul cu încetul polii pentru perechea de boi
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
au ajuns și În estul Transilvaniei și au incendiat castrele romane de aici. În zonele extra carpatice goții au fost dislocați apoi de huni, după anul 376, iar În urma acestora n-au rămas decât straturi de cenușă. În aceste vremuri tulburi populația dacă romanizată s-a retras În munți, ocupația lor de bază fiind oieritul, În general creșterea animalelor. Datorită iernilor aspre, această Îndeletnicire se desfășura În condiții grele. Până la venirea slavilor aveau să mai dureze Încă trei sute de ani. De la
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
care în curând se va traduce printr-o reacție deschisă față de cultura burgheză a epocii wilhelmiene, față de viziunea pozitivistă asupra lumii și față de încrederea optimistă în progres, care caracterizau "la Belle Époque". E de ajuns să ne gândim la iraționalismul tulbure și opac, inspirat de filozofia romantică a lui Carus, la cercetările de mitologie ale lui Bachofen și la concepția tragică asupra vieții a lui Nietzsche, care anima viziunile dionisiace ale cercului așa-numiților "cosmici" inițiat de Alfred Schuler și de
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
în același timp pe cea romantică și vitalistă dintre spirit și viață, Thomas Mann o completa cu noua semantică a modernității, articulând-o cu măestrie suverană în multiplele sale fațete: creativitatea se opune cunoașterii abstracte, simplitatea originară intelectualității, iar plinătatea tulbure și demonică a vieții purității ascetice a raționalității. Și mai mult încă: susținea primatul spiritului eroic german asupra spiritului mercatil anglo-saxon, eroii (Helden) împotriva "negustorilor" (Händler), individualismul estetic împotriva universalismului moral, impulsul mistic împotriva disciplinei etice, spiritul împotriva politicii. Reușea
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
proprii, așa cum am mai spus, materialul didactic. Cunoscut ne este faptul că meseria de dascăl, exercitată cu pasiune i-a fost întreruptă pentru o vreme din pricina destituirii din cler. Astfel, lucrurile ce l ar fi putut ține la suprafața apelor tulburi și l-ar fi motivat spiritual, școala sa și elevii săi, i-au fost răpite cu o celeritate nejustificată. În aceste momente suferă Ion Creangă cel mai mult. Acum consideră pierdute bătăliile sale cu umanitatea, dar și cu oamenii, simțind
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
mînie: Cutezi să-mi tulburi apa tocmai mie?... Obraznicule, îți arăt eu ție!... Nu-și au rostul mînia Dobitociei tale: Cum aș putea s-o tulbur, cînd beau mult mai în vale?... îi spuse Mielușelul acelui Lup zbîrlit. Ba o tulburi! zise el pornit; iar acum un an m-ai și bîrfit! Eu te-am bîrfit?... E oare de crezut cînd eu, pe-atunci, nici nu eram născut?... Măria Ta, fii bun și ține seama că-s mititel și încă sug
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
asemenea, că [DACĂ non-p---atunci ---> non C-C']. Or, versurile 3 și 4 vin imediat să nege proprietatea acordată "luminilor în noapte" din versul 1 ("ar face semne" și, într-o primă variantă de manuscris: "ar avea vreun rost"). Rima "sigure" / "tulbure" concentrează în ea răsturnarea dramatică a sensului în non-sens, a comunicării în non-comunicare. 4.2. Revenirea la un text publicitar: Mir Rose D.G. Brassart (1930) a prezentat într-un articol diferite modele de analiză pe care, începând cu 1976 și
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
apa tocmai mie?... [2]Obraznicule, îți arăt eu ție!..." [3]" Nu-și au rostul mînia Dobitociei tale: [4] Cum aș putea s-o tulbur, [5] cînd beau mult mai în vale?..." îi spuse Mielușelul acelui Lup zbîrlit. [6]"Ba o tulburi! zise el pornit; [7] iar acum un an m-ai și bîrfit!" [8] "Eu te-am bîrfit?... E oare de crezut cînd eu, pe-atunci, nici nu eram născut?... [9] Măria Ta, fii bun și ține seama că-s mititel
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
neîmplinirile acestui existențial, ne spune Poetul, sunt fin sugerate de cromatismul vizualizat de stările de vis ale naturii. și astfel, intuim cum tăcerile au culorile arămii ale morții, tristețea are culorile vântului, singurătatea culoarea plânsului de copil abandonat..., în timp ce culorile tulburi ale norilor prevestesc dezamăgirea, iar zorii sunt dătători de speranță. Viața e ca un labirint, acumulator de „dureri ascunse”, pe care uneori, nimeni nu le aude, nu le vede, nu le crede..., rostește, cu tristețe Poetul, iar alteori, dimpotrivă, frumusețea
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
transmite indirect scriitorul) este că depinde doar de noi să ne desprindem de aceste obscurități cotidiene. și credem că prin lectura acestui recent volum, cu certitudine, am avea șansa de a ne descărca de angoasele, neîmplinirile și înnegurările acestui timp tulbure. Norman Manea O voce a neîmpietririi E un mare privileJiu să te consideri fiu al mai multor patrii: cea a genezei tale, cea a afectivității sau cea în care ai văzut lumina zilei, acolo unde ai copilărit și ai gustat
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Magdei nu este provocată de vreo încătușare dinspre exterior, precum remarcăm în destinele creionate de Kafka. Nu. Magda devine prizonieră și victimă a propriilor sale iluzii maladive, iluzii hrănite de vârtejul acelor unui nemilos oroloJiu carei „Păsoară destrămarea”, în apele tulburi ale iraționalului în care se complace, în apele tulburi și murdare de vise deșarte. Magda se lasă învăluită, prin încătușare, ca-ntr-un absurd joc pendulatoriu de destin. Aceasta pare a fi esența acestui naratologic. Dacă eroul lui gasunari Kawabata
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
precum remarcăm în destinele creionate de Kafka. Nu. Magda devine prizonieră și victimă a propriilor sale iluzii maladive, iluzii hrănite de vârtejul acelor unui nemilos oroloJiu carei „Păsoară destrămarea”, în apele tulburi ale iraționalului în care se complace, în apele tulburi și murdare de vise deșarte. Magda se lasă învăluită, prin încătușare, ca-ntr-un absurd joc pendulatoriu de destin. Aceasta pare a fi esența acestui naratologic. Dacă eroul lui gasunari Kawabata, din Vuietul muntelui, se va descătușa din mrejele unui
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
în aceeași zi (lăsând, din păcate, drumul liber tiraniei lui Augustus: pare să continue poetul). Prin versul citat, sulmonezul intenționează să sugereze posterității că ghinionul l-a urmărit încă de la naștere, care a avut loc într-un context așa de tulbure 459 pentru poporul roman și care avea să ducă la o schimbare de situație atât de dramatică în istoria romană. Se înțelege că, cu această nefericită și ghinionistă intrare în viață, Ovidiu nu putea să se aștepte la un sfârșit
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
alături de mine bătaia aripei morții ce mă lovise cu aringerea ei aspră"), naratorul observă totuși că hoțul de Zenon trăiește pe ascuns cu Aglae, trecând peste orice scrupul moral. Reflecția din final ("astfel aruncă viața pe țărmul ei când valuri tulburi, când spuma lor albă și nepătată") atrage din nou atenția asupra relativității "impresiilor" pe care ni le oferă viața, cu bunele și cu relele ei deopotrivă. Dar iată ce-i mărturisește tânărul prozator lui Mihail Dragomirescu într-o notiță explicativă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
încinsese, eu nu mai puteam răbda să stau mereu cu gura închisă, așa că am preferat să ies din nou în stradă și să trag o raită prin cartier fumând câteva țigări. După o vreme, când am chitit eu că apele tulburi s-au limpezit, m-am repatriat în sânul căminului conjugal. Știam eu că adevăruri absolute nu există decât în filozofia cea mai... filozofică, că dacă o fi existând vreun vinovat între doi soți care se iubesc... de mama focului, acesta
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de scris. Jucam „tananica”, cu bătăi de palme pe labele picioarelor și dansam, era mai mult un fel de țopăială, spunând: „A buri, buribu, ca murit Dumitru, pe-o scândură lată, cu...” Ne scaldam cu dănciucii deavalma în apa aceea tulbure, ieșeam afară și săream într-un picior, cu un deget în ureche, ca să scoatem apa din ea. Nu țin minte să fi avut vreun conflict cu țiganii sau cu copiii lor. Erau pașnici și buni la suflet, iubeau copiii, indiferent
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
3 kile e sărbătoare. - Dee, nu uitați că aici ne aflăm la Dunăre. Când revarsă, bălțile se umple de pește mai mărișor. - Ei, vă doresc fir întins! - Și dumneavoastră la fel, drum bun și fir întins! Apa Dunării era cam tulbure. Mă uitam la siajul făcut de bac și mă gândeam la fericitele zile pe care le vom petrece în inima Deltei, căci mergeam la Crișan, pe canalul Șontea. Era locul cel mai sălbatic, dacă mai putem spune așa, acum, când
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și ne-am retras în mașină pentru a ne odihni. Beam toți patru cafea instant rece făcută cu apă minerală și coniac, fumam și ne simțeam bine. Pe acoperișul mașinii răpăia ploaia continuu. Am ajuns la Gorgova. Apele Sulinei erau tulburi și ni se păreau neprietenoase prin sita de ploaie de-afară. Valurile, în bătaia vântului, se izbeau de mal cu un zgomot surd. Gazda ne-a întâmpinat bucuroasă, dar s-a mirat că am pornit la drum pe așa o
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Panglicarii vorbesc ori de câte ori au ocazia; ei sunt o specie aparte, un hibrid între escroci și demagogi: vorbesc mult, promit și apoi te trag pe sfoară; când au ocazia, lingușesc ca apoi, lași fiind, lovesc pe la spate; întotdeauna pescuiesc în ape tulburi. Elevii vorbesc când sunt ascultați la lecție de dascălii lor; mai vorbesc între ei când se întâlnesc în fața blocului unde locuiesc - și aceasta pentru că nu există la noi locuri atractive pentru tineret, unde ar putea să-și petreacă timpul liber
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
89 după atâția ani? Cea fost a fost, timpul șterge totul, iar noi mergem înainte. Ce bine ar fi dacă ar fi așa, dar vezi că nu-i. E bine să ne amintim din când în când de acele vremuri tulburi. Iar copiilor trebuie să le spunem că așa zisa revoluție n-a fost o poveste, că acele evenimente erau urmarea unei perioade de comunism feroce, cu foamete și frig, cu tot felul de lipsuri materiale, cu cozi, cu cartele de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
trezi deodată vorbind cu glas tare: — Dar dacă nu s-a copt vremea? — Ei vezi, la asta l-am ajutat eu pe tatăl vostru, că sultanul a vrut să-l pună domn și eu i-am arătat că vremurile sunt tulburi. Cum l-ai ajutat? L-ai ajutat să-l gâtuie la Snagov? Pe urmă ne-ai pus să-i iertăm pe omorâtorii lui, uitaseși mamă că pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești. — Vezi tu, Mihăiță
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fapta aceasta, chiar dacă, bătrână fiind, a alergat pe la Istanbul pe la toți marii zilei ca să-și scape neamul de urgia în care-l băgaseră tot pârile Leurdeanului. Și testamentul, așijderea. L-a făcut de parcă nu ar fi fost vremurile așa de tulburi, de parcă hotărniciile pe care le trăsese postelnicul Constantin, bărbatul domniei sale, erau veșnice, iar ei doi, el ca un patriarh și ea matcă de neamuri, stabileau peste timp pământurile făgăduite celor ce vor veni. Și făcuse bine să vină la locurile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]