7,327 matches
-
unii cu altii; lipsa de onestitate va distruge baza relației. Oamenii nu pot fi atât de onești precum ar trebui s] fie dac] sunt absorbiți într-o subcultur] construit] pe necinste și pref]c]torie. Necinstea, ca toate tr]s]turile, nu este ceva care poate fi pornit sau oprit. Dac] o persoan] este necinstit] cu un num]r mare de alte persoane la locul de munc], acea persoan] va fi înclinat] s] procedeze la fel si acas]. În mod similar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
au susținut mulți filosofi. Mai degrab], ele se sprijin] reciproc. Experiență și implicarea în relații apropiate vor intensifica interesul și simpatia pentru situația dificil] a celorlalți. Preocuparea fâț] de situația dificil] a unor necunoscuți va ajuta la dezvoltarea tr]s]turilor necesare în relațiile personale apropiate. Date fiind aceste observații, devine clar faptul c] trebuie s] c]utam o viziune hibrid] care s] rezolve conflictul între moral] și relații personale. Am argumentat c] 1) doar cei care au experiență unor relații
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mod conștient, ele nu pot fi considerate membre ale comunit]ții morale. Autorul conchide c] „membrii cu drepturi depline ai comunit]ții morale pot folosi specii cu mai puțin] valoare, c]rora le lipsesc unele sau toate aceste tr]s]turi, ca mijloace pentru îndeplinirea scopurilor, pentru simplul motiv c] ei nu au nici o obligație s] acționeze altfel” (1986a, p. 88). Identificarea uneia sau a mai multor caracteristici care diferențiaz] animalele de oameni a fost o tem] constant] a discuțiilor legate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
problematic]. Dar animalele nu sunt doar animale - ele sunt c]țelul Lassie sau pisică familiei, vulturi pleșuvi sau iepurași, șerpi sau sconcși. În mod similar, oamenii nu sunt doar oameni - ei sunt prieteni și persoane iubite, familie sau dușmani. Leg]turile de rudenie sau apropierea sunt elemente foarte importante atunci cand ne gândim la aproape toate aspectele vieții cotidiene. Negarea influenței acestui factor asupra deciizilor pe care le lu]m, în favoarea vreunei realit]ți abstracte, poate fi considerat] ideal], dar probabil nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care se supun legii. Dar acest aspect este deseori înșel]tor. R]ul f]cut de criminal este, în principal, suferit de victimă să și nu de c]tre o terț] persoan]. Crimă se pedepsește nu doar pentru a înl]tură avantajele necinstite pe care criminalul le-a obținut fâț] de cet]tenii care se supun legii, ci și pentru prevenirea unor viitoare crime asupra altor oameni. Mai mult, faptul c] cet]tenii care respect] legea accept] unele limit]ri ale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Și filosofii au încercat s] g]seasc] r]spunsurile corecte la întreb]rile despre moral]. Totuși, în mod tradițional, ei au fost preocupați și de întreaga problematic] a aprecierii morale. Atenția lor s-a îndreptat c]tre dou] tr]s]turi ale practicii morale; în mod surprinz]tor, acestea sunt contradictorii, amenințând astfel că ins]și ideea unui punct de vedere „moral” s] devin] total incoerent]. Pentru început, dup] cum am observat deja, faptul c] noi ne preocup]m s] g
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
totuși de o explicație. Va fi nevoie de ea tocmai pentru c] noi credem c], toate celelalte fiind egale, a avea o opinie moral] înseamn] doar a g]și o motivație corespunz]toare pentru a acționa. Aceste dou] tr]s]turi specifice ale practicii morale - obiectivitatea și caracterul practic al judec]ții morale - au atât implicații metafizice, cât și psihologice. Din p]câte, aceste implicații sunt diametral opuse. Pentru a ne da seama de acest lucru trebuie s] ne oprim și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dou] forțe: o dorinț] care reprezint] modul în care ar ar]ta lumea și o percepție care ne sugereaz] cum trebuie schimbat] lumea pentru a o face s] arate în acel mod. S] revenim acum la cele dou] tr]s]turi ale judec]ții morale pe care le-am discutat mai devreme. Mai întâi, s] lu]m în considerare obiectivitatea urm]torului raționament: întreb]rile morale au r]spunsuri corecte, la baza r]spunsurilor corecte stau fapte morale obiective, faptele morale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
judec]țile noastre morale exprim] credințele noastre cu privire la natură acestor fapte. Aceasta ne permite s] d]m sens discuției morale, dar înv]luie într-un mister total motivele pentru care a avea o p]rere moral] implic] existența unor leg]turi speciale cu ceea ce suntem noi motivați s] facem. Caracterul practic al judec]ții morale sugereaz] exact contrariul, si anume, faptul c] judec]țile morale exprim] dorințele noastre. În timp ce acest lucru ne permite s] înțelegem leg]tură dintre a avea o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
implic] existența unor leg]turi speciale cu ceea ce suntem noi motivați s] facem. Caracterul practic al judec]ții morale sugereaz] exact contrariul, si anume, faptul c] judec]țile morale exprim] dorințele noastre. În timp ce acest lucru ne permite s] înțelegem leg]tură dintre a avea o opinie moral] și a fi motivat, el nu indic] obiectul discuției morale. Prin urmare, ideea unei judec]ți morale pare a fi incoerent], deoarece ceea ce trebuie înțeles dintr-o asemenea judecat] este un soi ciudat de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cu „funcția adecvat] a ființei umane” - o noțiune cvasibiologic] - actele greșite sunt cele care nu sunt în armonie cu aceast] „funcție adecvat] a ființei umane”. Ei sugereaz] c] reflecția și discuția moral] sunt, prin urmare, discuții despre acele tr]s]turi de acțiune care nutresc aceast] tendinț] înspre neliniște și stabilitate. Ori, în versiunea aristotelic] ele sunt argumente pentru acele acte aflate în armonie cu funcția adecvat] a ființei umane (și prin urmare, pentru definirea acestei funcții). Cuvântul „tendinț]” nu este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
incipient, în momentul în care remarc]m o tr]s]tur] a situației, care s] indice ceea ce ar trebui s] facem. Ideea este c] nu ne putem plânge în condițiile în care noi decidem s]-i permitem acelei tr]s]turi s] ne influențeze. Problemă apare doar atunci când spunem c] exist] un aspect al situației în cauz] pe care il discernem cumva, dar care nou] sau altei persoane s-ar putea s] ne fi sc]pat; e un lucru care nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ar fi putut s]-și susțin] punctul de vedere astfel: Gândiți-v] cum este s] te hoț]r]ști asupra modului în care s] procedezi într-o situație moral] complicat]. În primul rând, încerci s] decizi care dintre tr]s]turi conteaz] în ceea ce privește modul în care ar trebui s] te comporți. Este adev]rât c] spunem „a te hoț]rî”, dar nu e diferit de a hoț]r] c] probabil nu va ploua mâine; în ambele cazuri consider]m c] ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
amorale. „Existența pe baza” a ceva nu este înțeleas] bine, dar este destul de obișnuit] în alte domenii, pentru a nu pune probleme de etic] deosebite. De exemplu, faptul c] o stânc] este periculoas] are leg]tur] cu alte tr]s]turi ale stâncii cum ar fi faptul c] este abrupt] și se poate f]râmița. Uneori exprim]m inocent aceast] leg]tur] cu ajutorul cuvântului „pentru c]”. Atunci când spunem c] aceasta este o cas] pentru c] are pereți solizi, uși, camere și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu s-ar gândi deloc c] acesta este un motiv pentru a nu mai face. Am putea reda toate acestea spunând c] exist] o leg]tur] intern] între atitudinile morale și acțiune, împotriva opiniei lui Ross potrivit c]reia leg]tură este extern]; din punctul de vedere al lui Ross, judec]țile morale conteaz] doar pentru cei care au o dorinț] independent] de a face ceea ce este bine, așa cum judec]țile despre horticultur] sunt importante doar pentru cei c]rora le
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pe care noi o știm. Oricum, multe din felurile în care ne apare lumea din punctul nostru de vedere subiectiv ar persistă o vreme pentru c] ne îndrept]m spre o mai mare obiectivitate, renunțând gradual la acele tr]s]turi a c]ror prezent] se datoreaz] particularit]ților punctului nostru de vedere. De exemplu, teama de în]lțime de care suf]r face s] mi se par] însp]imânt]toare în]lțimile, dar știu foarte bine c] dintr-un punct
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fi un lucru bun. Înseamn] mai mult decât atât. O persoan] trebuie s] aib] motive, altfel nu realizeaz] o judecat] moral]. De aceea, orice teorie adecvat] cu privire la natură judec]ții morale ar trebui s] poat] oferi o justificare a leg]turii dintre judec]țile morale și rațiunile care le susțin. Or, tocmai în această const] ezitarea emotivismului. Ce poate s] spun] un emotivist despre motive? Amintiți-v] c], pentru emotivist, judecată moral] este în primul rând un mijloc verbal prin care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
relevant pentru aceea judecat], iar influență psihologic] nu este neap]rât relevant]. Emotivismul nu este de ajuns; mai avem nevoie de cel putin inc] un adaos pentru a contura o teorie care nu va oferi doar o justificare a leg]turii dintre judecată moral] și emoție, ci și o leg]tur] dintre moral] și rațiune. Cea de-a treia tr]s]tur] a subiectivismului etic, despre care susțin]torii s]i sper] c] ar putea rezolva problema, a fost sugerat] de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
comun, dat fiind locul lor în rețeaua de relații. Confucianismul, de exemplu, face din familii și grupuri înrudite modele pentru binele comun și postuleaz] c] unit]țile sociale și politice mai largi ar trebui s] preia unele dintre tr]s]turile acestui model cum ar fi liderii generoși care conduc cu scopul de a cultiva virtutea și armonia între supușii lor (vezi capitolul 6, „Etică clasic] chinez]”). Faptele morale centrate pe astfel de valori par s] fie foarte diferite de cele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
soluții se cristalizeaz] sub aspectul unor reguli de conduit] și idealuri pentru persoane, obținem nucleul unei acțiuni morale. Pentru a-i îndeplini în mod adecvat funcțiile practice, s-ar putea ca o moral] s] aib] nevoie de anumite tr]s]turi generale. De exemplu, un sistem relativ durabil și stabil pentru rezolvarea conflictelor dintre oameni nu va permite torturarea persoanelor dup] pofta unora a altora. Dar dat] fiind aceast] privire asupra originii și funcțiilor moralei, nu ar fi surprinz]tor dac
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
precedent citând un exemplu celebru, desi folosit des în mod greșit, dat de Jean-Paul Sartre (1946, p. 40). În timpul ocupației naziste în Franța, un student a venit s]-i cear] sfatul lui Sartre. Dilemă studentului era dac] s] se al]ture Forțelor Franceze Libere pentru a lupta împotriva r]ului nazismului său s] r]mân] cu mama lui v]duv], care depindea de el. Sartre folosește acest caz pentru a sugera c] principiile universale sunt inutile în asemenea situații, deoarece fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
impertinent] c] nu-și p]streaz] gândurile pentru sine. Prescriptiviștii universali susțin atunci c] judec]țile de tip „se cuvine” sunt prescriptive că imperativele simple, dar difer] de acestea fiind universalizabile. Sarcina de a explica ce este prescriptivitatea (tr]s]tură pe care afirmațiile de tip „se cuvine” o împ]rt]șesc cu imperativele) poate fi încercat] aici numai la modul cel mai schematic. Un act de vorbire este prescriptiv dac], pentru a fi de acord cu el, este obligatorie, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] dețin condiții de adev]r și sunt adev]rate sau false, poate fi folosit pentru a pune în lumin] mult disputată întrebare dac] „se cuvine” deriv] din „este” (judec]ți morale din fapte nemorale). Date fiind aceste tr]s]turi ale judec]ților morale, e ușor de înțeles de ce oamenii ar fi crezut c] acestea deriv] din judec]ți descriptive nemorale, fie în mod deductiv cu ajutorul unei definiții naturaliste, fie apelând la un principiu moral a priori sintetic adoptat prin
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acelei maxime prin care poți în același timp s]-ți dorești că aceasta s] devin] lege universal]”, aplicabil], indiferent ce rol ocupi tu însuți în situațiile care rezult] (1785, BA 82 = 421). Dac] judec]țile morale au că tr]s]turi prescriptivitatea și universalizabilitatea pe care prescriptiviștii spun c] le au, aceast] metod] ne este impus] de logică conceptelor morale. Ce maxime putem adopta sau ce judec]ți morale putem accepta, va depinde de ceea ce suntem preg]titi s] prescriem pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
structural se aplic] în criteriile morale formale ale prescriptivismului și universalit]ții. (1981, p. 180) Se spune c] dezvoltarea cognitiv] și cea moral] merg mân] în mân] deoarece 1) conflictele sunt o parte care nu poate fi eliminat] din țes]tură interacțiunilor sociale; 2 ) recursul la moral] este în ultim] instant] singură metod] satisf]c]toare de a rezolva conflictele și 3) din moment ce conflictele vor deveni inevitabil tot mai dificile, e necesar] deplasarea la o etap] superioar] și, astfel, la o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]