64,968 matches
-
voi spune îndată de ce. În schimb, am vîndut străinilor aici, în atelier. Expoziția de la Paris, din tulburatul an 1989, era constrînsă vamal, așa că totul trebuia să se reîntoarcă. Cea de la Veneția, de anul trecut, s-a întrupat din suita de "Uși celebre, uși umile", care era deja proprietatea unei firme. Lucrările nu-mi mai aparțineau. Știu dintr-o legendă locală că ai vîndut cîteva tablouri bodyguarzilor din suita lui Mitterand. Așa e? O fi. Îmi place legenda. Dacă șeful de-atunci
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
îndată de ce. În schimb, am vîndut străinilor aici, în atelier. Expoziția de la Paris, din tulburatul an 1989, era constrînsă vamal, așa că totul trebuia să se reîntoarcă. Cea de la Veneția, de anul trecut, s-a întrupat din suita de "Uși celebre, uși umile", care era deja proprietatea unei firme. Lucrările nu-mi mai aparțineau. Știu dintr-o legendă locală că ai vîndut cîteva tablouri bodyguarzilor din suita lui Mitterand. Așa e? O fi. Îmi place legenda. Dacă șeful de-atunci al Centrului
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
artiști care veneau, cu noblețea, cu boieria lor, dintr-un regat impozant. M-am bucurat de simpatia ce mi-o acorda Henri Catargi, maestru în adevăratul sens al cuvîntului, practicant palladyan tenace, artist de mare frumusețe morală. Odată, bătîndu-i la ușa atelierului din Pangrati, i-am auzit pedala graseiată a vocii: Gheorrrghiu, nu veni la mine, du-te la Pallady! Mă trimitea, modest, la marea Retrospectivă Pallady de la Palat. Nu l-am auzit o dată bîrfind (iată de ce nu mă las prins
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
Mai trebuie să și curtezi. Tonitza. Venea lumea bună a Bucureștilor în vernisajul lui, apărea și "greul" cu bani, reținea lucrarea cutare, expoziția se închidea, dar ofertantul nu mai revenea să și-o ia. Tonitza lua lucrarea și suna la ușa "greului"... Dacă un Tonitza își permitea așa ceva, atunci... Val, îți propun să încheiem în tonalitate tonitziană.
Val Gheorghiu : "Mă bucur de această flanare benevolă, în spirit, pe trotuar" by Liviu Antonesei () [Corola-journal/Journalistic/16101_a_17426]
-
va!) Dar blondinele doamne ce-și smulg acum moțul oxigenat, jucându-se de-a amazoanele pe nervii bucureștenilor au folosit banii din străinătate pentru a-și cumpăra mașini luxoase și nu pentru adăposturi decente! Frații lui Zdreanță intrau pe o ușă a cuștilor improvizate în grabă atunci când a început scandalul, și ieșeau pe alta! Hingheri avem, altminteri, din belșug, specializați în diverse domenii non-canine. Hingheri la finanțe, hingheri la ministerele economice, hingheri la protecție socială. Ba chiar și hingheri ai "libertății
Cu eutanasia spre Europa by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16185_a_17510]
-
însă că în cazul său metafora, departe de a încărca textul și de a-l face de necitit, îl activează, îl șampanizează, îl transformă într-un mijloc de seducție căruia aproape nimeni nu poate să-i reziste: "O secretară deschide ușa. Cu ea pătrunde în sala de așteptare un marș funebru ale cărui note, grele, se lipesc de perdele ca niște muște mari și cleioase." "Mi-e frică. Dama se așează pe pat, schițează un surâs în scopul de a mă
Pățaniile unui român în România și în Elveția, povestite de el însuși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16204_a_17529]
-
de a se detașa de propriul lui trecut. Jean Celeste Dimitrescu se detașează însă complet, parcă vorbește despre altcineva. De altfel, nimic nu-l intimidează, nici moartea: " La crematoriu, morții își așteaptă rândul la rotisor, într-o cameră frigorifică. Pe ușă, un număr. Un simplu număr. [...] Dacă apeși pe un buton montat la exterior, un tub cu neon se aprinde în cameră. Timpul de iluminare e scurt. Reglat de un mecanism de ceas, becul iluminează interiorul exact cât trebuie ca să-l
Pățaniile unui român în România și în Elveția, povestite de el însuși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16204_a_17529]
-
pe un buton montat la exterior, un tub cu neon se aprinde în cameră. Timpul de iluminare e scurt. Reglat de un mecanism de ceas, becul iluminează interiorul exact cât trebuie ca să-l mai vezi o dată pe dispărut, prin geamul ușii. [...] În lungul culoarelor cenușii, privirea este atrasă automat de butoanele de lângă uși. Butoanele sunt albe, rotunde și mici ca o ultimă aspirină..." Romanul culminează cu relatarea unei întâmplări de un comic macabru: personajul-narator sparge din greșeală urna cu cenușa defunctei
Pățaniile unui român în România și în Elveția, povestite de el însuși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16204_a_17529]
-
în cameră. Timpul de iluminare e scurt. Reglat de un mecanism de ceas, becul iluminează interiorul exact cât trebuie ca să-l mai vezi o dată pe dispărut, prin geamul ușii. [...] În lungul culoarelor cenușii, privirea este atrasă automat de butoanele de lângă uși. Butoanele sunt albe, rotunde și mici ca o ultimă aspirină..." Romanul culminează cu relatarea unei întâmplări de un comic macabru: personajul-narator sparge din greșeală urna cu cenușa defunctei lui surori, iar soția lui confundă, printr-un concurs de împrejurări, cenușa
Pățaniile unui român în România și în Elveția, povestite de el însuși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16204_a_17529]
-
Învierii lui Iisus, cu toate ca dușmanii Lui au căutat ca să o acopere. Sâmbătă dimineața, toate luminile și toate candelele din Sfântul Mormânt și din toată Biserica se sting. Se așează vată curată pe piatra de deasupra Sfântului Mormânt. Apoi se pecetluiește ușa în fața clerului și a întregii mulțimi cu 4 peceți, adică cu două panglici de panză albă, cu ceară și cu peceți la capăt, așezate astfel ca să formeze litera X. Poliția păzește din acest moment Sfântul Mormânt, cu strictețe, ca nimeni
Sfânta Luminâ Cerească, Minunea de la Ierusalim. In: Editura Destine Literare by Eduard Filip () [Corola-journal/Journalistic/82_a_235]
-
4 peceți, adică cu două panglici de panză albă, cu ceară și cu peceți la capăt, așezate astfel ca să formeze litera X. Poliția păzește din acest moment Sfântul Mormânt, cu strictețe, ca nimeni să nu se mai poată apropia de ușa închisă. În Biserică devenită neîncăpătoare, se află mii de oameni veniți din toate părțile lumii din credință, pentru folosul sufletesc, dar mai cu seamă, pentru a vedea marea minune ce avea să se întâmple. La orele 14.00 , sâmbătă după
Sfânta Luminâ Cerească, Minunea de la Ierusalim. In: Editura Destine Literare by Eduard Filip () [Corola-journal/Journalistic/82_a_235]
-
care răsună în tot Ierusalimul. Pe urmă, Patriarhul, îmbrăcat numai în stihar, care simbolizează Giulgiurile cu care a fost lisus înfășurat în Groapă, intră în Paraclisul Sfântului Mormânt. Un diacon ține un potir de aur, foarte prețios și așteaptă alături de ușa Sfântului Mormânt. Patriarhul se apleacă în genunchi, cu capul plecat pe Sfânta Piatră și face rugăciunea tainică. Totul este în tăcere. Toată suflarea este emoționată, așteptând Sfânta Lumină, marea Minune! Numai arabii creștini aleargă prin Biserică, bătând din palme și
Sfânta Luminâ Cerească, Minunea de la Ierusalim. In: Editura Destine Literare by Eduard Filip () [Corola-journal/Journalistic/82_a_235]
-
tot mai greu). Sau: "Aici, unde numai aburii cailor și întîia ninsoare a iernii/ mai izbutesc să-l scoată din întristare/ pe bărbatul din mine" (Voi muri, știu bine). Sau: "întunericul/ prin care înaintăm cuprinși de pornirile orgiastice/ ale semințelor"( Ușile unui poem). Sau: Și tropotele învelite în pămînt ale cailor: ale frumoșilor cai/ pe care am copilărit" (Și ce să ne mai spună). Sau: "Umblu desculț prin apa din șanțuri. Prin iarbă./ Și briceagul în formă de pește. Și cercul
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
un pămînt nou: peste nisipuri/ și peste glia săracă a dealurilor,/ peste gunoaiele puturoase de la marginea orașelor/ și peste infernalele părți ale îmbătrînitului trup femeiesc al țărînii./ Aici, unde nici măcar pielea de pe noi nu este a noastră/ și unde singura ușă/ dintre cerc și pătrat rămîne, în continuare, crucea" (Aici, unde sîngele nostru). Să încercăm însă a stabili originalitatea acestei poezii care, pînă la un punct, merge - oricît de onorabil - pe trasee prestabilite. Avem impresia că pentru Mircea Bârsilă relația cu
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
făcîndu-l des, în timp ce semna, să închidă un ochi cu un rictus aristocratic. Nimic nu mai e cum a fost. Totul aici dă impresia a fi ca altădată, dar semnele reînnoirii acoperă autenticitatea. Doar eu văd,... am prilejul să observ, pe ușa de la intrare, dată de perete, - cu pornirea mea de a mă interesa mai întîi de ceea ce pare să se ascundă: din modestie, - plăcuța de alamă coclită, pe care, concentrîndu-te, poți desluși numele: Mihai Ralea. E, sînt convins, singurul lucru rămas
Război și pace by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16258_a_17583]
-
Pletosul "înger exterminator" ce-l vizitează nu e decît un alter ego mai puțin precaut: "Într-o dimineață în care zorelele/ Răsăriseră la fereastra mea ca într-o romanță/ Vine îngerul exterminator cu pletele lui excesive/ Și-mi bate la ușă./ Eu îi deschid toate calcarurile, dar nu uit să-i reamintesc:/ "Ar trebui să te cam tunzi, amice,/ Ți-o spun așa, din pură simpatie""(Într-o dimineață). Condescendența ironic conotată cu care îi vorbește nu stinge ardoarea autorului, frenezia
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
putem avea. Pentru că poate până și pe mine m-au convins știrile cu mizeria lor. Tocmai mie îmi spui? 9 ani și pot să îți spun ce ai purtat în ultima zi, la aeroport, și cum te-ai ascuns după ușă pentru ca să nu realizez că golul ce îl lăsam era pentru totdeauna. Vrei să pleci pentru că nu accepți să te identifici cu toți acei oameni pe care îi condamni, nu vrei să faci parte dintr-un tot pe care tu îl
Granițe. In: Editura Destine Literare by Irina Suătean () [Corola-journal/Journalistic/82_a_244]
-
zis mircea zidește odată/ fereastra asta, aici nu stă nimeni,/ haide, umple-o cu mortar și cărămizi, altfel într-o zi/ are să mă smulgă iar afară, n-o să pot sta tot timpul ghemuit sub ea." Obsesia încăperilor, cu ferestre și uși zidite, fără nici un fel de deschidere, cu pereți care nu pot cuprinde între cadrele lor un spațiu securizant, este asociată cu obsesia interiorității. Trupul devine încăpere, casă, iar propria interioritate este adevăratul spațiu de locuit. Unghia cu care sapă în
Cartea canibală by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16312_a_17637]
-
afară "tone de necunoscut": "tu chiar crezi că n-am fost auziți în nici o altă încăpere/ în care noi n-am apucat să mai intrăm?/ sau încăperea nu era zidită-n pereți sau încă nimeni n-a locuit-o// (...) sau ușile din față nu erau încă zidite-n pereți și nici o altă/ încăpere nu era zidită dincolo -// atunci ne-am năpustit cu lăcomie înapoi asupra propriului trup/ am coborît și am tras cu furie trapele deasupra...". Poemele următoarelor volume vor transforma
Cartea canibală by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16312_a_17637]
-
La Costiniu, unde face cunoștință cu mai mulți indivizi cu figuri de conspiratori. Apoi se întoarce la cabinetul medical, încărcat de temeri obscure și isterizante ca de electricitate. Ele se risipesc însă imediat la apariția medicului: "Doctorul meu intră pe ușă radiant, miroase a colonie franțuzească, se scuză amabil pentru întârziere: fusese reținut la Lenox Hospital pentru un caz complicat. Cum pășește în sala de așteptare, toate spaimele se potolesc. Privește către tavan: - Ce-i cu peștele ăla acolo? Să fie
Un imperialist: Dumitru Radu Popa by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16329_a_17654]
-
o ipotetică - nici în final elucidată! - culpabilitate. Tară pe care mizează și serial killer-ul interpretat cu o seninătate enervantă de către exoticul impasibil Keanu Reeves. Personaj obsedat pînă la demență de polițistul cu nervii la pămînt și ore la psihiatră! Dincolo de uși (coproducție Marea Britanie - S.U.A., 1998) are parte de nu o tocmai inspirată versiune românească de titlu pentru că în original la Sliding Doors accentul cade pe ideea de glisare între lumi posibile, existențe paralele. Un laitmotiv în universul cinematografic de la răscrucea mileniilor
Investigații, supoziții, alternative by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16340_a_17665]
-
lucra la Zodia scafandrului: avea senzații de vomă sau de leșin, făcea complicații subite. Într-un interviu a spus: "Nu o să termin niciodată cartea, pentru că simt că o să mi se termine viața împreună cu ea". Romanul începe cu aceste cuvinte: "Încuie ușa. Traversează holul. Pătrunde în liftul fără lumină. Bîjbîie după butonul parterului. O smucitură brutală. Coborîrea în întuneric induce spaima. Acesta este un roman de profunzime. Cel puțin partea aceasta, destul de voluminoasă, este scrisă sub o mare presiune, este scrisă sub
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16343_a_17668]
-
citează surse și în sprijinul acestei afirmații adaugă faptul că Georgescu s-ar fi retras de pe lista viitorilor ambasadori în așteptarea plecării de la Finanțe a d-lui Mihai Tănăsescu. Numai că, adaugă Cronicarul, prezența la Finanțe a unei personalități cu ușă deschisă la Banca Mondială și care știe să discute pe aceeași limbă, economic, și cu reprezentanții FMI, l-am numit pe dl Tănăsescu, nu poate fi suplinită de un Florin Georgescu, care a făcut la Finanțe, în perioada precedentei guvernări
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16343_a_17668]
-
cuvintelor lui Eugène Ionesco: "Și ființa asta mică pe care am văzut-o suferind, (...) pe care am văzut-o iubind, nu va mai fi. Lucrul acesta mă mîhnește mai mult decît distrugerea întregii lumi". * Omul celebru e un om-instituție. Pe ușile lui intră și ies numeroși indivizi pe care, de regulă, nu-i cunoaște și care, deseori, nu-l cunosc decît foarte vag, nesigur, incorect. * A face foc în cuvinte, fără o mare supraveghere, e tot atît de primejdios ca și
Din jurnalul lui Alceste (IX) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16369_a_17694]
-
inovațiile recente rămân cam în aceeași zonă semantică a sugestiilor onomatopeice. Pot fi aduse ca exemple a knockăi, a bipăi, a clicăi, care apar totuși puțin în scris, cu oscilații ortografice ținînd de gradul lor de adaptare: "un knock-knock la ușa ta"; "dacă cumva mă cauți să knock-ăi la ușa mea" (listă de comentarii la o fotografie, în Internet); Limita e marcată de un post de control care-îi bipăie bagajul" (22, 42, 1997, 16). Pentru a clicăi, nu am atestări scrise
"A knockăi", "a bipăi", "a clicăi"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16391_a_17716]