2,502 matches
-
și pentru cei mai înverșunați adversari de bună credință, dezvăluindu-și întunecata sa gândire bolșevică, rămas în continuare călău sfidător și irecuperabil. „Suntem fioroși gardiști.” Pe noi nu ne-a ocrotit și apărat legea, putând oricând fi maltratați, întemnițați și uciși. Vezi, numai, cazul Manciu și drama din pădurea Tâncăbești, unde Corneliu Zelea Codreanu, Nicadorii și Decemvirii, au fost asasinați în modul cel mai odios, unic în analele crimelor politice, asasinat patronat de purtătorul de coroană Carol al II-lea și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
LONGJOUMEAU, MONTFERMEIL, ANDILLY și CHEVILLYLARUE din Franța). 10. Echipe de legionari au fost parașutate din avioane militare americane, pentru a susține lupta de rezistență armată din munții României. 11. Sub regimul comunist, în România, legionarii au fost întemnițați, torturați și uciși iar familiile lor rămase afară au fost persecutate și umilite. 12. Legionarii din clerul ortodox, grecocatolic și romano-catolic au participat direct la rezistența anticomunistă dusă pe teritoriul României, expunându-se tuturor riscurilor. Toate aceste informații (enumerate mai sus) se constituie
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
în acel sat și să îngrijească de părinții nevestei care s-au mutat la ceruri. Dar până aici multe a mai întâlnit și multe a mai tras bietul român, că soarta omului nu se poate schimba. Două războaie mondiale, frați uciși, împușcați, copii rămași pe câmpurile de luptă. Avea slujba la boier. El știa copacii din pădure ca pe zilele lui și potecile ca pe ulițele satului, căci a fost paznic patruzeci de ani, luând parte la toate vânătorile pe care
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
așadar, poporul și senatul Siracuzei, ca și cum ar fi avut intenția să se consulte asupra unor chestiuni privind statul, și la un semn dinainte știut, soldații lui omorîră pe toți senatorii și pe oamenii cei mai bogați ai cetății. Aceștia fiind uciși, el ocupă și guvernă prin forță orașul, fără nici o luptă civilă. Și cu toate că a fost de două ori învins de cartaginezi, iar la urmă asediat de ei, nu numai că a putut să-și apere cetatea, dar, lăsînd acolo o
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
umăr. O Îndreptă pe genunchi și alergă spre taur, care se oprise lângă unul din caii morți. Jacheta Îi flutura acolo unde Îi fusese sfâșiată, sub braț. — Fă-l să plece de-acolo, strigă către țigan. Taurul mirosise sângele calului ucis și acum sfâșia pânza cu coarnele. A atacat capa lui Fuentes, trăgând după el pânza agățată de cornul ciobit, În hohotele mulțimii. Ajuns În mijlocul arenei, Începu să zvârle din cap ca să scape de pânză. Venit În fugă din spate, Hernandez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nu sînt sclavi ci stăpîni. Mă Îndoiesc că se va putea naște vreodată o literatură pe măsura acestei realități. GÎndesc de atîtea ori, dar spiritul Îmi este blocat, bat la ușa lui atîtea destine omenești, batjocorite, aruncate În lanțuri sau ucise, că nu mai pot alege, fiecare cerîndu-și Întîietatea. Am ieșit din noaptea lagărelor de concentrare, a camerelor de gazare, Îmi spuneam, ca să intrăm În alta, a pustiului și cenușii. „Ce e de făcut? mă Întrebam. Nimic, Îmi răspundeam. Keti se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
pași înapoi: era un cap tăiat. Își înfipse degetele în blana lui Lurr. — Taci, șopti înspăimântat, taci! Simțea mirosul înțepător al sângelui care încă nu se uscase. Privi în jur și hotărî să meargă mai departe. Trecu peste corpul celui ucis, pe care-l descoperi puțin mai încolo; pe zăpada imaculată văzu pete de sânge aburind. Armura și hainele ce acopereau trupul neînsuflețit erau ale unui soldat roman. O mână strângea un pumnal plin de sânge. Cealaltă, cu palma în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
convingi. — Vrei să te implor? — Nu ți-ar ajuta la nimic. Nu am bani să-ți plătesc. — Nu mă poți cumpăra cu bani, zâmbi Valerius. Spre norocul meu. Dar l-ai salvat! Cum poți îngădui să fie prins, torturat și ucis? Glasul îi tremura. Mă vor prinde, tortura și ucide și pe mine, dacă îl ajut să fugă, replică Valerius. Și asta e destul ca să refuz să-l iau cu mine. Fata își acoperi fața cu mâinile. — Nici lacrimile nu-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
peste șold. Era cât pe ce să-mi pierd un picior. — Și Caligula a fost ucis. — Te-am întrebat eu ceva? — Nu, dar mi-a spus tata. Tata știa totul. Caligula a fost ucis, iar Nero a fost și el ucis. — Jucam zaruri toți trei, iar doi au fost omorâți... Sigur. E adevărat. Știi că nu m-am gândit niciodată la asta? Vrei să spui că în jocul de zaruri era încă de atunci un destin comun? Asta vrei să spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
O să fie un masacru. Din câte știu eu, ei atacă numai când sunt siguri că dușmanul nu e în stare să riposteze. Vor aștepta ca soldații să înceapă să umple coșurile, dar nu cred că fratele tău se va lăsa ucis. Rămaseră tăcuți. Valerius îl observa emoționat pe Antonius, care mergea printre soldați pe calul său negru, părând un zeu al războiului, cu coiful său de bronz ale cărui apărători erau ridicate asemenea unor mici aripi. Panoplia albastră din piele era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-mi retrag porunca și să-l las în libertate? Soldații nu m-ar mai respecta dacă aș anula ordinele pe care le-am dat. Autoritatea mea ar avea de suferit. — E adevărat. Aș putea da dovadă de clemență... — Clemență?! Femeia ucisă e preoteasă, nu una oarecare. Ce-ar spune batavii dacă ai da dovadă de clemență față de cei pe care îi consideri vinovați? 17 Un bărbat se aplecă deasupra lui Valerius, care stătea întins pe pardoseală. Prin ferestruică pătrundea un fir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
putere. Nu și-a oprit soldații. Flavius Valens și Caecina Alienus se îndreaptă spre Italia, cu armatele lor. Valens străbate Gallia, semănând spaimă. Lasă în urmă leșuri și sate jefuite. Cei care încearcă să-și apere viața și avutul sunt uciși; ca să se salveze, oamenii ies în întâmpinarea soldaților, oferindu-le toate bunurile lor, și se grăbesc să se declare de partea lui Vitellius. Valens se îmbogățește luând bani de la oamenii din locurile prin care trece cu armata lui: cei ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
un asemenea lux. Vitellius are grijă de campionul lui, și bine face. Este invincibil. Acum servitorul îi întindea lui Skorpius niște brățări de piele, pe care uriașul și le puse la încheietura mâinii stângi. — Brățările alea îi reprezintă pe adversarii uciși. Nu-s deloc puține, ce zici? Skorpius îi aruncă o scurtă privire lui Valerius și continuă să-și pună brățările. Cine va fi adversarul meu? murmură Valerius. Cred că te vor pune să lupți cu Flamma. — Cu Flamma? întrebă Valerius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
greoi al secutor-ului. Ridică brațele, îndreptând armele spre cer și scoțând un strigăt asemenea celor pe care le scoteau barbarii înainte să pornească la atac. În partea dinspre apus a arenei, deasupra porții libitinaria, pe unde erau scoase trupurile gladiatorilor uciși, se auzi un cor, slab la început, apoi tot mai puternic. — Flamma! Flamma! Rețiarul se năpusti hotărât spre Valerius, care luase poziția de apărare, cu piciorul stâng, apărat de ocrea de bronz, în față și piciorul drept întins în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
așezase pe iarbă. Privi în jur furios. — N-o să mor acum, când suntem pe punctul de a ne ridica împotriva lui Vitellius. Nu mi-e teamă de moarte, dar acum vreau să trăiesc! Titus și Errius se aplecară deasupra centurionilor uciși. În liniștea pădurii răsunară strigătele lor de durere. — Au luptat pentru dreptate. Au luptat împotriva răului. Au trăit așa cum ne cere zeul nostru, se auzi glasul grav al lui Antonius. Îi așteaptă viața veșnică. Potrivit obiceiului, Titus și Errius smulseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Au trăit așa cum ne cere zeul nostru, se auzi glasul grav al lui Antonius. Îi așteaptă viața veșnică. Potrivit obiceiului, Titus și Errius smulseră câteva frunze pe care le puseră pe pieptul centurionilor morți. Nu aruncară nici o privire spre atacatorii uciși. Titus aduse caii. Pe unul dintre ei, Errius îl puse de-a curmezișul pe prizonier, legându-l bine. Se întoarse apoi spre Antonius. — Ți-am spus că mi-e teamă de spioni... Cine putea ști că vom veni pe drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu glas ascuțit. Valerius se uită în jos, spre Flamma, care îl privea ca un animal în agonie, cu ochii injectați. Îndreptă încet lama spre gâtul lui, abia atingându-l. Privi spre arenă. Nimeni nu mai lupta. Își văzu tovarășii uciși. Îl văzu pe trac clătinându-se, plin de sânge, dar viu. Marcus era în picioare, nevătămat. Se rezemase de o ballista și-și pusese capul pe brațe. Socrates zăcea cu fața în sus, cu intestinele revărsate în nisip, și privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Vitellius. Împăratul tresări și închise ochii. — Acum. Glasul lui Valerius răsună puternic, hotărât. Împlântă lama în gâtul lui Vitellius și o scoase repede. Pe când Vitellius se prăbușea, norii se risipiră și stelele nopții de decembrie străluciră peste Gemoniae, peste împăratul ucis și gladiatorul - marele gladiator - al cărui nume avea să intre în istorie. Vântul se înteți, făcând să tremure flăcările torțelor, îndoind crengile copacilor și ducând cu sine umbrele însângerate ale celor omorâți din porunca lui Vitellius. — Orpheus a salvat Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o anumită ordine: se începea cu luptele călare, încheindu-se de obicei cu înfruntarea dintre rețiari și secutori. Numeroase mozaicuri și basoreliefuri redau această succesiune. Daci: populație din nordul Dunării. Decapitare: la Roma și în restul Imperiului, tăierea capului celor uciși nu era un act de cruzime, ci - într-o epocă în care nu exista un alt mod de a dovedi moartea cuiva - o mărturie necesară și indispensabilă că persoana respectivă era într-adevăr moartă. Divide et impera: divide și stăpânește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ai lui Chicote sînt de partea lui Franco - dar sînt și cîțiva de partea guvernului. Și pentru că era un loc vesel, iar oamenii cu adevărat veseli sînt de obicei și cei mai curajoși, iar cei mai curajoși sînt În genere uciși cel mai repede, mulți dintre vechii clienți sînt acum morți. Butoiașul de whisky se dusese deja de multe luni și ginul galben l-am terminat În mai, 1938. Acum nu prea ai de ce să te mai duci pe-acolo, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
tancuri. — Tancurile, spuse amar. Porcii. Lașii. Ai grijă să nu fii ucis. Se presupune că ești scriitor. — Nu pot scrie acum. Scrie după aia. După aia poți să scrii despre tot. Și nu muri. Mai ales asta, nu te lăsa ucis. Și-acum dă-i drumu’ de-aici. Nu a putut asculta de propriul sfat, dat fiind că peste două luni a fost ucis. Dar cea mai ciudată chestie a acelei zile a fost că imaginile cu tancurile au ieșit minunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cu alungatul fără întoarcere al fiarelor. Zmeii nu pleacă ușor. Oamenii au tot încercat să stârpească „dăunătorii” din agricultură, cu otrăvuri numite pesticide. Pe zmei îi poți ucide, îi poți otrăvi, cu tot felul de substanțe chimice. Dar în locul celor uciși vin alții și ce te faci?! Apoi, otrăvindu-i pe ei, otrăvești pământul, apa, aerul, pădurile, grădinile, râmele, licuricii, oamenii și celelalte viețuitoare. E mult mai bine ca PROIECTUL să fie fără otrăvuri. Ar fi mai înțeleptși mai pe placul
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
lui David: "Fii binecuvîntat, fiul meu David! Tu vei face lucruri mari și vei birui." David și-a văzut de drum, și Saul s-a întors acasă. $27 1. David și-a zis în sine: "Voi pieri într-o zi ucis de mîna lui Saul; nu este nimic mai bine pentru mine decît să fug în țara Filistenilor, pentru ca Saul să înceteze să mă mai caute în tot ținutul lui Israel; așa voi scăpa de mîna lui." 2. Și David s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
celor așteptați și dintre “toți cei ce trebuiau să se întoarcă s-au întors doar trei. Sora mamei și cei doi frați tot ai ei”. Ceilalți paisprezece adulți împreună cu cei șase copii nu au mai venit (pag.202). Fuseseră toți uciși, gazați ori arși de vii. La loc de cinste menționează acțiunea curajoasă a diplomatului suedez Raoul Wallemberg și a celui italian Georgio Perlasca, care au salvat mii de vieți evreiești din mâinile hoardelor nyilasiste în perioada 1943-1944, după îndepărtarea lui
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
la un moment dat, nici nu ai mai știut să revii în realitate. Mă cerți? Nu. Constat. De ce nu ai intervenit? Întrebări... Întrebări... Întrebări... De ce nu încerci niciodată să răspunzi singur la ele? Aruncă ziarul în ploaie, iar fotografia detectivului ucis dispăru, înecată. Privi câteva minute foile umezite, lovite de picăturile mari de ploaie. Îi veni să plângă... 3 Ploua. Mocănește. O ploaie insistentă, obsedantă, tulburătoare, din aceea care se infiltrează până în creier, îți lasă mintea murată și induce frisoane. Nici
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]