3,448 matches
-
urmei și el îndură chinul și seceta odată cu ei. - Să ne trăiești părinte! - Bună, Aneto! Da’ unde te duci? - Iaca pe vale, la răzeși la izvor. Se împuținează apa și nu am ce da la vite. Noi ne-am mai uda sufletul cu ce am găsi. Da’ ele, săracele, că-s și ele suflete... - Da’ pârăul? - Apoi, ce o mai rămas, o limbă de apă. Nici cât să se sature o pasăre a cerului. - Mergi sănătoasă, Aneto! - Săr’ dreapta, Prea Sfinția
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
o văruiască, avea pe beci un albastru frumos rămas de anul trecut. Îi ajungea și de un brâu. Numai bine. Setea însă o copleși. Își simțea gâtul uscat, abia putea să respire. Un strop de apă rece. și- ar mai uda sufletul cu un strop de apă rece. Continua să frământe lutul galben care țâșnea printre degetele ei. Era moale și gata de lipit. Rarița își șterse grosul și își puse mâinile în ligheanul din care turna apă pentru înmuiat. Simțea
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
de când erau la țâță. Se întoarse însă să nu-i vadă Rarița obrajii roșii și se aplecă să mai ia o cană cu apă din găleată. - Era mamă a lu’ Toma la fântână, căra apă în butoi, cred că să ude nu știu ce. - și ce, fa, să-ți fi pus ție o găleată și plecai. - Ei, și mata acum. Rarița nu mai zise nimic. Continua să frământe la lut. Nu-și amăra sufletul cu prostii. Varvara îi era bucățică ruptă. Semăna cu
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
sudoare cu colțul batistei și intră apoi în vâlternița horei. Varvara, dansa lângă Florin și un flăcău din alt sat. Băiatul învârtea bine pașii la horă, deși era din altă parte. Mâna lui acoperea palma Varvarei. Avea pielea ca nisipul udat de ploaie, iar ochii verzi ca mohorul crud străluceau la fiecare privire furată a fetei. Varvara îl văzu stânjenit și zâmbi să nu o vadă, apoi îi făcu semn pe ascuns. Îl liniști. Pentru câteva secunde muzica se înecă, dar
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Era pregătită să-l vadă, sătulă să fugă de umbra lui. Dacă o fi el, atunci trebuie să-i vorbească. Nu știe ce o să-l întrebe, dar măcar să-l vadă. O să lase ușile deschise în larg să bată vântul, să ude ploaia și să vină la masa ei cu capul plecat. Grăbi pasul spre odaie. Ațâțase focul, puse de mămăligă, se întoarse spre dulap și scoase toate cele ce să așeze masa. Cerul se despica din când în când în două
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
împreunau în aceeași strălucire. Yvars nu vedea însă nimic din toate astea. Înainta cu greu pe bicicletă, de-a lungul bulevardelor care domină portul. Își sprijinea piciorul infirm pe pedala fixă, în timp ce cu celălalt se chinuia să învingă pietrele caldarâmului, ude încă de umezeala nopții. Fără să ridice capul din pământ, aplecat pe șa, ocolea șinele fostului tramvai, se ferea, sucind repede ghidonul din calea mașinilor ce veneau din urmă, iar, din când în când, mai sălta cu cotul tașca petrecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
dispărură în beznă. Acum fluviul era aproape vizibil, sau, mai curând, se zăreau câțiva dintre lungii lui mușchi lichizi, care străluceau în răstimpuri. De fiecare parte a drumului, nespus de aproape, se desena pe cer pădurea întunecată. Ploaia ușoară care udase drumul cu o oră mai devreme stăruia încă în aerul călduț, făcând și mai apăsătoare liniștea și nemișcarea acelui mare luminiș din inima pădurii virgine. Pe cerul negru tremurau stele încețoșate. Dar de pe celălalt mal se înălță un zăngănit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
colorată, iar în spatele lor se înălțau cele două clopotnițe rotunde ale unei biserici în stil colonial, spoită în alb și'ân albastru. Peste acest decor sărac plutea, venind dinspre estuar, un miros de sare. Prin mijlocul pieței rătăceau câteva siluete, ude leoarcă. Pe lângă case umbla, cu pași mărunți, cu mișcări încete, o mulțime pestriță de gau-chos, de japonezi, de indieni metiși, precum și o seamă de personalități locale, ale căror haine elegante, de culoare închisă, păreau aici exotice. La trecerea mașinii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
țop, rătăcitul e iar în picioare, în același punct : spectatorii, suporterii, entuziasmul tropical. Dar oboseala, căldura și zelul anihilează, totuși. Vecinul Vornicu leșinase, era marți sau încă luni. Lucian avea luni o cămașă subțire, violetă, era spre prânz când îi udau fruntea cu batista umedă. Se trezise repede. Cel mai zelos se dovedea, desigur, nervosul său amic A.P. În momentul când Vornicu își revenea încă amețit, agasat de pățania neplăcută, atunci reluase amicul său A.P., postat alături, încâlcite atacuri șoptite, sacadate
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
simțămintele, cele tulburi, ca și cele clare, se adunară într-un mănunchi solid, puternic, și îndată îi apăru în creieri un gând viu ca un trăsnet: " Sufletul meu a regăsit pe Dumnezeu!" O dâră de raze albe scânteia pe crucea udată de furtună. Flacăra din sufletul lui Apostol se unea cu razele scânteietoare, cu zgomotul ploii, cu verdeața câmpurilor, cu albastrul care părea un ochi al infinitului, cu infinitul însuși, într-o armonie fierbinte. Simțea în sufletul său pe Dumnezeu, precum
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
oaspeți noi, în cuiburi greoi meșteșugite. O știe bătrậna teucă, răchita seculară doborậtă de vậnt, din care s-au adăpat cu nesaț Florica, Porumbița, Joiana. Loc de popas al celor din urmă ceasuri din zi, fậntậna cu ghizdelele ei mereu ude, a rămas în sufletul meu ca un izvor de apă vie, din care și-au adăpat sufletul moșii și strămoșii noștri. Pe drumul ce duce către fậntậna Frenței, m-am întậlnit cea dintậi oară cu moartea. Poposise acolo, la jumătate
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
cu zeama de varză după tine? Discuția din această seară se poartă În jurul cipurilor din pașapoartele biometrice. Gicu este complet indiferent la subiect și fredonează alături de Nelu Ploieșteanu Afară plouă și varsă, dă-mi drumu’ nevastă-n casă, că mă udă la cămașă. Gore, depășit un pic de problema cipurilor - inițial le spusese cipsuri, de căzuse Sandu de pe scaun și vărsase bunătate de Tămâioasă - murmură la rândul lui: Poa’ să plouă, poa’ să ningă, nu-ți dau drumul nici În tindă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
pricepi... Cineva a dat muzica mai tare. Cântă Ioana Radu. Iauzi valea cum mai sună. Sandu Șpriț studiază atent cizmele și descoperă o crăpătură Într-una. Uite-așa o să-mi sune mie vocea lu’ Georgeta În urechi când s-o uda la picioare. Hai că mă duc să le schimb, poate iau un maro mai deschis... Le asortează Geta la ceva, nu?! Că e femeie, femeile se pricep la deastea. Franțujii nu prea, numai gura e de ei... 22.05.2009
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Se vor ofili garoafeeeeeee! Sandu Șpriț Încearcă să nu pară curios, dar bea din propriul pahar trâgând cu coada ochiului la prietenul care pare peste măsură de afectat. Și zici că se vor ofili garoafele alea? De ce, nu le mai udă nimeni? A secat conducta? Apa Nova, niște Șmecheri. Crinii ăia regali de cine sunt rupți, nu se ia amendă pentru asta? Eu așa Știam, că se ia... Tăcerea lui Gore permite melodiei să se deruleze fără Întreruperi. ÎȘi mai umple
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Uite la ei ce fețe au. Parcă sunt elevi puși pe coji de nucă. Nu mai e demnitate, Sandule, capul cel plecat sabia nu-l taie! Unde sunt voievozii de altădată? Ehe, când intra Rebengiuc În Alba Iulia plângeam de udam zece batiste! Acum ne intră femeiul În casă și bate cu pumnul În masă. Gicu Îi dă dreptate: Sandule, trebuie să recunoști că le zice și Gore. Are momentele lui de grație. Mai merge o bere, Gore? Dacă pui și-
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
dumitale... Iar Gore se Întristează din nou: O să mergem cu căciulile În mâini pe la porțile europene, fraților! Hai să bem mai repede, până nu ne confiscă ăștia și berea din halbe! 23.07. 2010 Istoria dintre halbe Gicu și-a udat batista, apoi a lipit-o pe fruntea Încinsă și s-a abținut cu foarte mare greutate să nu dea cămașa jos de pe el. Gestul incipient a fost taxat cu priviri aprinse de către Sandu Șpriț, iar acuzatul de serviciu a Înghițit
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Coloane nalte, bolți arcate splendid, Pe ele lune lin ardeau... și-n umbra Cea clar obscură-a stâlpilor de nea Văzut-am o copilă dulce-înaltă, Subțire ca-ntruparea unui crin. Frumosu-i păr de aur desfăcut Cădea pân-la călcâie, haina-i albă Udă părea de moale - strălucită Cuprindea membrii ei dulci și svelți, Mînile-i mici, ca doi crini albi, încearcă În van a împleti părul de aur, Gura-i o roză surâzând deschisă, Ochii-i albaștri luminau ca stele, Iar pe-a ei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nisipul din pustie cufundat e un popor, Ce cu-orașele-i de-odată se trezește și se duce Sus în curțile din Memphis, unde-n săli lumină luce.? Ei petrec în vin și-n chiot orice noapte pîn-în zori. Vezi Iordanul care udă câmpii verzii Palestine: Dintre vii cu struguri de-aur se ridic mândre coline, Pe Sion, templul Iehovei, o minune îl privim; Codrii de măslin s-amestec printre lunci de dafin verde, Chidron scaldă-n unda-i clară ierburi mari - ș-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a sufletului gol, Întind ale lor aripi spre negre depărtări... Tu numai ești în visu-mi luceafărul pe mări. Cu aspra nepăsare tu sufletu-mi aduci Pe cele două brațe întinse-a sfintei cruci Și buzele-nsetate cu fiere mi le uzi; Când ruga mea fierbinte nu vrei să o auzi, Mă faci părtaș în lume durerilor lui Crist... O marmură, aibi milă de sufletul meu trist! {EminescuOpIV 433} Dar te cobori, divino, pătrunsă de-al meu glas, Mai mândră, tot mai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
eroilor și a ,,dispozițiilor de la centru", abundă în detalii pentru prelungirea suspansului, fiind împănate cu sintagme și arhaisme locale de o frumusețe antologică. Iata doar un crampei: „ Ieșea la marginea satului și stătea acolo până îl poleia luna ori îl uda roua dimineții." Remarcabile creionarile unor eroi absurzi, caricaturizarea lor, eroi nu din lumea satului, ci din cea a scriitorilor.. Scrisoarea către tovarașul Hemingwai, rezuma întrun stil aberant întreaga tragedie a răsturnărilor de clasă socială, printr-o pledoarie ridiculă, voit neliterară
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]
-
frumos e afară, Deși în inimă mi-e frigă Curând am să plec din țară, Căci mi-e dor cumplit”. Cineva îi face un semn și se apropie de ea, E băiatul care, i-a furat și lacrima Și a udat povestea lor cu multă tristețe, Dar nu i-a păsat deloc, îndurare cere. “Draga mea, nu trebuia să fugi tocmai acum Am învățat pe pielea mea că sunt un nebun. Nu trebuia să mă grăbesc, știu că sunt un laș
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
un nebun. Nu trebuia să mă grăbesc, știu că sunt un laș, Dar te rog, te rog acum, în brațe să mă lași”. “Nu crezi că e cam târziu, după cât am plâns? Fiecare lacrimă a mea, curând ai să o uzi, Pleacă, nu mai vreau să fiu a ta jucărie, Sau poate ea nu ți-a dat ce ți-am dat eu ție.” “Nu, te rog, știu că am greșit, te rog să mă ierți, Plătesc și lacrimile tale, dacă ai
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
Ești al meu, ești al meu pe veci! VIAȚA E O ȘCOALĂ Inundații trec peste al meu suflet, Curg încet lacrimi ca într-un izvor, Se aud tunete și valuri peste valuri, Furtuna începe în vale, în zori. Ploaia mă udă din cap până în picioare, Nu contează gestul, dar surâd, E prea scurtă viață și obositoare, Ca să mă iau cu ea la ceartă în gând. Răcesc și mă vindec, mă vindec de toate, De voi și de mine, de mine și
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
fi o artistă cunoscută în țara toată, Cântând și scriind sonete într-o lume cam ciudată, Dar nicicând nu am să uit de tine, draga mea, Cum să uit când e vorba de o floare atât de minunată, Crescută și udată cu multe lacrimi și iubire, Niciodatăă. Floarea aceasta nu se va ofili Niciodatăă. Talentul tău nu va pieri, Dar odatăă. Am să plâng, când Dumnezeu ne va despărți, Și am să strig îngenuncheată: „Doamne, nu mă pedepsi!” IUBIRE ȘI DURERE
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
MI PROROCEȘTE... 2257 Râul ce-mi prorocește ce-o să cânte inima mea ruptă de durere, acel râu i-a prorocit și lui Omer. Altfel l-a înțeles el, altfel eu. Crezi că a unge inima cu mierea mîngîierei este a uda buzele cu vin. Cum peștele poate trăi numa-n apă, astfel sufletul meu poate trăi numa-n mine. Cum lacrima iese din ochi, astfel iese gândirea pe buze. Însă ochiul umed de bucurie altfel de lacrimi varsă decât cel orbit
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]