2,898 matches
-
Weir a luat prânzul cu alți trei oameni la Riverside Inn, în Bedford Junction, acum două saptămâni. Care e la o aruncătură de băț de sala de întâlnire a „Sfatului Patrioților” și la încă una de casa ta. Constable clipi uimit. - La Riverside Inn? Încercă să privească afară pe fereastră, dar era atât de murdară încât nu îți puteai da seama dacă cerul era albastru, galben de atâta poluare sau înnorat. Ochii lui Grady se micșorară. - Ce? Știi ceva despre acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
e vorba. Arlecchino cel Prefăcut ținea în mână moartea. 3 DECONSPIRAREA ILUZIEI (MODRUL?ă De duminică, 21 aprilie până joi, 25 aprilie „Pentru a fi un mare magician, trebuie să poți să oferi iluzia astfel încât oamenii să nu fie doar uimiți, ci mișcați puternic.” S. H. Sharp Capitolul XLVI Camaro-ul Ameliei Sachs atinse viteza de 160 de kilometri pe oră pe autostrada West Side, gonind către Central Park. Spre deosebire de autostrada F. D. Roosevelt, o autostradă cu acces controlat, traseul acesta avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
la vederea acestor obiecte depozitate aici pentru a servi scopurilor sale terifiante, în loc să fie folosite pentru scopul lor original, acela de a lua parte la un spectacol care să încânte mii de oameni. - Cum? șopti Magicianul. Rhyme îi observă privirea uimită. Era și o doză de neîncredere. Criminalistul savură senzația. Orice vânător va mărturisi că partea cea mai bună a jocului este chiar căutarea prăzii. Însă niciun vânător nu poate fi cu adevărat mare dacă nu simte la maxim plăcere atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
întoarse către el, iar criminalistul observă doza de precauție din ochii săi - o precauție veridică, dacă nu chiar teamă - pentru prima dată în seara aceea. „Te-am prins”, gândi Rhyme. Spuse: - Vedeți, a existat și o patra păcăleală. - Patru? întrebă uimit Sellitto - Exact... El nu e Erick Weir, anunță Rhyme pe un ton despre care el însuși fu silit să admită că fusese excesiv de dramatic. Capitolul XLVIII Cu un oftat, criminalul se rezemă cu spatele de piciorul unui scaun, închizându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
spuse polițista. Îmi pare rău, domnule. Sunteți arestat pentru furt din buzunare. Aveți dreptul să nu spuneți nimic... - Ce porcărie, mormăi Kadesky. E vorba de o greșeală. Deschise portofelul și privi înăuntru o clipă. Apoi scoase un hohot de râs uimit și extrase permisul de conducere, arătându-l tuturor. Era al Karei. Înăuntru se găsea un bilețel scris de mână. Acesta căzu jos. Îl ridică. - Scrie „Te-am prins” spuse Kadesky mijindu-și ochii și studiind-o cu atenție pe polițistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
apuce și să-ncerce să intre și să-mi ia câte ceva sau din astea. Avea degetele lungi și cam de fete - o secundă nu mi-am dat seama de ce arată-așa, da’ după aia mi-am dat seama un pic uimită c-avea și lac de unghii pe ele. La dracu’, m-am gândit, cu asta chiar a mers prea departe. Doar a zâmbit și mai mult, și-a tras înapoi mâna și și-a apucat-o în față cu cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
nu reuși să spună ceva cât de cât logic sau rațional la auzul acestei noutăți. Adriana își reveni prima. Nu e frumos să spui chiloți, zise ea. Se încruntă și turnă restul de caipirinha în paharul ei. Leigh o privi uimită. — Nu-mi vine să cred că tocmai acum ți-ai găsit să fii pedantă. Una dintre cele mai bune prietene ale tale tocmai ți-a spus că iubitul cu care era împreună de aproape cinci ani prefera să poarte chiloții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Vin, copile, trebuie să vină aici cu bombele lor atomice. — O lumină albă? — Corect, copile. Bomba atomică, superarma americană. Poate că ai văzut bomba de la Nagasaki. Da, am văzut bomba atomică. Ce s-a Întîmplat cu doctorul Ransome? Eurasiaticul păru uimit, dar Jim adăugă: — Și ce-i cu oamenii care au plecat În marș? — E rău, copile. Eurasiaticul clătină din cap, de parcă ar fi regretat că a omis ceva important. — Bombardamentul american, niște boli. Poate prietenul tău o să scape... Jim era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
aeroportului. Într-unul dintre hangarele ruinate, un grup de japonezi aștepta În umbră, ascultînd focurile de armă de la stadion, dar Îl ignorară pe Jim cînd acesta traversă cîmpul. Se uită la pista de aterizare din beton, de sub picioarele lui. Constată uimit că suprafața ei era foarte crăpată și plină de pete de ulei, brăzdată de urme de cauciucuri și trenuri de aterizare. Dar acum, că Începuse al treilea război mondial, va fi construită o nouă pistă de aterizare. Jim ajunse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
prin ele, aceeași energie pe care o aveau soarele și bomba de la Nagasaki, a cărui explozie o văzuse. Jim le putea vedea deja pe doamna Philips și pe doamna Gilmour ridicîndu-se politicos din morți, ascultînd În felul lor preocupat dar uimit cînd le va explica felul cum le salvase. Și-l putea Închipui pe doctorul Ransome scuturîndu-și pămîntul de pe umeri, și pe doamna Vincent, uitîndu-se dezaprobatoare la mormînt... Jim supse puroiul și sîngele din dinți și le Înghiți repede. Alunecă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
marii spitalului au hotărât că ne trebuie și niște obiecte de bun-gust. Dumnezeu știe cum de-a ajuns scheletul meu tocmai la ora asta târzie... Îmi pare rău că te-ai speriat. —Eu? Speriată? Nu eram speriată. Eram doar extrem de uimită. Din cine știe ce motiv feminist obscur, mereu devenea foarte defensivă de câte ori bărbații din jurul ei sugerau că i-ar fi frică de ceva. Mă bucur că măcar tu ți-ai păstrat calmul, spuse el ducându-și mâna la frunte, pentru că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
lui Hannah fusese un proiect de amenajări publice pentru săraci, era nou-nouț. Luminos și aerisit, iar afară erau copaci și iarbă În jur, ba chiar și un teren de joacă. De fiecare dată când Ruby trecea pe la ea, era complet uimită de cum reușea Hannah să țină atât de bine curăța În apartament. Hannah râdea mereu și spunea că, la cât de mic era, nu putea să fie altfel. De câte ori o vizitau, era mereu Îngrijorată din cauza comportamentului extrem de agitat al gemenelor. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
lucru pe care l-a văzut a fost pantofii de femeie: espadrile negre frumoase cu toc foarte mic. Întregul corp al lui Ruby Îngheță pe loc. Ochii i se Îndreptară spre fața femeii. —Jill! Ce Dumnezeu cauți aici? După expresia uimită pe care o avea pe față, Jill era la fel de șocată ca și Ruby. —Am o Întâlnire de afaceri importantă mâine, se bâlbâi Jill, timidă, de parcă ea ar fi fost cea vinovată. Își drese glasul. — Am venit după niște hârtii. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
să dea de el, o sună pe Hannah. Era foarte important ca ea să fie ținută la curent cu Întâmplările care avuseseră loc. Când Ruby Îi spuse cum reușise să pună mâna pe lista cu surogate, Hannah a fost total uimită. —Doamne ferește! Asta-i ca din filme! Doamne, ce curajoasă ești! Eu aș fi Înghețat pe loc. Și ce facem de-aici Încolo? Pentru binele lui Alfie, Încă nu sunt foarte sigură că vreau să dau la ziar povestea asta. — Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
nu fusese implicat În afacerea cu surogatele, dar, În același timp, era furioasă cu ea Însăși pentru că nu avusese Încredere În Sam. În clipa În care Ronnie se Întoarse, Ruby Îi demonstră teoria ei. — Doamne, spuse Ronnie dând din cap uimită, deci instinctul tău a fost bun mereu. Sam n-a fost niciodată Împlicat În afacerea cu surogatele. Hai s-o luăm din loc. Sper din tot sufletul că e la aeroport, pentru că, dacă pe lumea asta există două persoane care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
fără bucurie. Am remarcat o nepotrivire. Nu găseam ceea ce așteptasem. Mici neatenții: nimic proaspăt în frigider, costumul meu rămas, după ultima baie, să se decoloreze într-un loc însorit, cămașa mea preferată necălcată. Și mai ales Elsa, chipul ei deloc uimit. Nu mă simțeam așteptat, nu mă simțeam iubit. Eram nedrept. Elsa mă iubea, cu rațiunea la care eu o obligasem primul, pentru că ea fusese, fără îndoială, mai pasională decât mine. Din dragoste, se adaptase frâielor mele. În timp ce eu, odată mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
priveam pe Elsa. Așezată pe brațul divanului, picior peste picior, soția mea privea afară. Nu cerul, nu. Măsura metrii pătrați ai terasei ce dădea spre râu. Fără să-mi dau seama, ridicasem prea mult vocea, devenisem agresiv. Manlio mă fixa uimit, cravata roșie de cașmir îi intrase în paharul de cristal. La întoarcere, în mașină, mama ta, privind strada pe care plouase de curând, spunea: „Scuză-mă, cât poate câștiga unul ca Manlio?“ Am mormăit o cifră. Mai târziu, acasă, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
extenuarea și acum eram din nou treaz și îmi simțeam gura încleiată și amară. M-am lipit de Italia încetișor, să n-o trezesc. Era a mea, va fi pentru totdeauna. Razele de lună îi luminau chipul care apărea crispat, uimit, ca și cum în pragul somnului ar fi luat cu sine o incertitudine. Nu m-am întrebat care. Dar am zâmbit pe întuneric și am simțit cum pielea obrazului mi se încrețește la contactul cu cearșaful, gândindu-mă cât de mult îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
colț al minții, unde nu părea că-mi aparțineți prea mult. Mă gândeam la Elsa ca la soția unui prieten; cât despre tine, nu eram un tată, eram un orfan. Ochiul meu reflectat în geam mă scruta ca o reptilă uimită. Un robinet uriaș de chiuvetă trecu pe lângă mine, pe un panou publicitar. Ne aflam pe o stradă mai largă decât cele pe care călătorisem înainte. Bărbatul schimbase viteza și lăsa motorul să tragă pe asfaltul în sfârșit ca lumea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
rezerva acestui riman publicul care-l citește pe don Miguel și nici cum va fi el interpretat. De câtva timp urmăresc cu destulă atenție lupta pe care a declanșat-o don Miguel împotriva naivității publice și sunt de-a dreptul uimit văzând ce grad de profunzime și candoare atinge aceasta din urmă. În legătură cu articolele sale din Mundo Gráfico și din alte publicații similare, don Miguel a primit scrisori și tăieturi din ziare de provincie care pun în evidență comorile de candoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
scrie datele În litere, nu În cifre. Apoi se scula să meargă la baie, se Întorcea și se culca din nou până când de-afară Începea să se audă gânguritul porumbeilor, Însoțit de câte un lătrat de câine sau de ciripitul uimit al vreunei păsărele, care suna de parcă nu-și credea ochilor ce vedea. Fima Își promitea să se scoale imediat, În două-trei minute, un sfert de oră cel mult, dar adormea uneori din nou și nu se trezea până pe la opt-nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Și jură să nu mai facă nicodată pe bufonul În fața ei. Sau a altora. De acum Înainte se va concentra. Pe când stătea și Își plănuia viitorul, citind numele locatarilor de pe cutiile poștale părăginite din holul unei clădiri de piatră cenușie, uimit să descopere și aici o familie Pizanti și aproape surprins că nu-și vede propriul nume pe cutia de dedesubt, se apropie politicos de el un tânăr student la școala rabinică sefardă, cu ochelari, slab, Îmbrăcat În haine de hasid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Uită-te și tu, Efraim, În mâinile cui a hotărât Providența să pună mântuirea Israelului: păi ăsta e mărăcinele din parabola lui Iotam. Fima, care avea pe-atunci În jur de șaisprezece ani, zâmbi În Întuneric amintindu-și cât de uimit fusese când văzuse că Ben Gurion era mai scund decât el, că avea burtă, o față roșie și lătăreață, picioare de pitic și o voce stridentă ca a unei vânzătoare de pește din piață. Ce-o fi vrut tatăl său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
privitul în depărtare, până ce ochii țăranilor, care îl priveau cu pleoapele strânse, nu din cauză că fumau chiștoace, ci pentru că, de când se știau, nu avuseseră încredere în domni cu cravată și pantofi lustruiți, se făceau rotunzi și mari și eu însumi vedeam uimit că acest W., care era tatăl meu, avea ceva străin mie, dar comun cu țăranii. Spunea că ar trebui să ne ocupăm cu timpul și de agricultură, dar o spunea cu regret, de parcă ceva s-ar fi pierdut definitiv, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
în special la primele sfârșituri de săptămână calde de primăvară, când automobilele își obținuseră din nou permisele pentru semestrul de vară - pe marginea străzii. Bărbații, cu chiștoacele lor și câte o sticlă de bere, femeile, cu ceva de împletit. Urmăreai uimit modelele care treceau pe lângă tine, fără să trebuiască să te miști, de parcă strada ar fi fost un rând dintr-un text, care te lămurea mai ușor și mai exact despre mărcile respective și despre construcția propriu-zisă a acelui prototip, decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]