2,479 matches
-
prezență cultă a genului în "Dialogurile" lui Platon, de la invocarea spiritelor menite să aducă răspunsuri la chinuitoarele întrebări despre viață și moarte ale oamenilor din Evul mijlociu există o strânsă legătură. Totodată această legătură există și între "intervistele" teologice ale umanismului italian, între "Convorbirile economice" ale lui Ion Ghica până la răsunătoarele interviuri de presă ale lui James Gordon Bennet. Remarcabile sunt interviurile lui Ion Valeriu din "Viața românească" (1926-1939), lui Felix Aderca interviuri publicate în "Vremea" prin 1937, lui Adrian Păunescu
Interviu () [Corola-website/Science/299181_a_300510]
-
din lume", în timp ce un susținător contrează spunând că este "mișcarea ce esențializează cele mai îndrăznețe, curajoase, imaginative și idealiste aspirații ale umanității". În articolul său din 2005 "O istorie a gândirii transumaniste", filosoful transumanist Nick Bostrom localizează rădăcinile transumanismului în umanismul renascentist și Iluminism. De exemplu, Giovanni Pico della Mirandola chema oamenii să-și "sculpteze propria statuie", René Descartes considera ameliorarea umană unul dintre fructele abordării sale științifice, iar Marchizul de Condorcet specula asupra folosirii științei medicale pentru extinderea duratei vieții
Transumanism () [Corola-website/Science/299200_a_300529]
-
formalizată, care a căpătat forma "Principiilor Extropiei". În 1990, el a pus bazele transumanismului modern dându-i o nouă definiție: Transumanismul este o clasă de filosofii care caută să ne îndrume către o condiție postumană. Transumanismul împărtășește multe elemente ale umanismului, inclusiv respectul pentru rațiune și știință, devotamentul față de progres și o valorizare a existenței umane (sau transumane) în această viață. [...] Transumanismul diferă față de umanism prin recunoașterea și anticiparea modificărilor radicale ale naturii și posibilităților vieții noastre, rezultând din diverse științe
Transumanism () [Corola-website/Science/299200_a_300529]
-
de filosofii care caută să ne îndrume către o condiție postumană. Transumanismul împărtășește multe elemente ale umanismului, inclusiv respectul pentru rațiune și știință, devotamentul față de progres și o valorizare a existenței umane (sau transumane) în această viață. [...] Transumanismul diferă față de umanism prin recunoașterea și anticiparea modificărilor radicale ale naturii și posibilităților vieții noastre, rezultând din diverse științe și tehnologii [...]. În 1998, filosofii Nick Bostrom și David Pearce au fondat Asociația Mondială Transumanistă (World Transhumanist Association, WTA), o organizație neguvernamentală internațională care
Transumanism () [Corola-website/Science/299200_a_300529]
-
infectat omenirea întreagă (Denifle, Grisar ș.a.). La fel este prezentată și opera reformatorului: când expresie a răbufnirii vechii uri naționale a germanilor față de tutela romanică (Michelet, Imbart de Tours, H. Preuss), când adevărata sinteză spirituală și culturală a Renașterii și umanismului (Burckhardt, Ranke ș.a.), sau chiar numai încercarea de unificare sufletească a germanilor, în locul celei politice, care lipsea, prin crearea limbii naționale, în special prin traducerea Bibliei (Funk-Brentano). Dar toate aceste prezentări sunt secvențiale și incomplete, așa cum o dovedește cunoașterea conjuncturii
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
acest motiv fiecare canton era liber să accepte forma de religie pe care o dorea. De aceea, reforma în Elveția a fost realizată prin acțiunea legată a guvernului local ales democratic. Orașele elvețiene erau de asemenea centre ale culturii și umanismul a reușit să se stabilească în orașele cantonale. Basel avea o universitate faimoasă. Aici și-a editat Erasmus Noul Testament grecesc. Datorită acestor factori, reforma elvețiană a avut ca sursă majoră umanismul. Pe teritoriile elvețiene s-au dezvoltat, în timpul reformei, trei
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
Orașele elvețiene erau de asemenea centre ale culturii și umanismul a reușit să se stabilească în orașele cantonale. Basel avea o universitate faimoasă. Aici și-a editat Erasmus Noul Testament grecesc. Datorită acestor factori, reforma elvețiană a avut ca sursă majoră umanismul. Pe teritoriile elvețiene s-au dezvoltat, în timpul reformei, trei tipuri de teologie. Cantoanele de limbă germană, din nordul țării, au urmat vederile reformatoare ale lui Zwingli. Cele din sud, în care se vorbea franceza, în frunte cu Geneva, au urmat
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
analizează omenirea în integritatea ei. Teme obsedante precum crima, suicidul, nebunia, umilirea, mândria rănită, autodistrugerea, colapsul valorilor familiei se întâlnesc (câteodată chiar la același personaj) cu iubirea, regenerarea spirituală prin suferință, smerenia, solidaritatea față de cei aflați în nevoie. Dostoievski percepe umanismul însă strict prin intermediul religiei creștine. Se distanțează de filozofi precum Ludwig Feuerbach, cel care avansase doctrina unui Om-Dumnezeu (întreaga umanitate) care ar putea să ia locul tradiționalului Dumnezeu-Om. De altfel, Feuerbach este satirizat în romanul "Demonii" prin intermediul personajului Kirillov
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Grație libertății maxime a personajelor sale de a alege binele sau răul, necondiționate de istorie, ereditate sau condiție socială, Dostoievski este considerat un gânditor existențialist, la fel ca Søren Kierkegaard, Friedrich Nietzsche sau Jean-Paul Sartre. În eseul "Existențialismul este un umanism", Sartre consideră afirmația lui Dostoievski din "Frații Karamazov" « Dacă Dumnezeu nu există, totul va fi permis » punctul de plecare al crizei existențiale. În vidul moral creat de ateism prin expulzarea lui Dumnezeu se nasc monștri nihiliști precum Svidrigailov ("Crimă și
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Dostoievski nu a mai reușit să-l scrie. O altă opoziție interesantă este cea dintre starețul Zosima și schimnicul Ferapont, două fețe diferite ale creștinismului ortodox. Dacă Zosima reprezintă latura luminoasă a ortodoxismului, manifestată prin cunoaștere, studiul și aplicarea Evangheliei, umanism și sentimentul comunității ("соборность"), caricaturalul Ferapont scoate în evidență obscurantismul, superstiția, nevoia de a fascina masele prin miracole, mortificări, sforțări ascetice și pretenții de sanctitate. Prin Ferapont, Dostoievski vrea să atraga atenția asupra vestigiilor păgâne și a interpretărilor greșite care
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
de teze asupra tuturor temelor filozofice și teologice posibile din acel timp, adunate sub titlul ""Conclusiones philosophicae, cabalisticae et theologicae"", cu o introducere, ""Oratio de dignitate hominis"", care mai târziu va deveni unul din cele mai renumite texte filozofice ale umanismului italian. La discuția acestor teze ar fi vrut să invite la Roma pe toți învățații Europei. Papa Inocențiu al VIII-lea declară 13 din cele 900 de teze drept eretice și întâlnirea proiectată este interzisă. Deși Pico della Mirandola încearcă
Giovanni Pico della Mirandola () [Corola-website/Science/299375_a_300704]
-
mișcarea stelelor. Pico della Mirandola moare la 17 noiembrie 1494 în Florența... Concepțiile de bază ale lui Pico della Mirandola au fost expuse în ""Oratio de dignitate hominis"". Ele reprezintă o sinteză ambițioasă a tradiției scolastico-aristoteliene cu temele noi ale umanismului. Pico della Mirandola vede această sinteză în filozofia neoplatoniciană, stabilind o ierarhie a existenței, de la corpurile neînsuflețite, urcând diverse trepte până la ființa supremă, Dumnezeu. Dumnezeu a creat pe om și l-a situat în centrul lumii, de aceea, omul nu
Giovanni Pico della Mirandola () [Corola-website/Science/299375_a_300704]
-
Earwicker sunt pătrunși de individualitățile unor oameni sau figuri diferite de Joyce (prieteni și cunoștințe din Dublin, personaje mitico-literare ca Ulise, Tim Finnegan etc.). Această universalizare (și implicit, anihilare) a propriului ego constituie o trăsătură necesară gândirii structuraliste, care respinge umanismul european. În interpretarea lui Scholes, revoluția structuralistă „a așezat un fel de Dumnezeu înapoi în univers, dar nu un Dumnezeu asemănător cu omul, debordând de individualism și supus unor accese de temperament când voința Lui este încălcată, ci un Dumnezeu
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
(n. 21 mai 1471, Nürnberg - d. 6 aprilie 1528, Nürnberg) a fost un pictor german, creator de gravuri și teoretician al artei, una din personalitățile de seamă ale istoriei universale a artei. Opera sa impregnată de ideile Renașterii, Umanismului și Reformei a exercitat o deosebită influență în special asupra artiștilor germani și olandezi de mai târziu. Cu cele cca. 350 de gravuri în lemn și 100 gravuri în cupru a contribuit în mod hotărîtor la dezvoltarea gravurii ca formă
Albrecht Dürer () [Corola-website/Science/298802_a_300131]
-
gravuri în lemn, 1498), "Der verlorene Sohn" („Fiul pierdut”, gravură în cupru, 1498), "„Autoportret”" (1498) aflat la "Museo del Prado" din Madrid și autoportretul din 1500 - reprodus la începutul acestui articol - care sugerează chipul lui Iisus. Legăturile lui Dürer cu Umanismul se reflectă în ilustrarea cărții "„Quatuor libri Amorum”" (1502) de Conrad Celti. Între anii 1505 și 1507, Dürer întreprinde o nouă călătorie la Veneția, unde cunoaște pe Giovanni Bellini, pe care îl consideră drept cel mai bun pictor ("„Bester in
Albrecht Dürer () [Corola-website/Science/298802_a_300131]
-
după anii 1860, Goethe aparține de literatura predată la școlile germane. Această perioadă de lipsă de atenție pentru Goethe și operele sale, s-a încheiat cu crearea Imperiului German din anul 1871. În timpul național-socialismului, naziștii au pomenit puțin de Goethe. Umanismul și cosmopolitismul lui și "idealul de educație de om pe sine stătător și însuși finalizat", nu se potrivea cu ideologia fascistă. Alfred Rosenberg, declarase în cartea sa din anul 1930 "Der Mythus des 20. Jahrhunderts" („Mitul secolului 20”), că Goethe
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
că un graf este conex dacă între oricare două vârfuri ale acestuia există cel puțin un drum se presupune că ar fi vorba de otrăvire dar întâmplarea nu a fost niciodată cercetată kumanovo număr de înmatriculare auto al orașului macedonean umanismul permite eliberarea gândirii omului de cadrul îngust al dogmelor și apariția spiritului de toleranță Și în limbajele de programare apare termenul de operator logic dar cu altă semnificație concretă față de cea din logică îmbrăcămintea hrana benzina și alte mărfuri au
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
apărut mai târziu în exil, în revista "Caiete de dor"). Abia în anul 1979 a apărut, la editura Univers, un volum care cuprindea - sub titlul oarecum inofensiv pentru cenzură: "Originea operei de artă" - cîteva scrieri importante, printre care "Scrisoare despre umanism", "La ce bun poeți?", "Întrebarea privitoare la tehnică". Cei doi traducători, Thomas Kleininger și Gabriel Liiceanu, - adevărații "pionieri" ai traducerii lui Heidegger în limba română - vor publica apoi, în anul 1988, versiunea românească a volumului "Wegmarken / Repere pe drumul gîndirii
Martin Heidegger () [Corola-website/Science/297891_a_299220]
-
a volumului "Wegmarken / Repere pe drumul gîndirii" (o antologie de conferințe și studii realizată de Heidegger în timpul vieții sale și inclusă apoi, ca vol 9, în "Ediția completă"). Această apariție cuprinde și o nouă versiune a traducerii la "Scrisoare despre umanism". După 1990, filozofia lui Heidegger pătrunde în spațiul academic al României, prin cursurile ținute la Facultatea de Filozofie din București de profesorul Gabriel Liiceanu. Studenții săi din anii '90 vor face la rândul lor traduceri importante din opera filozofului de la
Martin Heidegger () [Corola-website/Science/297891_a_299220]
-
închisoare și care fusese condamnat pentru că își ucisese iubita: Oscar Wilde a fost un stilist remarcabil. El știa să picteze prin cuvinte, zugrăvind în fața ochilor fanteziei cititorului tablouri de o frumusețe uimitoare. Privită în ansamblu, creația lui a oglindit declinul umanismului și cultul artei în ceea ce are ea mai elevat.
Oscar Wilde () [Corola-website/Science/297971_a_299300]
-
corporate</i></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> bucureșteana. Filmul vorbește despre lipsa de comunicare și degradarea relației tată-fiică, despre diferența de valori între generații, evidențiata prin conflictul între umanismul și bucuria joviala a tatălui și carierismul și conformismul fiicei, în ultimă instanță despre dezumanizarea și pierderea sensului („sensul vieții” este o preocupare recurenta a personajelor principale) pe care le aduce îmbrățișarea valorilor capitaliste. Demers salutar până aici. </spân></spân
Toni Erdmann – perspectiva sălbaticului () [Corola-website/Science/296145_a_297474]
-
sau propagandistică, ci de o tentativă (poate prea redusă în dimensiuni, și de aceea uneori insuficient de clară și vulnerabilă la interpretări) de înțelegere și semnalare a dimensiunii coloniale care, din punctul meu de vedere, se ascunde în spatele ambiguității și „umanismului” blând din <strong>Toni Erdmann</strong>. Din punctul meu de vedere, rolul fundamental al artei, cel puțin în contextul istoric actual, este propaganda. Însă nu propaganda înțeleasă în sens explicit-didactic și dogmatic (aceea e, de cele mai multe ori, necredibilă, deci propagandă
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (II) () [Corola-website/Science/296166_a_297495]
-
nu vor învăța nimic nou, iar cei care nu le cunosc vor tinde oricum să empatizeze cu exploatatoarea și problemele ei existențiale. Care ar fi avantajele politice ale unui efort de înțelegere a nefericirii și alienării acestei clase exploatatoare? Un umanism de tipul „sunt și ei ca noi”, sau „și bogații plâng”? Dacă filmul ar fi fost despre demantelarea și explicarea unui întreg eșafodaj de ierarhii și poziții de putere, atunci, da, ar fi avut, mai mult ca sigur, valoare de
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
și raporturile de putere între proletarii din centrul euro-atlantic și cei din restul lumii au fost teoretizate și dezbătute încă dinainte de apariția „internaționalei a treia”, iar diviziunea imperială joacă aici un rol cel puțin la fel de important ca apartenența de clasă. „Umanismul” arogant și egoist al lui Conradi care e dezinteresat, sau chiar inconștient, de consecințele pentru localnici ale clovneriilor sale, reprezintă, rămân la părerea inițială, doar dispunerea de puterea pe care o conferă poziția dominantă.</strong> Toate clovneriile lui Conradi sunt
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
în propria curte. Iar Conradi nu pare să aibă niciun moment de reflecție asupra acestor dinamici și situații. Aceste diferențe, care țin atât de condițiile materiale, cât și de recunoaștere, ar trebui să ne facă mai sceptici la lecțiile de umanism ale „blândului clovn”. Gorzo și Lazăr par că se dedică trup și suflet apărării tradiției „umaniste” occidentale, în schimb, sunt mult mai severi cu tânăra asistentă româncă a lui Ines Conradi. Aceasta n-ar avea „de ce să fie scutită de
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]