34,237 matches
-
II. DOAR LUNA, de Petru Jipa, publicat în Ediția nr. 2355 din 12 iunie 2017. Prin fereastra deschisă se arată luna pentru că am dreptul la paradisul meu, pentru că doar noaptea are un gând paradisul naște amintirea unui sunt. Am văzut umbra unui destin peste rotund se adunau vocile ca un cântec și atunci m-am speriat, eu nu mai aveam vuiet. Nu este așa, așa și este sufletul de frumos se izbește, și ca o boare de frig afară se trezește
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
în inima mea și doar luna s-a oprit în privirea de iubit. Citește mai mult Prin fereastra deschisă se arată lunapentru că am dreptul la paradisul meu,pentru că doar noaptea are un gândparadisul naște amintirea unui sunt.Am văzut umbra unui destin peste rotundse adunau vocile ca un cântecși atunci m-am speriat,eu nu mai aveam vuiet.Nu este așa, așa și estesufletul de frumos se izbește,și ca o boare de frigafară se trezește și lovește arid.Și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
sudul meu a fost înlocuit de nord peste întinderea de sare am trecut un pod, mergând așa agale peste zare am întâlnit o pasăre cântătoare care mă vrăjea ca și când eram asuprit de propriul meu gând, ca și când, ca și când... mă loveam de umbra unui bine ce rătăcea din vechime. Apoi ningea și începuse mistic să curgă un cuvânt din nor eufemistic, impudic pe josnicul meu pat ca o perdea mânjită de tabac. Dorule de ce ești trist? Cine plânge-ncet, dar țipă? Am căzut
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
să vreau, sudul meu a fost înlocuit de nordpeste întinderea de sare am trecut un pod,mergând așa agale peste zaream întâlnit o pasăre cântătoarecare mă vrăjea ca și cânderam asuprit de propriul meu gând,ca și când, ca și când...mă loveam de umbra unui binece rătăcea din vechime. Apoi ningea și începuse misticsă curgă un cuvânt din nor eufemistic,impudic pe josnicul meu patca o perdea mânjită de tabac.Dorule de ce ești trist? Cine plânge-ncet, dar țipă? Am căzut din pod pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
în hora ispităîn deșteptări de rouăpe ochiul din care plouă.... VI. FĂRĂ TITLU, de Petru Jipa, publicat în Ediția nr. 2336 din 24 mai 2017. Motto ,,Tristețea mea aude nenăscuții câini” Regele Lear W. Shakespeare Căzând tristețile se sparg în umbră de-ntuneric, corăbierii ies la mal din oaza de generic. Trecutul arbore de lut și crengi de diamante, timpul se surge, a trecut, în miezul lui de frate. Fratele meu, fratele meu trecut, doar amintire, peste întinsul unui Eu colindă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
doar amintire, peste întinsul unui Eu colindă altul mâine Desfigurată de avânt mă-ntorc și amintirea, aleargă peste tot ce-i scump aidoma, iubirea. Citește mai mult Motto,,Tristețea mea aude nenăscuții câini”Regele Lear W. ShakespeareCăzând tristețile se spargîn umbră de-ntuneric,corăbierii ies la maldin oaza de generic.Trecutul arbore de lutși crengi de diamante,timpul se surge, a trecut,în miezul lui de frate.Fratele meu, fratele meutrecut, doar amintire,peste întinsul unui Eucolindă altul mâineDesfigurată de avântmă-ntorc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
atât de adânc, de înalt de nu știu cât... secunda a trecut cu un sărut, sau până la acel îndepărtat apus când soarele se plimbă cu un surâs peste crestele de gheață ce s-au îndepărtat de uraganul minții printr-un lepădat de umbra dimineții pe un drum văzut de un muritor, precum, precum. Cu toată patima răstriștelor și un pic de aici, de acolo, de spațiu timp, de infinit! ... Citește mai mult Să cumpănesc cât te iubesc? Cuvânt atât de adânc, de înaltde
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
cumpănesc cât te iubesc? Cuvânt atât de adânc, de înaltde nu știu cât...secunda a trecut cu un sărut,sau până la acel îndepărtat apuscând soarele se plimbă cu un surâspeste crestele de gheață ce s-au îndepărtatde uraganul minții printr-un lepădatde umbra dimineții pe un drumvăzut de un muritor, precum, precum.Cu toată patima răstriștelor și un picde aici, de acolo,de spațiu timp, de infinit!... XXX. 30 DECEMBRIE, de Petru Jipa, publicat în Ediția nr. 2191 din 30 decembrie 2016. A
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
1950 din 03 mai 2016 Toate Articolele Autorului Vrei ca fântânile să nu plângă, picătură cu picătură, să nu sece. Vrei fiecare zi să nască din polen, fluturașii să fie liberi în trup? Atunci nu privi în scoarța terestră, În umbra gândului-întuneric, căci apa, va inunda trupurile noastre, lumina ca lumânarea lăsând umbre, va plânge în adâncul durerii. Doar înmănuncheri de spic galben, ne vom naște din lumină, cu alți ochi în mintea trupului, cu scâncet de copil auriu. Așa, în
FÂNTÂNA NEMURIRII de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381702_a_383031]
-
nu plângă, picătură cu picătură, să nu sece. Vrei fiecare zi să nască din polen, fluturașii să fie liberi în trup? Atunci nu privi în scoarța terestră, În umbra gândului-întuneric, căci apa, va inunda trupurile noastre, lumina ca lumânarea lăsând umbre, va plânge în adâncul durerii. Doar înmănuncheri de spic galben, ne vom naște din lumină, cu alți ochi în mintea trupului, cu scâncet de copil auriu. Așa, în fiecare anotimp vom împărții bucate, din pâinea ce ne naște, și vin
FÂNTÂNA NEMURIRII de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381702_a_383031]
-
de Mihaela Alexandra Rașcu , publicat în Ediția nr. 2342 din 30 mai 2017. SUB CRUCEA VEACURILOR SECI Sub crucea veacurilor seci, zac băi căzute-n beznă și tânguie pământul în dor de aur cald aceeași rugăciune a șteampurilor mute, cu umbre neclintite ce sângele îmi ard. Bucata mea de pâine pe masă șade albă uscându-se în coaja mirosului de vânt căci buzele îmi crapă în crusta disperării de-a mai simți odată aroma de pământ. Să mai visez odată la
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
mai ies fărâme de lumină, rugina îmi mănâncă sub pași cu dinții reci ... Citește mai mult SUB CRUCEA VEACURILOR SECISub crucea veacurilor seci, zac băi căzute-n beznăși tânguie pământul în dor de aur caldaceeași rugăciune a șteampurilor mute,cu umbre neclintite ce sângele îmi ard.Bucata mea de pâine pe masă șade albăuscându-se în coaja mirosului de vântcăci buzele îmi crapă în crusta disperăriide-a mai simți odată aroma de pământ.Să mai visez odată la legănarea adâncăce-mi tremură în oase
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
împărțit în două, iac-așa cum ai tăia o pâine pe mijloc cu cuțitul. Jumătatea de la miazănoapte deveni Împărăția Vrăjitoarelor, iar jumătatea de la miazăzi deveni Împărăția Prințeselor. N-ai fi văzut coadă de mătură vrăjitorească pe partea prințeselor dar nici umbră de prințesă pe partea vrăjitoarelor. Ei și iată că în acele timpuri, în împărăția de la miazănoapte trăia o vrăjitoare tânără pe nume Cora, tare pricepută în licori magice. Citește mai mult PRINȚESA VRĂJITOARE Pe vremea când, pe cer, Soarele domnea
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
împărțit în două, iac-așa cum ai tăia o pâine pe mijloc cu cuțitul. Jumătatea de la miazănoapte deveni Împărăția Vrăjitoarelor, iar jumătatea de la miazăzi deveni Împărăția Prințeselor. N-ai fi văzut coadă de mătură vrăjitorească pe partea prințeselor dar nici umbră de prințesă pe partea vrăjitoarelor. Ei și iată că în acele timpuri, în împărăția de la miazănoapte trăia o vrăjitoare tânără pe nume Cora, tare pricepută în licori magice. ... XX. EPOPEEA UNUI FEBRUARIE DE (Z)BUCIUM, de Mihaela Alexandra Rașcu , publicat
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > VINE TOAMNA! Autor: Mihaela Mircea Publicat în: Ediția nr. 1738 din 04 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului VINE TOAMNA! Sub privirea mea-ndrăzneață Totul s-a schimbat și-mi pare Că din umbra unui nor Nu mai iese-același soare La doi pași câteva frunze Au căzut de ceasuri bune Cu sfială mă apropii Vântul vrea să le-mpreune Niciun cânt de ciocârlie Niciun zbor de rândunea Nu e o-nșelătorie Vine toamna!și n-
VINE TOAMNA! de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381726_a_383055]
-
într-un ... IX. BIANCA MARCOVICI - DIN POVESTIRILE LEVANEI (POEME), de Bianca Marcovici, publicat în Ediția nr. 1903 din 17 martie 2016. RENASC DE DINCOLO Încerc să mă feresc De oamenii răi, Dar nu reușesc pe deplin. Mereu apar ca niște umbre numerotate! Mereu se interpun între mine și fericire între mine și cei dragi mie, mereu sapă șanțuri să mă îndepărteze de cuvânt, de tine diverse semne secrete, furt de identitate, virtualul lucrurilor spuse, coduri mistificate, Akiva Akiva! Asediindu-mă că
BIANCA MARCOVICI [Corola-blog/BlogPost/381699_a_383028]
-
semne bifurcate mă alungă-n sărut. rămas bun orizont de ape. SEPTEMBRIE totul se va repeta la o altă scară ... Citește mai mult RENASC DE DINCOLOÎncerc să mă ferescDe oamenii răi,Dar nu reușesc pe deplin.Mereu apar ca niște umbre numerotate! Mereu se interpun întremine și fericireîntre mine și cei dragi mie,mereu sapă șanțurisă mă îndepărteze de cuvânt, de tinediverse semne secrete, furt de identitate,virtualul lucrurilor spuse,coduri mistificate,Akiva Akiva!Asediindu-mă că pe o cetate,renasc
BIANCA MARCOVICI [Corola-blog/BlogPost/381699_a_383028]
-
numar total de cititori:cititori->accesari / articol->accesari / cititor->voturi / articol->cititori / articol I. VIOREL ROMAN - ISTORIA ROMÂNIEI LA LIMES, INTRE EST ȘI VEST, de Viorel Roman, publicat în Ediția nr. 2344 din 01 iunie 2017. Dr. Ioan Tapeș „În umbra marelui Hidalgo, condiția de a fi, din întâmplările unui istoric militar, 1978-1989, Epigoni ai marelui Hidalgo, principiul eliminării marginalilor prin asociere și includere în raport de putere și în 7 Breviare laice” Editura Militară, București, 2.000 p Ioan Talpeș
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381575_a_382904]
-
și politica națională, mult mai mult decât iluștrii săi înaintași, Nicolae Iorga sau Constantin C. Giurăscu, ceea ce-i conferă un plus de credibilitate și mai ales de informație surprinzătoare pentru specialiști și încă ... Citește mai mult Dr. Ioan Tapeș„În umbra marelui Hidalgo, condiția de a fi, din întâmplările unui istoric militar, 1978-1989, Epigoni ai marelui Hidalgo, principiul eliminării marginalilor prin asociere și includere în raport de putere și în 7 Breviare laice”Editura Militară, București, 2.000 pIoan Talpeș, doctor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381575_a_382904]
-
îmbrăcată ca o zeița autentică, am fost (umblam atunci pe malul Jijiei, pe linia de cale ferată sărind din piatră în piatră, iubind și fiind iubita cumsecade, în zorii zilei,) așa cum poză mă arată atunci, la 18 ani doar o umbră a copacului reda în mod real portretul meu că o Giocondă... poem de debut descris prin faldurile rochiei, prin poziția mîinilor) dacă trăiești în trecut ai șansă să-ți recuperezi adolescență ai șansă să-ți întâlnești idealul pierdut ai șansă
PUTEREA CUVINTELOR / THE POWER OF WORDS (POEME BILINGVE / BILINGUAL POEMS) de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381706_a_383035]
-
octombrie 2015 Toate Articolele Autorului CU TINE... Pe obrazul nopții cu tine rătăcesc Printre ramuri plânse,frunze ude, în ochii mei speranțe-n pântece trăiesc Cu pași de gând printre vise nude. Cu tine clipe mustesc în fiecare seară Sub umbre de timp amintiri plutesc, Din ochi de cer lacrimă dulce-amară Pe buzele mele speranțe-nmuguresc. Aripi de vise-mi mistuie tăcerea Cuvinte în colț de gând se frâng Cu tine toamnă culeg din suflet mierea în versuri de dor azi
CU TINE... de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381748_a_383077]
-
nu am încetat să te caut încă de când te-am găsit tu ești cea mai frumoasă fereastră prin care mă privesc e puternică și e simplă lumina e tare și e simplă prietenia cât de complicate sunt mrejele de sub aceste umbre doar întâlnirile noastre sunt Întâlniri. Referință Bibliografică: Identități convergente / Alexandru Mărchidan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1720, Anul V, 16 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Alexandru Mărchidan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
IDENTITĂŢI CONVERGENTE de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381744_a_383073]
-
nemiloși ne colindă prin gerul, amarnicei ierni ce se-așterne prin suflet, petale de flori ne îngroapă sub cerul, luminii de flori peste-o jale de umblet. Mușcă lumină din pântecul rânced! și toarnă săgeți peste rana din moarte, adulmecă umbra răstignită-ntr-un scâncet, și naște-mi destinul printre stele...departe! Referință Bibliografică: LUMINĂ DE FLORI / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1950, Anul VI, 03 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate Drepturile Rezervate
LUMINĂ DE FLORI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381763_a_383092]
-
meu!... Ce este bogăția unui om, dacă nu acea stare de liniște și de libertate? O stare naturală, pe care trebuie doar să o conștientizăm, fără să încercăm să o înțelegem... Este în noi, curge printre emoții și adoarme la umbra sufletului, așteptând să fie culeasă... Talestri vorbea ca pentru sine, deși Aela o asculta calm și cu foarte mare atenție. Sorbea fiecare cuvânt al prințesei de parcă ar fi fost desprins din cele mai tainice învățături. Știa, prea bine, ea, că
CLIMENE, O PROBLEMĂ CU DOUĂ SOLUŢII de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381742_a_383071]
-
crestele valurilor. Talestri își propti bine corpul în plasa agățată de câțiva bușteni înalți. Era un loc perfect de relaxare, în semiumbra unei vele. Aela stătea alături, pe un jilț din lemn. O privea în continuare cu neîncredere și o umbră de frică. De ce oare? Prințesa zâmbi și îi întinse mâna, parcă îmbiind-o în plasa încăpătoare. Aela păru surprinsă, dar o apucă pe Talestri de mână. Aceasta o trase puternic și fetele se încolăciseră, râzând cu hohote, în plasa veche
CLIMENE, O PROBLEMĂ CU DOUĂ SOLUŢII de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381742_a_383071]