3,061 matches
-
pe la Casa Roșie, să-i arate lui Sushi cum îi stă costumul. Poate o va scoate și la plimbare. Și-o imaginează îmbrăcată ca o englezoaică, în rochie lungă, cu broderie și pălărie mare de pai pe cap. Și cu umbrelă. Amuzat de idee, urcă treptele magazinului lui Shahid Khan, trecând repede pe lângă ucenicele aplecate asupra mașinilor de cusut și-l cheamă pe croitor, care-și bea ceaiul undeva, în spate. Costumul este o încântare. Shahid Khan a dublat materialul crem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o curte interioară, mică. Trebuie să rămâi, să iei ceaiul cu noi. Nu acceptăm un refuz. Sunt sigură că Virginia îți va pune sute de întrebări despre Bombay. În timp ce doamnele își ocupă camerele, le așteaptă la o masă cu o umbrelă mare, privind gardul de fier forjat, ridicat amenințător de jur împrejur. Locul arată ca o curte de închisoare. Hamalii dorm pe rogojini în fața ușilor stăpânilor sau se adună în grupuri să flecărească. Se întreabă dacă nu va fi recunoscut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
săi, Arab. Printr-o combinație de mită și tupeu, Bobby a ajuns în anturajul membrilor clubului de echitație, unde Lily discută cu un grup de pasionați care (natural) caută să-i atargă atenția. Unul îi ține paharul cu șampanie, altul umbrela și al treilea poșeta, în timp ce ea își aranjează pălăria cea nouă. Al patrulea a fost trimis să caute o oglindă de mână, de care nu va mai fi nevoie când se va întoarce cu ea, iar al cincilea, în pofida prezenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pentru că este apa Londrei și duce cu ea imparitățile codului Morse, pliante și ambalaje de dulciuri, mucuri de țigară, care oferă indicii despre viața și gândirea Londrei. Jonathan se ferește de pietoni și taxiuri, ascultând răpăitul metalic al ploii pe umbrela sa mare, neagră, un sunet atât de diferit de mugetul musonului indian, încât nu poate uita niciodată ce a făcut, cum a ajuns aici, ceea ce-l face să se simtă amețit, vertiginos de nou. Londra are polițiști cu uniforme albastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dor de casă trebuie să le inspire spațiile deschise ale Indiei, care sunt toate maronii! Aici, în locul lor natal, în ceața și umiditatea lor, au o percepție corectă, înțeleg rostul lucrurilor. În Londra lor, poți să-ți scuturi apa de pe umbrelă și să intri într-o ceainărie Lyons, unde, fete palide îmbrăcate în uniforme alb cu negru, servesc prăjituri la fel de grele și îmbibate ca și pajiștile lor, alături de ceaiul maroniu cu lapte care este aproape singurul lucru din oraș, nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de băutură, mirosul de gin din două sticle sparte inundând sala aglomerată și supraâncălzită. Jonathan se ridică și urmărește busculada. Obiectele care i-au devenit familiare grație Angliei: sugative, registre și uniforme, au fost aruncate la loc în zona ciudățeniei. Umbrelele îi protejează pe oameni de soare și nu de ploaie, figurile lor sunt ca nilte rotocoale negre ieșind din gulerele apretate. Profesorul hoinărește, împungând lăzile cu bastonul, stând în drumul hamalilor. Morgan, cu sudoarea curgându-i în ochi de sub casca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
salut, antropologii și suita regală se servesc din carnea de capră prăjită și alte bunuri englezești conservate, piersicile conservate în sirop fiind cele mai dorite. Se fac daruri (mai multe cutii de piersici în sirop, seturi de ceai și o umbrelă). Se schimbă complimente. Este trecut de miezul nopții când, în cele din urmă, părțile se așază la masa tratativelor. Chiar dacă a consumat piersicile, emirul este năzuros. Nu, zice el, nu vreți să mergeți în Fotseland. Ba da, insistă profesorul, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
adună norii și-i mână spre marginea orașului, spre coșurile fumegânde care se văd în zare. Ploaia hrănește pământul, cernând picuri; deși nicăieri nu-i mai bine ca acasă. Încet, încet, observ că ploaia a stat și-mi închid grăbită umbrela. Soarele a ieșit din nori și-nvăluie orașul într-o cascadă blândă de lumină. Marieta Pop-Mureșan, clasa a VI-a A Marea Soarele a început să dogorească tot mai tare, iar marea domină prin imensitatea ei. Deși liniștea ei părea grozav
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
reușita acestui proiect uriaș în care a fost implicat Sibiul. Fiecare în felul său și-a adus contribuția și iată deci că, acum, la final, putem spune că am reușit!“. BILANȚ: 13,4 milioane de euro investiți în evenimente Sub umbrela largă a programului „Sibiu - Capitală Culturală Europeană 2007“, au fost prezentate 337 de proiecte, însumând 2.062 de evenimente din diferite genuri artistice. Parteneriatul special cu Luxemburg s-a materializat în 40 de proiecte comune. Numărul operatorilor culturali care au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
încovoi. Cerul părea că-i mustră pe oameni. Turna cu găleata, în valuri care loveau fațadele caselor. Nu mai era prea multă lume pe străzi. M-am strecurat pe lângă ziduri cât de mult puteam, făcând cu mâinile un fel de umbrelă micuță. Mi-am imaginat-o pe Josăphine într-o celulă de închisoare, care probabil că la ora aceea mă blestema și mă făcea în toate felurile. Cred că gândul ăsta m-a făcut și să zâmbesc puțin. Când am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pe șef, având oarecare pretenții că el nu va mai veni poate pe o asemenea vreme. Curios însă, el fusese cât se poate de punctual, înfruntase ploaia aceea înspăimântătoare și era acolo lângă ea, ud leoarca, deși avea cu el umbrela. Nu se apropiase încă de ea, dar se uitau unul la celălalt fără a-și șopti vreo vorba, la secretul lor : retrăirea intensă a serii precedente, gândea Lăură, îl adusese cu siguranță pe o asemenea vreme. Nu voia deci să
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
din casă, iar în calitatea mea de „lider al pieței” trebuia să o însoțesc la cumpărături. Cel mai chinuitor era drumul de acasă până la piață. Nu știam să merg pe trotuar cu o doamnă la braț și nici să folosesc umbrela. „Doi pași, umbrela jos, doi pași, umbrela jos!” Niciodată nu ne sincronizam pașii, ceea ce era groaznic. În plus, aveam diverși prieteni care râdeau de mine când mă vedeau cu „baba la braț”. Urma târguiala. Or, era o târguială de neimaginat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
în calitatea mea de „lider al pieței” trebuia să o însoțesc la cumpărături. Cel mai chinuitor era drumul de acasă până la piață. Nu știam să merg pe trotuar cu o doamnă la braț și nici să folosesc umbrela. „Doi pași, umbrela jos, doi pași, umbrela jos!” Niciodată nu ne sincronizam pașii, ceea ce era groaznic. În plus, aveam diverși prieteni care râdeau de mine când mă vedeau cu „baba la braț”. Urma târguiala. Or, era o târguială de neimaginat pentru cinci bani
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
lider al pieței” trebuia să o însoțesc la cumpărături. Cel mai chinuitor era drumul de acasă până la piață. Nu știam să merg pe trotuar cu o doamnă la braț și nici să folosesc umbrela. „Doi pași, umbrela jos, doi pași, umbrela jos!” Niciodată nu ne sincronizam pașii, ceea ce era groaznic. În plus, aveam diverși prieteni care râdeau de mine când mă vedeau cu „baba la braț”. Urma târguiala. Or, era o târguială de neimaginat pentru cinci bani, care mie mi se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
în același ritm. Iată-l și pe cerșetorul cu mișcări rutinate, explorând expert un coș de gunoi și calculându-și cât i-ar mai trebui pentru una mică. În fine, e rândul omului de afaceri îmbrăcat la patru ace, cu umbrela și ziarul subsuoară, așezat la o masă dincolo de geam și aruncându-mi, scurt, o privire de connaisseur. Vreau să spun că nu trebuie să faci cine știe ce excursii inițiatice, explorări aventuroase pentru a vedea lumea în rotirea și fojgăiala ei minunată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
lansarea cărții de interviuri a poetului Nicolae Coande. Alți craioveni nu își anunțaseră prezența, pe Corina urma să o întâlnesc în gară, dar era musai să susțină un examen, așa că avea să ajungă la Romexpo mai târziu. Ploua consistent pe umbrela mea înfiptă în pământul reavăn al rondului din fața Casei cu leu. Sub umbrelă, între tufele de trandafiri, zăcea Cliff, căruia îi spuneam Bătrânul, câinele mătușei mele, prea bolnav ca să se mai poată ridica. („A dat colțul?“, întreba ea, la răstimpuri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
prezența, pe Corina urma să o întâlnesc în gară, dar era musai să susțină un examen, așa că avea să ajungă la Romexpo mai târziu. Ploua consistent pe umbrela mea înfiptă în pământul reavăn al rondului din fața Casei cu leu. Sub umbrelă, între tufele de trandafiri, zăcea Cliff, căruia îi spuneam Bătrânul, câinele mătușei mele, prea bolnav ca să se mai poată ridica. („A dat colțul?“, întreba ea, la răstimpuri, în acele zile în care animalul abia se târa, iar Babi îi răspundea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
zile în care animalul abia se târa, iar Babi îi răspundea invariant: „Pregetă“). Plouase și în seara dinainte, ajunsesem târziu și cum Cliff nu răspundea îndemnurilor mele de a merge la adăpost, iar eu nu îl puteam urni, îi lăsasem umbrela. Acum însă aveam nevoie de ea, așa că am înlocuit-o, deasupra lui, cu prima folie de plastic găsită în garaj. Capitala m-a primit cu zgomot, poluare și miros de tei pe străzile liniștite. La lansarea cărții lui Nicolae am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
bască! Ești în Norvegia!“, îl încuraja Silviu, noaptea, la un grătar. „La bască“ ne durea și pe noi, răsfoiam cărți și îi priveam pe scriitori, din clandestinitate, cât era ziua de lungă! În ultima zi, la târg, mi-am pierdut umbrela, Corina zicea că n-ar fi greu de recuperat, dar n-am încercat. Mi se făcuse dor de Radu Cosașu (îmi plăcuse O scenă de dragoste cum n-am mai citit - Dilema Veche, 2-8 iunie 2006, desprinsă dintr-o carte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
a primit Nobelul pentru literatură Mircea Mihăieș În 1992, pe Fifth Avenue, în Manhattan, am zărit-o pe bunica mea maternă. Mărunțică, cu părul alb, ondulat, era îmbrăcată într-o haină de ploaie, albastru închis. Avea în mâna stângă o umbrelă, albastră și ea. Cu dreapta, trăgea un geamantan pe rotile. Nu prea mare - cât să încapă hainele pentru trei sau patru zile. Întâmplarea a făcut ca exact următoarele trei sau patru zile să le petrecem împreună. Eu, fascinat de chipul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
mult în casă. Fac focul și coc gutui pe godin. Și citesc Ce le pasă damelor!. 5) A venit iarna. De câteva zile Scămoșilă doarme în dulapul de haine. Muțeasca a făcut bronșită. Uneori pun radioul să cânte, desfac o umbrelă roșie, de damă, o așez jos și privesc lumina trecută prin pânza ei. Citesc puțin. Dorm mult. Visez legume străvezii și oameni necunoscuți. 6) Ce fericit vrea să pară! El stă liniștit și așteaptă cele douăzeci de zile când e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
poartă deschisă. Vă recăpătați Încrederea În dumneavoastră, probleme de amor, toate se vor termina cu bine. Atenție la vreme ploioasă și la portofel cu găurele. Ceea ce căutați se află la picioarele dumneavoastră. Ploi de primăvară și radiații. Nu vă uitați umbrela. Cusurul paharelor din hîrtie este că te uzi oricît ai fi de atent și poate de aceea nici chibritul nu-mi dădea ascultare și nu eram În stare să-mi aprind țigara. Eram exasperat. Mi-a venit ideea să Încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
umplut cu apă. — Așa deci, individul iar s-a Întors la spital. Nu mai aveam nevoie de explicații. Știam cu toții cine e individul: cel mai slab dintre anchetatori. Era mereu obsedat de ideea ciudată că el nu avansa. Luase o umbrelă și sărise de pe acoperișul unei clădiri și căzuse jos, jos de tot, mai jos decît oricare dintre noi. La un anume caz, a ajuns În situația neplăcută de a determina o clientă să se sinucidă. Parcă Îi făcea plăcere să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
este și o dată cu el a dispărut și posibilitatea existentei unei uși. Se făcuse prea tîrziu. Totul se spulberase: atît ceea ce n-a vrut să spună cît și ceea ce ar fi vrut să spună, poate, pe cînd se tîra, ca o umbrelă ruptă, prin iarba uscată de lîngă dig. Enigma se cufunda și mai mult În Întuneric. M-am uitat la ceas... Era unsprezece și opt minute. Chiar dacă pomeneam și de acestea În raportul meu, pe urmă nu mai aveam ce scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și conturul și forma și, În cele din urmă, Însăși existența lui părea a fi negată. Se auzeau pași ce urcau panta. Un individ, probabil funcționar, trecu pe lîngă mine cu o servietă cu documente În mîna stînga și o umbrelă În dreapta. Călca pe vîrfuri, mult aplecat În față sila fiecare pas Își balansa minerul umbrelei. Am impresia că i se stricase Încuietoarea pentru că umbrela se tot, deschidea și se Închidea, de parcă respira și ea. N-am avut curajul să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]